Spațiul Schenghen

La începutul anilor 80 a demarat, la nivel european, o discuție în legătură cu importanța sintagmei libertate de mișcare.

În anul 1984, cancelarul german de la acea dată, Helmut Kohl s-a întâlnit cu președintele de atunci al Franței, François Mitterand, la trecerea frontierei «Goldene Brenn» din apropiere de Saarbrücken. Aici au luat decizia de a elimina controalele la frontiera dintre Germania și Franța. Nici unul din ei nu bănuise atunci ce însemnătate vizionară va avea pe viitor acest gest pentru o Europă fără granițe interne și fără controale la frontiera dintre state.

Viziunea lor a condus într-o primă fază la un acord între Germania, Franța, Țările de Jos, Belgia și Luxemburg, încheiat în 1985 pe nava „Astrid” pe râul Moșel, în dreptul micii localități de frontieră Schengen din Luxemburg.

A urmat semnarea Convenției de Implementare a Acordului Schengen, în data de 19 iunie 1990. În momentul intrării în vigoare, în anul 1995, aceasta a eliminat controalele la frontierele interne ale statelor semnatare și a creat o singură frontieră externă, unde controalele se desfășoară conform unui set de reguli clare.

De asemenea, au fost stabilite reguli comune în materie de vize, migrație, azil, precum și măsuri referitoare la cooperarea polițienească, judiciară sau vamală. Toate aceste măsuri, împreună cu Acordul Schengen, Convenția de Implementare a Acordului Schengen, deciziile și declarațiile adoptate de către Comitetul Executiv Schengen stabilit în 1990, precum și protocoalele și acordurile de aderare care au urmat constituie acquis-ul Schengen.

Inițial, acquis-ul Schengen nu a făcut parte din cadrul legislativ european. Acest lucru s-a schimbat însă odată cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, în data de 2 octombrie 1997, intrat in vigoare la data de 1 mai 1999. Un Protocol atașat Tratatului de la Amsterdam încorporează acquis-ul Schengen în cadrul legislativ și instituțional al Uniunii Europene.

Începând cu acest moment, acquis-ul Schengen face parte din legislația europeană și a fost transferat în noul Titlu IV- Vize, azil, imigrație și alte politici legate de libera circulație a persoanelor, al TUE.

Alături de Suedia, Finlanda și Danemarca, Norvegia și Islanda iau parte în Uniunea Nordică a Pașapoartelor, în cadrul căreia au fost eliminate controalele la frontierele interne. Islanda si Norvegia au semnat un Acord cu UE în mai 1999, în urma căruia cele două state pot participa la elaborarea noilor instrumente legislative ale acquis-ului Schengen. Actele sunt adoptate doar de către statele membre UE, dar se aplică și Islandei și Norvegiei. În practică, această asociere ia forma unui Comitet mixt în afara cadrului UE, format din reprezentanți ai Islandei, Norvegiei, Consiliului UE și Comisiei Europene.

Decizia privind extinderea spațiului Schengen a fost luată la sfârșitul anului 2007 de Consiliul UE; astfel că la data de 21 decembrie 2007 au fost eliminate controalele la frontierele terestre și maritime pentru cele 9 state membre (excepție face Cipru) care au aderat la UE în 2004 și la sfârșitul lunii martie 2008 au fost eliminate controalele pentru zborurile interne Schengen în aeroporturi: Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia și Ungaria.

Următoarea decizie privind extinderea spațiului Schengen a fost luată în decembrie 2008 de către Consiliul UE, astfel, la data de 12 decembrie 2008 au fost eliminate controalele la frontierele terestre pentru Confederația Elvețiană. Controalele la frontierele aeriene au fost eliminate la sfârșitul lunii martie 2009. A urmat data de 19 decembrie 2011, când au fost eliminate controalele la frontierele interne pentru Liechtenstein.

Cipru urmează să aplice prevederile acquis-ului Schengen în domeniul SIS II la o dată ulterioară. Momentan, autoritățile cipriote nu au înaintat o dată pentru conectarea la acest sistem informatic.

România și Bulgaria:

Acquis-ul Schengen a fost acceptat în totalitate odată cu pregătirile pentru aderarea la UE. Ambele state au depus Declarația de Pregătire pentru evaluarea Schengen. România a îndeplinit în totalitate obligațiile asumate. Astfel, toate rapoartele de evaluare Schengen ale României au fost aprobate, succesiv, în cadrul Grupului de lucru Aspecte Schengen în format Evaluare (SCHEVAL) de la nivelul Consiliului UE. Bulgaria a fost reevaluată în domeniul frontierelor terestre la sfârșitul lunii martie 2011. Actul care va consfinți aderarea României la spațiul Schengen este Decizia Consiliului privind aplicarea integrală a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Republica Bulgaria și în România.

Croația a prezentat Declarația de pregătire pentru a începe procesul de evaluare Schengen, în anul 2015. Normele Schengen elimină controalele la frontierele interne, armonizând și consolidând în același timp protecția frontierelor externe ale zonei.

Iată câteva informații cheie despre această zonă de liberă circulație:

• Nu fiecare stat membru al Uniunii Europene este parte la Acordul Schengen: Irlanda, Bulgaria, Croația, Cipru și România sunt state membre ale UE, dar care nu sunt fac parte din spațiul Schengen.
• Nu toate statele membre Schengen sunt țări UE: patru țări sunt parte la Acordul Schengen, dar nu au aderat la UE: Islanda, Norvegia, Elveția și Lichtenstein.
• Șederea cetățenilor terți în spațiul Schengen nu poate dura mai mult de 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile.
• O viză Schengen poate fi utilizată pentru a intra în orice stat membru Schengen. De exemplu, o persoană care deține o viză validă, obținută inițial pentru o călătorie în Germania, poate folosi aceeași viză pentru o vacanță în Italia.
• Statele din spațiul Schengen au dreptul de a reintroduce, temporar, controalele la frontierele interne, în cazul unei „amenințări grave la adresa ordinii publice sau a securității naționale”.
• Schengen înseamnă mai mult decât eliminarea controalelor la frontieră: în conformitate cu Acordul Schengen și acordurile de punere în aplicare, membrii spațiului Schengen au dezvoltat un set comun de măsuri compensatorii (vize și cooperare consulară, cooperare polițienească, cooperarea judiciară).
• Acordul Schengen nu este singurul acord de frontieră deschis din lume: alte acorduri de frontieră deschise include: zona de călătorie comună Regatul Unit-Irlanda, Acordul de control al frontierei din America Centrală (CA-4) și Acordul Trans-Tasman dintre Australia și Noua Zeelandă. Specificul acordurilor variază, dar de obicei includ libertatea de mișcare pentru cetățenii statelor participante și controalele la intrarea în statele părți efectuate în prima țară de intrare.

 Criterii pe care o țară trebuie să le îndeplinească pentru a adera la Spațiul Schengen

Aderarea la spațiul Schengen nu este doar o decizie politică a statului în cauză, acesta trebuie să îndeplinească o listă de condiții prealabile, dintre care amintim:

• să aplice acquis-ul Schengen, care reprezintă de fapt un set comun de reguli, de exemplu privind controalele la frontierele terestre, maritime și aeriene (aeroporturi), eliberarea vizelor, cooperarea polițienească și protecția datelor cu caracter personal, etc.
• să-și asume responsabilitatea pentru controlul frontierelor externe în numele tuturor statelor membre Schengen și pentru eliberarea de vize Schengen uniforme;
• să coopereze eficient cu agențiile de aplicare a legii din alte state membre, pentru a menține un nivel ridicat de securitate, odată ce controalele la frontierele interne sunt abolite;
• să se conecteze și să utilizeze Sistemul de informații Schengen (SIS).

Țările solicitante sunt supuse unei evaluări Schengen înainte de a se alătura spațiului Schengen și, ulterior, periodic pentru a asigura aplicarea corectă a legislației.

Etapele procesului de aderare parcurse de România

„Zona Schengen ar trebui întregită permițând Bulgariei, Croației și României să-și ocupe locul în spațiul fără frontier”, Ylva Johansson, comisar european pentru Afaceri Interne.

Procesul de evaluare Schengen constă în verificarea ca toate condițiile necesare aplicării acquis-ului Schengen să fie îndeplinite. Acest lucru presupune că statul candidat trebuie să își demonstreze capacitatea de a îndeplini cerințele acquis-ului Schengen într-o manieră uniformă, corectă, consistentă și eficientă.

• 28 iunie 2007: România a transmis prima Declarație de Pregătire prin care a propus a doua jumătate a anului 2008 ca dată de începere a procesului de evaluare pe trei domenii: cooperare polițienească, vize și protecția datelor.
• 2 iunie 2008: Transmiterea celei de-a doua Declarații de pregătire, pentru toate domeniile de evaluare.
• Noiembrie 2008: Transmiterea de către România a răspunsurilor la Chestionarul Schengen, care conține întrebări detaliate despre toate aspectele relevante pentru implementarea și aplicarea prevederilor Schengen.
• 2009 – 2010: Desfășurarea vizitelor de evaluare Schengen pe următoarele domenii: cooperare polițienească, protecția datelor, vize, managementul frontierelor externe și Sistemul de Informații Schengen.
• 8 iunie 2011: Rezoluția Parlamentului European cu privire la proiectul de Decizie a Consiliului Uniunii Europene privind aplicarea integrală a prevederilor Schengen în Republica Bulgaria și România.
• 9 iunie 2011: Concluziile Consiliului privind finalizarea procesului de evaluarea stadiului pregătirii României pentru implementarea în totalitate a prevederilor acquis-ului Schengen
• Decembrie 2011: Concluziile Consiliului European - Reamintind discuțiile din iunie și octombrie 2011, Consiliul European constată că au fost îndeplinite toate condițiile legale pentru ca o decizie în favoarea aderării Bulgariei și României la spațiul Schengen să fie luată. Acesta solicită Consiliului să adopte această decizie cât mai curând posibil. Dacă este necesar, Consiliul European va reveni asupra acestui aspect în cadrul reuniunii sale din luna martie 2012
• Martie 2012: Concluziile Consiliului European - reamintind discuțiile din 2011, reiterează că  au fost îndeplinite toate condițiile legale pentru ca decizia de aderare a Bulgariei și  României la spațiul Schengen să fie luată. (…) Consiliul European solicită Consiliului să revină asupra acestei chestiuni pentru a adopta decizia la reuniunea Consiliului JAI din luna septembrie 2012. Cu toate acestea, nicio decizie a Consiliului privind aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen și ridicarea controalelor la frontierele lor interne nu a fost luată până în prezent și nu a mai avut loc nicio relansare a verificării conformității cu acquis-ul Schengen.
• 2 martie 2022: Declarația comună România – Bulgaria cu privire la organizarea unei vizite voluntare de constatare a aplicării continue a acquis-ului Schengen
• 8 septembrie 2022: Discuție cu privire la domeniul de aplicare al misiunii voluntare de constatare în cadrul Grupului de Lucru al Consiliului pe Aspecte Schengen (SCHE-VAL). Bulgaria și România au prezentat informații detaliate cu privire la stadiul aplicării acquis-ului Schengen. Conform propunerilor unor state membre, s-a stabilit ca domeniile vizate să acopere toate elementele relevante ale acquis-ului Schengen, adică: gestionarea frontierelor externe, cooperarea polițienească, returnarea, inclusiv funcționarea autorităților și drepturile omului.
• 9 - 12 octombrie 2022: esfășurarea vizitei, cu participarea a 17 experți evaluatori din 11 state membre și a observatorilor din partea agențiilor Frontex, Europol și FRA.
• 18 octombrie 2022: Rezoluția Parlamentului European privind aderarea Bulgariei și României la Schengen.
• 27 octombrie 2022: Prezentarea constatărilor echipei de evaluare în cadrul (SCHE-VAL), la nivelul Consiliului UE: Nu au fost identificate probleme în ceea ce privește aplicarea ultimelor evoluții ale acquis-ului Schengen; România continuă să îndeplinească condițiile necesare pentru aplicarea tuturor părților relevante ale acquis-ul Schengen; România este pregătită din punct de vedere tehnic să aplice integral acquis-ul Schengen.

Majoritatea statelor membre care au intervenit au susținut concluziile pozitive ale raportului și aderarea deplină a României și a Bulgariei la spațiul Schengen, apreciind implicarea Comisiei Europene, eforturile experților și al celor două state membre vizitate.

Avantajele aderării la Schengen

Aderarea la Spațiul Schengen are ca efect ridicarea controalelor între frontierele interne ale statelor membre Schengen, care aplică în întregime acquis-ul Schengen, fiind creată o singură frontieră externă unde controalele se desfășoară conform unui set de reguli clare în materie de vize, migrație, azil, precum și măsuri referitoare la cooperarea polițienească, judiciară sau vamală, adică ridicarea controalelor între frontierele interne ale statelor membre Schengen. Astfel, trecerea frontierei se poate realiza indiferent de oră și prin orice loc, iar cetățenii statelor membre care călătoresc în Spațiul Schengen trebuie să aibă asupra lor, un document de identitate valabil. Trecerea frontierelor interne poate fi asemănata cu o călătorie în interiorul țării.

După intrarea în spațiul Schengen, oamenii pot călători dintr-un stat membru în altul fără a fi supuși controalelor la frontieră, dar aceasta este regula generală. Autoritățile naționale competente pot, totuși, să verifice persoanele fizice la frontierele interne sau în apropierea acestora, în cazul în care informații din cadrul poliției justifică temporar intensificarea supravegherii.

Libertatea de mișcare a cetățenilor statelor membre reprezintă beneficiul adus de aderarea la spațiul Schengen fără ca acesta să fie înțeles ca absolut. Controalele la frontierele interne Schengen pot fi introduse pentru o perioadă limitată în timp din motive de ordine publică sau securitate națională, decizie ce este luata la nivelul fiecărui stat membru Schengen.

Odată cu eliminarea controalelor la frontiere ar putea crește pericolele pentru securitatea internă a țărilor implicate prin faptul că, din acest moment, se lasă „cale liberă” infractorilor. Astfel, se impune o cooperarea transfrontalieră, mai strânsă, inclusiv în cadrul Centrelor, Birourilor, Punctelor Comune de Contact, pentru toate statele contractante care să aibă ca scop protecția propriilor cetățeni.

În afara beneficiilor aduse, eliminarea controalelor la frontiere interne poate avea un impact negativ pentru securitatea internă a statelor membre. Pentru prevenirea unor astfel de inconveniente, statele Schengen introduc un set de măsuri compensatorii prevăzute în detaliu de acquis-ul Schengen și de recomandări referitoare la punerea lor în practică.

Măsurile compensatorii ale CAAS pot fi clasificate după cum urmează: circulația persoanelor (vize și cooperare consulară); cooperarea polițienească (sprijinul reciproc al polițiilor în domeniul asistenței judiciare, schimbul de ofițeri de legătură între poliții, cooperarea transfrontalieră la granițele interne, în special prin înființarea serviciilor comune ale poliției, vămii și poliției de frontieră pentru toate statele contractante și misiuni de supraveghere și urmărire transfrontalieră a poliției); cooperarea judiciară a statelor membre Schengen.

Cea mai semnificativă măsură compensatorie o reprezintă înființarea celei mai vaste platforme de schimb de informații, Sistemul de Informații Schengen, ce sprijină controlul la frontierele externe și cooperarea în scopul aplicării legii. Toate statele membre introduc date în sistem direct de la bazele de date naționale.

O altă măsură compensatorie se referă la protecția datelor cu caracter personal care reprezintă dreptul persoanei fizice de a-i fi apărate acele caracteristici care conduc la identificarea sa și obligația corelativă a statului de a adopta măsuri adecvate pentru a asigura o protecție eficientă pornind de la faptul că numeroase informații privind datele personale se transferă între statele membre.

De asemenea, Sistemul de Informații Schengen, asistența operativă reciprocă și schimbul direct de informații între forțele de poliție precum și supravegherea și urmărirea transfrontalieră a infractorilor reprezintă mijloace de luptă împotriva terorismului, crimei organizate, traficului de ființe umane și a imigrației ilegale. În același timp, a fost adoptat un set de reguli uniform care să asigure cetățenilor statelor membre protecția datelor cu caracter personal împotriva oricărei încălcări a drepturilor fundamentale.

Calea de urmat:

„Nu mai e timp de pierdut. Locul României este în Schengen. Sprijin aderarea imediată.” Roberta Metsola, președintele Parlamentului European

În ceea ce privește pașii următori, Președinția cehă a Consiliului UE a elaborat un sumar al discuțiilor purtate în cadrul reuniunii care a avut loc în data de 26 octombrie 2022. Documentul, însoțit de Raportul întocmit de experții evaluatori în urma vizitei voluntare de constatare, a fost discutat în cadrul reuniunii Comitetului Reprezentanților Permanenți (COREPER) din 9 noiembrie 2022.

Urmează ca în perioada 8-9 decembrie 2022, Guvernele statelor membre să voteze în cadrul Consiliului Justiție și Afaceri Interne (Consiliul JAI) dacă România și Bulgaria vor fi primite în spațiul Schengen.

Finalizarea procesului de aderare la Spațiul Schengen este supusă deciziei unanime a statelor membre, la nivelul Consiliului Uniunii Europene. În prezent România aplică majoritatea dispozițiilor acquis-ului Schengen și acționează, astfel, ca un membru de facto cu o contribuție semnificativă la însăși securitatea Spațiului Schengen,  gestionând cu responsabilitate și eficiență peste 2000 de km de frontieră externă a Uniunii Europene.

În contextul provocărilor de securitate actuale, finalizarea cât mai urgentă a procesului de aderare a României la Spațiul Schengen apare ca o necesitate, o expresie a încrederii în valorile europene dar mai ales un plus de securitate pentru cetățenii europeni.

www.schengen.mai.gov.ro https://ue.mae.ro

Aderarea la spațiul Schengen a avut loc astfel: 1985 - Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania și Franța, 1990 – Italia, 1991 - Spania si Portugalia, 1992 – Grecia, 1995 – Austria, 1996 - Danemarca, Suedia și Finlanda, 2001- Islanda si Norvegia, 2007 - Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia și Ungaria, 2011 - Liechtenstein.