Frontierele României se întind pe o lungime de 3.149 de km, din care 2.070 de km reprezintă frontiera externă UE, astfel că România are marea responsabilitate faţă de cetăţenii UE de a asigura securitatea frontierei din sud-estul Europei.
Poliţia de Frontieră Română este principala instituţie responsabilă de securitatea frontierei, organism naţional subordonat Ministerului Afacerilor Interne şi are ca principale atribuţii respectarea regimului juridic al frontierei de stat, controlul şi supravegherea frontierei.
Poliţia de Frontieră Română asigură controlul frontierelor cu statele vecine şi la Marea Neagră de-a lungul a 649,4 km de frontieră cu Ucraina, 681,3 km de frontieră cu Republica Moldova, 546,4 km de frontieră cu Serbia şi 193,5 km la mare. De asemenea, previne şi combate infracţionalitatea transfrontalieră, pe o distanţă de 30 km de la frontieră în interiorul ţări şi a migraţiei ilegale la nivel naţional.
Ca regulă generală, Poliţia de Frontieră Română este responsabilă de controlul trecerii frontierei de către persoane, iar Direcţia Generală a Vămilor pentru controlul bunurilor.
Modelul de securitate a frontierei naţionale are la bază conceptul european de Management Integrat al Frontierelor. Poliţia de Frontieră Română a dezvoltat structuri de coordonare a activităţilor specifice la nivel central, regional şi local conform prevederilor Catalogului Schengen.
Unitatea centrală a Poliţiei de Frontieră Române este Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră. Acesta exercită conducerea şi răspunde de întreaga activitate a Poliţiei de Frontieră, având competenţă teritorială pentru întreaga zonă de responsabilitate a Poliţiei de Frontieră Române.
În teritoriu, Poliţia de Frontieră este organizată în cinci inspectorate teritoriale şi Garda de Coastă, având în subordine Servicii Teritoriale ale Poliţiei de Frontieră, în fiecare judeţ de pe frontieră, precum şi sectoare sau grupuri de nave. Acestea din urmă sunt structuri de execuţie, cu competenţă teritorială în zona de frontieră şi sunt organizate pe compartimente şi ture, conform specificului activităţilor. În subordinea sectorului sau a grupului de nave, se află punctul poliţiei de frontieră.
De asemenea, la nivelul țãrii, în cadrul aeroporturilor internaționale funcționeazã puncte ale poliției de frontierã aflate în directa coordonare a Inspectoratului General al Poliției de Frontierã.
Personalul Poliției de Frontierã este compus din ofițeri, agenți și civili. Personalul este asigurat, de regulã, cu absolvenți ai instituțiilor de învãțãmânt ale Ministerului Afacerilor Interne din cadrul Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, școlii de pregãtire a agenților Poliției de Frontierã „Avram Iancu” - Oradea. Pentru asigurarea funcțiilor de specialitate, polițiștii de frontierã sunt încadrați din rândul absolvenților Academiei Tehnice Militare, Academiei Navale „Mircea cel Bãtrân” sau chiar din facultãți civile în funcție de nevoile instituționale.
Supravegherea frontierei de stat este organizatã în ture de serviciu, 12 cu 24, 12 cu 48 de ore. Planificarea turelor este elaboratã de cãtre șeful de turã din cadrul sectorului. Supravegherea se efectueazã prin patrule fixe și mobile.
De asemenea, pe comunicaţii se planifică posturi fixe cu poliţişti de frontieră pentru verificarea persoanelor şi autovehiculelor care circulă în zona de frontieră.
Dotarea Poliţiei de Frontieră este una modernă iar poliţiştii de frontieră folosesc zilnic în misiunile pe care le desfăşoară mijloace mobile terestre adaptate particularităţilor zonelor de responsabilitate.
Supravegherea frontierei se realizează prin folosirea de către poliţiştii de frontieră a mijloacelor tehnice mobile, portabile şi fixe cu capacităţi de vedere pe timp de noapte.
Pe apele de frontieră, sistemul de supraveghere se bazează pe aparatură modernă de supraveghere, mobilitatea navală fiind utilizată permanent de către poliţiştii de frontieră specializaţi.
La frontiera terestră, poliţiştii de frontieră folosesc câini pregătiţi pentru intervenţie şi detectarea urmelor.
Supravegherea frontierei se face prin intermediul Sistemului Integrat pentru Securitatea Frontierei, folosind centre locale de coordonare care integrează imaginile camerelor fixe de supraveghere şi a radarelor, care sunt dispuse de-a lungul frontierei. Imaginile sunt monitorizate în timp real de către personalul specializat. În situaţia în care sunt detectate persoane care nu îşi justifică prezenţa în zona de frontieră poliţiştii de frontieră aflaţi în centrul de coordonare asigură suportul pentru intervenţia în teren a echipajelor.
De asemenea, imaginile respective pot fi vizualizate de către Centrul Operaţional de Coordonare din cadrul IGPF. Tot de aici, se pot localiza patrulele aflate în teren, itinerariul de deplasare al acestora şi se poate comunica în timp real folosind reţele de voce securizate.
Trecerea persoanelor şi a mărfurilor peste frontieră este permisă prin punctele de trecere a frontierei deschise traficului internaţional. În funcţie de specific punctele pot fi rutiere, aeriene, feroviare şi portuare.
Controlul trecerii în cadrul punctelor cuprinde verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de legislaţia europeană şi naţională în domeniu şi combaterea infracţionalităţii transfrontaliere.
Poliţiştii de frontieră folosesc profile şi indicatori de risc actualizaţi pe linie de migraţie, contrabandă, trafic de droguri etc.
Pentru aceasta se utilizează bazele de date naţionale, Sistemul Informatic Schengen, bazele de date privind documente, persoane şi bunuri ale INTERPOL, precum şi echipamente specializate, cum ar fi truse criminalistice, endoscoape, aparate pentru detecţia substanţelor stupefiante şi explozibili, de CO², de bătăi ale inimii, echipamente pentru preluarea amprentelor sau detectarea materialelor radioactive.
Controlul în punctele de trecere feroviare se efectuează folosind cititoare mobile de documente cu acces online la bazele de date. Controalele nu se limitează doar la verificarea îndeplinirii condiţiilor de intrare/ieşire de către persoane, ci şi al trenului în vederea descoperirii persoanelor ascunse şi a mărfurilor de contrabandă.
In sprijinul poliţiştilor de frontieră care îşi desfăşoară activitatea în aeroporturi, transportatorii aerieni pun la dispoziţie în avans date despre pasageri, prin sistemul PNR (Passenger Name Record). România este printre primele state în care a fost operaţionalizat acest sistem la nivel naţional, pentru contracararea ameninţărilor teroriste. Sistemul permite realizarea transferului de către transportatorii aerieni a datelor pasagerilor tuturor zborurilor internaţionale, prelucrarea, colectarea, utilizarea, păstrarea şi schimbul de astfel de date între statele membre.
Poliţia de Frontieră efectuează activităţi comune de cooperare cu alte structuri ale Ministerului Afacerilor Interne, dar şi cu alte instituţii, cum ar fi Direcţia Generală a Vămilor, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Transporturilor, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Mediului, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, precum şi administraţiile publice locale.
În toate punctele de frontierã controlul este organizat conform prevederilor Codului Frontierelor Schengen. În linia întâi, la tonetã, se desfãșoarã controlul minim și amãnunțit asupra persoanelor. În caz cã existã suspiciuni asupra neîndeplinirii condițiilor de trecere a frontierei, activitãțile sunt continuate în linia a doua de control, unde sunt efectuate verificãri suplimentare pentru clarificarea neregulilor constatate.
Pentru efectuarea controalelor în punctele de trecere portuare se formeazã echipe comune compuse din polițiști de frontierã, personal vamal, sanitar - veterinar, reprezentanți ai cãpitãniei portului și agentul de navlosire. Controalele includ verificarea persoanelor, documentelor și a navei folosind echipamente mobile. Totodatã, se verificã persoanele care sosesc în porturile maritime și fluviale în terminalele de pasageri care au facilitãți similare punctelor de trecere aeroportuare.
Porturile maritime beneficiază de interfaţa electronică, numită la nivel european National Single Window, ce permite realizarea transferului de către transportatori, în avans a datelor referitoare la nave şi pasageri, în vederea realizării formalităţilor de trecere a frontierei.
La Constanța funcționeazã Sistemul Complex de Observare, Supraveghere și Control al Traficului la Marea Neagrã (SCOMAR). Acest sistem folosește tehnologie de ultimã generație, care permite detectarea timpurie, urmãrirea, recunoașterea și identificarea tuturor navelor ce desfãșoarã activitãți ilegale la Marea Neagrã. La sediul SCOMAR, se primesc în timp real, imagini video precum și alte informații transmise de la stațiile de senzori. Informațiile sunt furnizate de echipamente radar, echipamente optoelectronice de supraveghere, nave, aparate de zbor și vehicule de patrulare, precum și alte elemente din dotarea PFR.
Toate acestea furnizeazã o imagine tacticã a suprafeței apei, a activitãții aeriene și a situației terestre.
Polițiștii de frontierã care își desfãșoarã activitatea la Marea Neagrã folosesc nave și ambarcații pentru executarea misiunile de patrulare în zona de responsabilitate. Aceștia efectueazã controale asupra navelor în scopul prevenirii și combaterii migrației ilegale și infracționalitãții transfrontaliere, dar și misiuni de cãutare și salvare a persoanelor sau combaterea braconajul piscicol.
Poliţia de Frontieră Română contribuie la activităţile desfăşurate de către Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe - FRONTEX. Astfel, sunt detaşaţi poliţişti de frontieră, aparatură tehnică, autoturisme şi nave de supraveghere, pentru a sprijini statele membre în gestionarea situaţiilor operative apărute la frontiere. Prezenţa şi rezultatele poliţiştilor de frontieră români în cadrul acestor operaţiuni sunt apreciate la nivelul statelor membre şi Agenţiei FRONTEX. România este pe primul loc în Uniunea Europeană, în ceea ce priveşte numărul de zile de misiune desfăşurate de către experţii români.
Data de 24 iulie a fost desemnată Ziua Poliţiei de Frontieră Române prin articolul nr. 45 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 104 din 27 iunie 2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române.
Alegerea acestei date este legată de unirea celor două structuri grănicereşti din Moldova şi Ţara Românească de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, din data de 24 iulie 1864, când, prin Înaltul Decret Domnesc se prevedea organizarea grănicerilor din Moldova după modelul celui din Ţara Românească şi unirea celor două corpuri grănicereşti.
