În acest context, în care Europa se confruntă cu o instabilitate dominată de fenomenele sociale actuale, atât în interiorul său, cât şi la frontierele externe, în mod firesc se nasc întrebări cu privire la siguranţa cetăţenilor şi la rolul pe care agenţiile europene cu rol în securizarea frontierelor îl joacă. De aceea, am ales drept interlocutor pentru o astfel de dezbatere pe directorul executiv adjunct al FRONTEX, Berndt Körner.
Absolvent de drept al Universităţii din Graz – Austria, şi-a început cariera profesională în anul 1991, în cadrul Departamentului pentru Străini din provincia Burgenland. Ulterior, şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Ministerului de Interne Austriac, unde a deţinut funcţia de şef de departament, contribuind la pregătirea aderării Austriei la Spaţiul Schengen. De asemenea, şi-a adus o contribuţie semnificativă la îmbunătăţirea controlului la frontiera comună şi la deschiderea unor noi puncte de trecere a frontierei. A participat la încheierea unor acorduri bilaterale care au dus la îmbunătăţirea colaborării cu statele vecine, generând un management eficient al activităţilor în punctele de frontieră.
A fost preşedintele grupurilor de lucru Schengen în calitate de expert naţional pentru evaluarea Schengen şi a colaborat îndeaproape cu FRONTEX.
Din ianuarie 2016 este director executiv adjunct al Agenţiei FRONTEX.
Domnia sa a răspuns solicitării noastre cu promptitudine, iar dialogul nostru a fost unul deschis şi colegial.
Înainte de a aborda subiectele propuse, Berndt Körner a ţinut să transmită un sincer „La mulţi ani!” Poliţiei de Frontieră Române cu ocazia zilei instituţiei, precum şi câteva gânduri legate de colaborarea pe care o are cu aceasta:
„Aşa cum bine se ştie, de-a lungul timpului, am avut o foarte bună colaborare cu Poliţia de Frontieră Română, relaţie care datează încă de pe vremea când eram membru în Consiliul Uniunii Europene şi chiar mai înainte, atunci când am fost membru al administraţiei austriece pe probleme Schengen. Dintotdeauna mi-a făcut o deosebită plăcere să discut cu reprezentanţi ai Poliţiei de Frontieră Române.”
Cum apreciaţi operaţiunile executate de către poliţiştii de frontieră români?
Doresc să încep prin a vă mulţumi pentru contribuţia importantă pe care România o aduce în cadrul operaţiunilor FRONTEX. Funcţionăm prin contribuţia şi solidaritatea statelor membre pentru a asista secţiuni de frontieră care sunt în situaţii dificile. România este un partener activ în FRONTEX, pe care ne putem baza, manifestând un grad ridicat de profesionalism pe care îl apreciem. Din discuţiile personale pe care le-am avut cu reprezentanţi ai Poliţiei de Frontieră Române, cunosc faptul că există o deschidere şi receptivitate din partea colegilor români în cazul în care avem nevoie de sprijin, motiv pentru care nu pot decât să le mulţumesc pe această cale şi să le transmit că este o plăcere pentru noi să putem colabora într-o manieră atât de bună.
Mai sunt câţiva paşi până la adoptarea Regulamentului privind înfiinţarea Poliţiei de Frontieră Europene şi a Gărzii de Coastă, care să poată mobiliza rapid aceste forţe la frontierele externe ale U.E. şi care să corespundă realităţii politice şi provocărilor actuale cu care ne confruntăm. Care va fi impactul asupra Agenţiei FRONTEX din punct de vedere organizaţional, financiar şi al resurselor umane?
Aşa cum probabil ştiţi, este prematur să ne pronunţăm asupra acestui aspect şi asupra consecinţelor care derivă implicit din acesta, deoarece, momentan, abia au fost finalizate trialogurile (Comsie – Consiliu - Parlament). S-a ajuns, mai mult sau mai puţin, la un acord cu privire la autorităţile pe care vrem să le implicăm, dar pot surveni schimbări ulterioare deoarece, textul nu a fost încă votat în plenul Parlamentului European. Trebuie remarcat efortul depus de către preşedinţia olandeză a Consiliului UE, care a acordat acestei propuneri atenţia maximă şi a asigurat, astfel, o desfăşurare foarte rapidă a negocierilor.
Aşadar, pentru a nu greşi, nu putem face prea multe afirmaţii oficiale până în momentul în care votul va fi finalizat şi vom şti concret cu ce ne confruntăm. Evaluând situaţia actuală, consider că evoluăm foarte bine,
Propunerea este rezultatul unui cumul de aspecte diferite. Astfel, s-au luat în considerare recomandările cuprinse în raportul de evaluare internă a Agenţiei FRONTEX. Spre exemplu, propunerea cuprinde schimbări de proceduri pentru a fi în poziţia în care să avem toate resorturile necesare pentru a răspunde prompt crizei migraţioniste cu care ne confruntăm.
Ceea ce nu trebuie să omitem este faptul că, chiar dacă avem acest regulament, şi în consecinţă funcţiile Gărzii de Coastă, o rezervă de reacţie rapidă etc., putem spune că am parcurs doar 50% din drumul către reuşită. Am implicat deja statele membre, am creat peste 60 de pachete de lucru şi suntem pregătiţi, odată cu intrarea în vigoare a regulamentului să-l implementăm la nivel operaţional cu cea mai mare rapiditate.
Având în vedere dinamica activităţilor operaţionale coordonate de FRONTEX, credeţi că pregătirea membrilor rezervei naţionale EBGT ar trebui intensificată într-un anumit domeniu sau pe o anumită direcţie?
Atunci când vine vorba de intensificarea pregătirii, răspunsul meu nu poate fi decât unul pozitiv, da, avem nevoie de aşa ceva şi nu cred că un alt răspuns decât acesta ar putea fi logic. Dar consider că lucrurile trebuie analizate dintr-un alt unghi. Am putut observa în trecut, cu precădere în ultimele luni, că fragmentarea profilurilor ne-a condus către o situaţie dificilă. Să vă dau câteva exemple în acest sens. Astfel, după reuniunea Consiliului European de la sfârşitul lunii martie a.c., ni s-a solicitat, pentru prima dată, să detaşăm un număr mare de ofiţeri de escortă, care însoţesc migranţii ilegali, cărora nu li s-a acordat dreptul la protecţie internaţională, în ţările lor de origine. Eram conştienţi că nu dispuneam de un număr suficient de personal cu expertiză în acest domeniu. Dacă privim din punctul de vedere al deprinderilor profesionale, toţi au primit o şcolarizare de bază, au învăţat cum să escorteze o persoană. Urmărim totuşi o abordare mai flexibilă.
Totodată, fiecare poliţist care lucrează în prima linie într-un punct de trecere a frontierei, trebuie să aibă cunoştinţe de bază despre controlul documentelor, cum să intervieveze o persoană şi să aibă deprinderile necesare pentru a putea lucra la frontiera Schengen. De altfel, pentru cei care lucrează în linia a doua de control, cunoştinţele trebuie să fie unele avansate în ariile menţionate mai sus. Trebuie să flexibilizăm profilul şi să ne adaptăm situaţiei pentru a avea un număr mare de specialişti gata şi o viziune de ansamblu completă asupra profilurilor disponibile. Oamenii trebuie să schimbe puţin modul de abordare, şi în acest sens au avut loc discuţii în reţeaua noastră internă, iar reprezentanţi din statele membre s-au întâlnit din când în când la Varşovia, unde şi-au exprimat disponibilitatea, aşa că încercăm să evoluăm în acest sens.
Consideraţi că, în viitor, ţinând cont de măsurile luate de către statele membre, pot apărea modificări ale rutelor actuale de migraţie ilegală?
Într-adevăr schimbarea rutelor actuale de migraţie ilegală reprezintă un pericol acut, la ordinea zilei, şi am văzut şi în trecut că, dacă avem o arie anume supusă riscului şi se încearcă să se răspundă într-un mod corect la acea situaţie de criză, acest lucru nu înseamnă că migraţia poate fi stopată. Atunci când investim în securizarea unei anumite zone, migranţii pot devia de la rută oricând şi pot încerca să pătrundă prin altă parte. Supraveghem îndeaproape acest fenomen şi încercăm permanent să intensificăm colaborarea cu statele membre prin intermediul reţelelor de analiză de risc. Ne pregătim zilnic, săptămânal, lunar pentru a menţine statele membre informate şi pentru a şti în timp util dacă există o deviere a rutelor pentru a putea avea un răspuns imediat la situaţia nou-creată. Acesta este un aspect cu care am fost nevoiţi să trăim în ultimii ani. Singura noastră sarcină este să ne pregătim în mod corespunzător şi să fim conştienţi de contextul actual. Trebuie să fim conştienţi de importanţa şi ajutorul pe care ni-l oferă statele membre care trebuie să transmită informaţia în timp util, cum ar fi o deviere a rutei migranţilor sau un potenţial incident de orice altă natură, pentru a putea fi capabili să reacţionăm eficient. Am observat flexibilitatea şi pregătirea suplimentară a ofiţerilor pe care România îi are în zona operaţională a Greciei.
Ne bazăm pe rezultatele obţinute de screen-eri şi de debrief-eri, iar în ultimele luni am intensificat evaluările pe baza rezultatelor acestor debriefing-uri. Avem chiar un proiect pilot cu EUROPOL şi Italia, care vizează în principal elementul de combatere a criminalităţii, pe care încercăm să-l extindem în cât mai multe zone. Trebuie să lucrăm la el pentru a-l îmbunătăţi, deoarece cu cât este mai bun, cu atât va putea răspunde mai bine provocărilor pe care le întâmpinăm.
Cu privire la noul context european, în condiţiile în care Marea Britanie a ales să părăsească Uniunea Europeană, cum credeţi că va afecta acest lucru activitatea FRONTEX?
Părerea mea, strict personală, este că dacă unul dintre parteneri decide să plece, te opreşti pentru un moment şi te întrebi ce nu a funcţionat bine. Situaţia ar fi fost aceeaşi dacă oricare alt stat parteneral Uniunii ar fi decis să plece.
Trebuie să conştientizăm că vorbim aici despre spaţiul Schengen, Uniunea Europeană, parteneri ataşaţi acestui spaţiu pe baze legale diferite.
Sperăm că vom putea conta, în continuare, pe sprijinul britanic, cum am făcut-o şi în trecut în cadrul operaţiunilor Poseidon şi Triton. Această relaţie nu ar trebui suprimată doar din cauza unor simple formalităţi legale. Trebuie să urmărim implicarea în GLC (Global Leading Conferences), în operaţiuni de salvare, în care oamenii îşi riscă vieţile. Nu trebuie distrusă o astfel de colaborare doar pentru că apar probleme politice.
În finalul interviului, Berndt Körner a dorit să concluzioneze:
Nu trebuie să uităm că spaţiul Schengen este un spaţiu dominat de solidaritate, ca un garant al controlului la frontiera externă. Sperăm să existe o evoluţie bună şi de acum înainte. Numai dacă avem un control eficient la frontiera externă, ce implică relaţii complexe de cooperare şi un schimb bun de informaţii, solidaritatea va menţine în continuare acest spaţiu, căruia sper să i se alăture în curând doi noi parteneri: Bulgaria şi România.
