Deși, de-a lungul timpului au existat întotdeauna structuri care aveau ca atribuții paza frontierelor și au avut diverse denumiri sau forme de organizare, istoria documentată a Poliției de Frontieră Române începe în anul 1864.
1864
24 IULIE
Semnarea de către Alexandru Ioan Cuza - domnitorul României - a Decretului Domnesc nr. 892, prin care grănicerii moldoveni se unesc cu cei munteni şi organizarea celor din Moldova era făcută după cea din Ţara Românească. Structurile de grăniceri făceau parte din cadrul armatei, fiind în subordinea Ministerului de Război şi răspundeau atât de frontiera verde, cât şi de punctele de trecere.
1866
Are loc o puternică mişcare a ţăranilor, ce culminează cu răscoala grănicerilor de pe Dunăre, care au fost alarmaţi de zvonurile privind anularea Legii rurale din 1864 odată cu abdicarea silită şi exilarea lui Alexandru Ioan Cuza, ceea ce de fapt, nu s-a întâmplat.
1867
Se repartizează „pe punturi” ofițerii de graniţă, rămaşi în neactivitate. Corpul de graniţă avea în compunere 9 batalioane, la vremea respectivă.
1868
A fost adoptată legea prin care Grănicerii erau organizați în 9 batalioane subordonate diviziilor teritoriale, durata serviciului militar crește de la 6 la 7 ani, cu serviciul în 4 schimburi, iar efectivele au crescut prin mărirea numărului de comune din care se recrutau grănicerii până la o adâncime de 30 de km de la frontieră, spre interior. Împreună cu dorobanţii, grănicerii constituiau unul din cele 5 elemente ale puterii armate.
1869
Intră în vigoare Regulamentul nr. 1943 asupra serviciului grănicerilor, care este primul cadru legal unitar şi modern ce oferă o bază solidă organizării şi funcţionării armei grănicerilor.
1877 - 1978
Între 1877-1878, armata română, din care făceau parte şi structurile de dorobanți și implicit Grănicerii, participă la Războiul de Independenţă, alături de trupele ruseşti, împotriva celor otomane. Grănicerii au dat şi prima jertfă în acest război: sergent major Florea Blejan, comandantul Pichetului 10 Islaz, erou numit de către George Coşbuc în cartea sa „Povestea unei coroane de oţel” ca fiind: „cel dintâi oștean ucis în război”.
1903
Are loc faimosul discurs al ministrului de interne Vasile Lascăr în care acesta remarca faptul că „un număr considerabil de străini au trecut graniţa noastră fără control...” şi „suntem datori să avem mai întâi o Poliţie de Frontieră”. La o frontieră de 2.000 km, în 1903, existau 75 de trecători, din care doar la 14 erau polițiști de frontieră, în fapt câte un singur agent care făcea serviciu permanent, zi şi noapte. „Este o adevărată glumă...”- remarca în acea şedinţă ministrul Vasile Lascăr.
1904
Prin acte normative se consfințește nașterea Corpului Grănicerilor, care stabilesc că acesta, pe lângă misiunea de pază şi supraveghere a frontierelor, avea şi îndatoriri de ordin vamal şi poliţienesc.
16 MAI
Intră în vigoare Regulamentul Serviciului Grănicerilor, primul document care stabilea organizarea Corpului Grănicerilor şi prin care se stabileau condiţiile de funcţionare a serviciului de pază a graniţelor, relaţiile grănicerilor cu vameşii, cu autorităţile de graniţă ale statelor vecine, etc. Se stabilește în regulament culoarea verde a uniformei grănicerilor.
1908
Se înființează Direcțiunea poliției şi siguranței generale, care, pe lângă alte domenii operative, avea inclus, în portofoliul de activităţi specifice, şi Poliţia de Frontieră, porturi şi gări. Poliţia, de la punctele de frontieră din porturi, era sub conducerea directă a ministrului de interne care o exercita prin directorul poliţiei şi siguranţei generale.
1916-1917
Cele 2 Regimente de grăniceri au participat în primul război mondial la luptele din Transilvania, Dobrogea şi Moldova.
1919
Efectivele Corpului de Grăniceri ai României erau formate din 260 de ofiţeri, 250 reangajaţi şi 14.000 gradaţi şi soldaţi, număr de militari insuficient pentru realizarea atribuțiilor.
1920
1 APRILIE
Apariția, primei reviste de armă, sub denumirea de „Revista Grănicerilor“ şi sub îndrumarea generalului Toma Lişcu, comandantul Corpului Grănicerilor. Ulterior, această publicaţie a avut şi alte denumiri: „Cuvântul Grănicerilor”, „În slujba Patriei”, „De Veghe”, „Grănicerul”, „Frontiera”, iar în anumite perioade activitatea sa a fost întreruptă. Cu toate acestea, ea a rămas, întotdeauna, indiferent de perioadele traversate de societatea românească, o publicaţie centrală a celor de la granițe, astăzi a polițiștilor de frontieră, contribuind la pregătirea profesională a efectivelor, la menţinerea şi dezvoltarea spiritului de corp şi iniţiativă profesională, dar și a imaginii instituției Poliția de Frontieră Română.
1929
Intră în vigoare Legea pentru organizarea poliţiei generale a statului, în care se prevedea ca fiind structuri de poliţie serviciile de poliţie în punctele de frontieră, iar la nivel central, în cadrul Direcţiei Generale a Poliţiei funcţiona Direcţia poliţiei administrative, în componenţa căreia intra Serviciul Poliţiei administrative şi a Poliţiei de Frontieră ce avea în subordine şi biroul fruntariilor şi pașapoartelor.
1941
În preajma intrării în războiul mondial, Corpul Grănicerilor a fost subordonat armatei a IV-a, iar Divizia 1 Grăniceri a trecut Nistrul şi a participat la luptele pentru apărarea Odessei, găsindu-se în primul eșalon.
1947
A fost adoptată Legea 208 prin care Instituţia Grănicerilor Români intră în componenţa Ministerului Afacerilor Interne, având aceeaşi misiune - paza şi apărarea frontierelor.
1948
A fost înființat Serviciul de Paşapoarte şi Poliţie de Frontieră din subordinea Ministerului de Interne. Paza şi supravegherea graniţelor se făcea pe linia de frontieră şi în interiorul ţării, pe o adâncime de 25 km, de la această linie.
1949
Se înființează Miliţia, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, şi se desfiinţează Poliţia şi Jandarmeria, iar prin Decretul nr.102/16 martie 1949 se înființează Trupele de Securitate. Trupele de Grăniceri aveau, ca sarcină, şi controlul punctelor de trecere a frontierei, în
1956
Prin HCM nr. 1361 structura Ministerului de Interne era constituită din Departamentul Securităţii şi Departamentul Internelor. La Direcţia Securităţii se aflau Trupele de Securitate, Trupele de Grăniceri şi Trupele de Pază.
1960
Comandamentul Trupelor de Grăniceri trece iar în subordinea Ministerului Forţelor Armate. Punctele de frontieră au rămas în structura Comandamentului Trupelor de Grăniceri. Ulterior punctele de control pentru trecerea frontierei de stat au trecut de la Ministerului Forțelor Armate la Ministerului de Interne.
1968
Prin Ordinul nr. 172 din 22 noiembrie 1968, sa stabilit că „atribuţiile MAI cu privire la munca de paşapoarte, evidenţă a străinilor şi controlul trecerii frontierei de stat române se aduc la îndeplinire de către Direcţia de Paşapoarte, Evidenţă a Străinilor şi Controlul Trecerii Frontierei, direct şi prin organele sale subordonate, precum şi prin inspectoratele judeţene de miliţie, respective Inspectoratul de Miliţie Bucureşti“.
1972
Decretul nr.14, la art. 1, stipula că „paza şi apărarea frontierei de stat au devenit un atribut al întregului popor; pentru asigurarea pazei frontierei de stat trupele de grăniceri cooperează cu celelalte comandamente ale MApN, cu organele MI şi cu comitetele executive ale consiliilor populare. În îndeplinirea misiunii de pază a frontierei de stat se sprijină, de asemenea, pe serviciile pazei obşteşti din comunele situate în zona de frontieră şi pe concursul voluntar al cetăţenilor“.
1989
La data de 15 decembrie 1989, Trupele de Grăniceri au trecut în subordinea Ministerului de Interne, operaţiune întreruptă de Revoluţia din 1989. La data de 22 decembrie 1989, ora 18.30, Trupele de Grăniceri au revenit în compunerea Ministerului Apărării Naţionale, iar în octombrie 1992, au fost incluse în compunerea forţelor Ministerului de Interne, schimbând-şi denumirea în Comandamentul Naţional al Grănicerilor.
1990-1998
După Revoluția din decembrie 1989, actele mai importante care au reglementat regimul juridic al frontierei de stat şi al organelor cu competenţă în efectuarea pazei, supravegherii şi controlului trecerii frontierei de stat a României au fost Decretul Lege nr.45 din 1 februarie 1990 privind regimul juridic al frontierei de stat a României (punctele se subordonează Direcţiei pentru Paşapoarte şi Evidenţa Străinilor din MI), HG nr.40 din 17 ianuarie 1991 privind unele măsuri pentru perfecţionarea activităţii în punctele de control treceri frontieră, Legea nr. 56 din 4 iunie 1992, privind frontiera de stat a României, Regulamentul nr. 438 din 9 ianuarie 1995 privind organizarea şi funcţionarea punctelor de mic trafic, Normele nr. 230.024 din 12 februarie 1996, privind organizarea şi desfăşurarea muncii în centrele zonale şi punctele poliţiei de frontieră ordonate acestora.
Comandamentul Trupelor de Grăniceri s-a transformat în Comandamentul Naţional al Grănicerilor şi a trecut în structura Ministerului de Interne în baza Legii 56/1992.
În baza OMI din 1 iulie 1997, au fost desfiinţate Centrele Zonale ale punctelor de frontieră.
Prin Hotărârea CSAT nr. 113 din 16 decembrie 1998 privind Programul Ministerului de Interne de restructurare a forţelor cu competenţe la frontiera de stat s-a dispus ca să se constituie Poliţia de Frontieră Română, condusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, pentru îndeplinirea misiunilor de pază, supraveghere şi controlul frontierei de stat.
1999
Prin OUG nr. 80/4 iunie 1999 s-a înfiinţat Poliţia de Frontieră Română prin preluarea structurilor şi efectivelor CNGr şi DPF din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie de Frontieră, Străini, Probleme de Migrări şi Paşapoarte. La data intrării în vigoare a ordonanţei s-a înfiinţat şi Garda de Coastă, în structura IGPF, prin preluarea unităţilor de marină grănicerească maritimă şi fluvială din cadrul CNGr şi a unor posturi ale Poliţiei TN din cadrul IGP, stabilite prin Ordin al ministrului de interne. Sintagma de grănicer a fost înlocuită cu cea de poliţist de frontieră. Prin art. 45 din OUG 104 din 27.06.2001, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române (publicată în Monitorul Oficial nr. 351 din 29.06.2001), s-a stabilit ca „În fiecare an, la data de 24 iulie, se sărbătoreşte Ziua Poliţiei de Frontieră Române”
2001
Intră în vigoare 2 acte normative deosebit de importante în evoluţia armei poliţie de frontieră , OUG NR.105 din 27 iunie privind frontiera de stat a României şi OUG nr. 104 din 27 iunie 2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, care aşează această instituţie şi o aliniază la realităţile, practicile şi standardele instituţiilor europene în materie.
2007
La 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, la frontiera cu Ungaria şi Bulgaria, s-a desfiinţat controlul vamal, iar controlul persoanelor şi al mijloacelor de transport se efectuează în comun, de către echipe mixte, din care fac parte, pe lângă poliţiştii români, şi poliţişti de frontieră din țările vecine.
2008
Desființarea, Direcțiilor Teritoriale ale Poliţiei de Frontieră.
2011
Desființarea, Inspectoratelor Judeţene ale Poliţiei de Frontieră şi înfiinţarea Inspectoratelor Teritoriale ale Poliţiei de Frontieră şi a Seviciilor de Control Trecere a Frontierei la nivelul județelor.
2024
Aderarea la Spațiul Schengen cu punctele de trecere aeroportuare, prin care se desființează controlul obligatoriu pentru destinațiile din statele membre.
Ștefan ANDREESCU
