- Spuneți-ne câteva lucruri despre dumneavoastră pentru cei care nu vă cunosc.
- Mă numesc Ana Maria Jianu, apropiații mă știu ca Ami, am 49 de ani și am studiat Construcțiile Civile Industriale și Agricole la Universitatea Tehnică de Construcții București și ador meseria de constructor. Pe lângă pasiunea pe care o pun în meseria mea, sunt pasionată de călătorii, îmi plac pisicile, îmi place să dansez, îmi place marea, îmi place arhitectura ca domeniu (mi-am dorit mult să fiu arhitect), sunt curioasă și îmi place să înțeleg, îmi place să joc bridge, îmi place să gătesc, mai ales când sunt odihnită și ador să fiu mama lui MATEI. Da, am un „băiețel” minunat care este născut chiar de ziua mea, 27 iunie și are 20 de ani. Ce credeți? Este student la Facultatea de construcții. Sunt căsătorită, cum altfel, cu Tudor, un alt constructor și asta de o viață. Suntem împreună de 33 de ani din care 23 de căsnicie.
- Cum vă descrieți pe scurt?
- Sunt un om obișnuit, cu zile mai bune și altele mai puțin bune. Un om normal. Mai mult decât orice sunt femeie: adică mamă, soție și unde mai pui că sunt și romantică, o femeie autentică, asumată. Mi-am propus în acest interviu, să mă las văzută așa cum sunt în realitate, cu momente bune, dar și mai puțin bune, o femeie care trăiește bucurându-se de micile lucruri care dau frumusețe vieții și care în fiecare dimineață vede în oglindă un om simplu, cu simțul umorului și cu o poftă nebună de viață!
- Ce vă doriți cel mai mult de la viață?
- Cea mai grea și cea mai simplă întrebare. Zilele trec și nu vreau să mă trezesc că mi le-am pierdut în sentimente de frustrare și în nerealizări, când puteam face ceva care să mă facă fericită.
Asta îmi doresc cel mai mult, să fiu fericită. Nu în sensul de a mă ferici cu mari realizări care să uimeasca lumea, ci în sensul de a fi fericită cu realizări care să-mi dea în primul rând senzația de mulțumire și progres.
- Cum a fost drumul de la prima funcție pe care ați deținut-o și până la cea de adjunct al inspectorului general, pe care o dețineți în prezent?
- În acest spirit și cu nevoia de a face o schimbare pe plan profesional care să mă scoată din rutină, am pornit acum 16 ani din Giurgiu, orașul meu natal, către noul loc de muncă, sediul central al Poliției de Frontieră din București, ca tânăr ofițer specialist, cu grad de subinspector de poliție de frontieră, la Biroul Administrarea Patrimoniului Imobiliar din Serviciul Logistic. Aveam vechime în muncă de vreo 6 ani ca inginer constructor și mă hotărâsem să fac ceva mai mult pentru mine, familia și cariera mea. Nu-mi place rutina, nu aștept să mi se dea de lucru, nu mă plictisesc niciodată și așa am funcționat timp de doi ani ca ofițer specialist, după care mi s-a propus să mă înscriu la examenul pentru postul de șef birou. Câteva persoane îmi descoperiseră ceva aptitudini cum ar fi organizarea, comunicarea, empatia, respectul pentru colegi și meserie, de ce nu adaptabilitatea, nu știu ce exact, dar oamenii din jurul meu au văzut în mine un lider și m-au împins către acel concurs. Oameni care au și un nume, Radu Enescu, Elena Emacu, Bogdan Mihail Ivănescu, Ionel Stanciu, Bogdan Sabin, cărora le mulțumesc. A venit ziua de concurs, am susținut examenul și am luat. Așa am ajuns la palierul următor cu o echipă de 7 ofițeri în subordine, toți bărbați și toți ingineri.
În acea poziție, mă confruntam direct cu problemele tehnice cele mai interesante din domeniul patrimoniului construit al poliției de frontieră, iar pasiunea și dorința de a face și-au spus cuvântul. Atunci când ești femeie și activezi într-un domeniu în care partea masculină are o pondere foarte mare, devine o provocare. Simți nevoia permanentă de a te autodepăși, dar și de a demonstra că poți fi un bun profesionist. Așa că eram foarte prezentă în teritoriu la construcțiile și sediile noastre la care avem lucrări de reabilitare, modernizare, construire și unde era de fapt localizat patrimoniul pe care îl administram. Zeci de misiuni, și nu exagerez când spun asta, mai mult plecată decât acasă, Matei avea vreo 10 ani pe atunci, dar rezultatele au fost direct proporționale cu munca și efortul pe care îl depuneam. Nu știu cum, nu mă întrebați, dar în acest context am reușit să fiu foarte implicată în educația și viața fiului meu și a familiei și consider că este normal ca o femeie devenită mamă să își poată păstra și celelalte preocupări care o definesc ca persoană.
Următorul pas în carieră a fost cel de șef al Serviciului Administrarea Patrimoniului Imobiliar, timp de vreo 9 ani în care am acumulat experiență, m-am confruntat cu situații din care am învățat mult și, deși a fost o perioadă cu multe provocări, cu multe temeri, mi-am păstrat optimismul, motivarea și concentrarea pe obiectivele profesionale. Și dacă stau bine să mă gândesc a fost simplu, pentru că am două familii: soțul și băiatul, iar cea de-a doua, LOGISTICĂ PFR, formată din toți oamenii minunați din echipa mea, ingineri constructori, ingineri topografi, ingineri auto, armamentiști, „băieții mei” cum le zic eu.
Nivelul următor: în anul 2019 am dat examen pentru postul de director al Direcției Logistice și am luat. Credeți că a fost un moment ușor sau de care să mă bucur? Nu! În primul rând plecam din echipa mea minunată, echipa S.A.P.I., apoi renunțam la domeniul meu de suflet, construcțiile și administrarea lor, domeniu care mi-a dat cele mai mari satisfacții, apoi aveam în subordine încă trei domenii logistice cu provocarea de a le învăța, a le coordona, a extrapola tot ce învățasem ca lider și mult mai mulți oameni de condus. Cuvintele care au stat la baza acelei perioade au fost energie, efort și multe sacrificii pe plan personal. Chiar dacă schimbările păreau înfricoșătoare, ele m-au încurajat să ies din zona de confort, să învăț lucruri noi despre alte domenii și cel mai important să învăț câte ceva despre mine și limitele mele.
În acest context, primii pași ca director au fost interesanți deoarece lucram cu colegii cu care crescusem și trebuia să mă transpun în prieten, coleg, șef, om care trebuia să organizeze, să construiască și să inoveze și toate acestea le făceam cu oameni de vârsta mea sau de vârste mai mici, care trebuiau formați ca specialiști și ca echipă. Da, a trebuit să îmi formez o echipă pentru că era o perioadă de tranzit de la o generație la alta, 3 dintre serviciile direcției nu aveau șefi de serviciu, iar cifra de încadrare era de 75%. Așa că mi-am suflecat mânecile și m-am apucat de construit. De data aceasta o echipă. Unul dintre secretele mele este că am întotdeauna încredere în instinctul propriu și nu plec urechea la ce spun alții. Acest aspect, coroborat cu faptul că atunci când vine vorba de oameni, consider că inteligența este cel mai de preț accesoriu lângă care trebuie așezate curajul, sinceritatea și implicarea, au constituit scheletul pe care mi-am clădit echipa care și acum funcționează perfect: IONEL STANCIU, ALEXANDRU NEDELCU, MARIUS CIOBANU și BOGDAN MORUȚ, patru șefi ce coordonează patru servicii importante din logistică.
Apoi, după numai doi ani și jumătate, știți ce s-a întâmplat? Am mai primit o provocare: am fost considerată persoana potrivită pentru a fi împuternicită adjunct al inspectorului general. Pentru că eu consider că totul este doar în mâinile noastre și că nu trebuie să așteptăm apariția binefăcătorilor, ajutor de la guvern, moștenire de la rude, pentru că am propria modalitate de a vedea strategia de dezvoltare logistică, mi-am făcut curaj și am acceptat în ideea de a pune amprenta proprie în această zonă și, de ce nu, să încerc un challenge personal, să văd dacă încrederea pe care mi-am construit-o în cei 16 ani în mine se materializează.
Să fim înțeleși, eu nu mi-am dorit sa ajung în vârf. De fapt, nu cred că așa mi-am definit orizontul, ci singurul lucru pe care mi l-am definit a fost să îmi fac treaba cât mai bine posibil, cu excelență chiar. Mi-am dat seama că e un aspect care îmi place foarte mult – să fiu foarte bună în ceea ce fac, iar ceea ce trăiesc acum în Poliția de Frontieră cred că este examenul meu de maturitate.
Acum muncesc toată ziua și nu am timp să-mi pun întrebări. Într-adevar, dacă acum 16 ani, când am început în poliția de frontieră, cineva m-ar fi oprit pe stradă și mi-ar fi spus: „Hei, cariera ta va fi una de succes, vei fi o femeie puternică!”, aș fi râs. În mod clar nu aș fi crezut. Nu m-aș fi așteptat la un asemenea parcurs, recunosc. Pe de altă parte, mă cunosc pe mine, știu că sunt foarte implicată în ceea ce fac, îndrăgostită de meseria mea, sunt politest de frontieră dar și inginer constructor și fără falsă modestie sunt ambițioasă. Cam așa arată drumul unui om simplu.
- Care sunt cele mai mari provocări cu care vă confruntați în munca dumneavoastră în cadrul logisticii poliției de frontieră și cum le abordați?
- Am provocări zi de zi, atât personale, cât și pe probleme de serviciu.
Situația de a lua decizii, unele mai simple, altele mai complicate. Unele decizii presupun o analiză aprofundată, altele implică acțiune, unele sunt legate de inovație sau de optimizare, în timp ce altele vizează echipa ori dezvoltarea tehnologică. Nu există o rețetă magică, esențial e să ai mereu în vedere că lucrurile trebuie să meargă mai bine zi de zi. Asta este provocarea.
Mentalitatea potrivit căreia „doar bărbații pot să conducă”, la noi în poliția de frontieră nu este prea des întâlnită, dar în relaționarea mea generală mă lovesc de această mentalitate. Provocarea este de a reuși să demonstrez chiar și în acest context.
La acest nivel trebuie gândit strategic, nu punctual și asta este o provocare pentru că nu avem întotdeauna timp, iar lipsa timpului ne duce în analize și soluții de moment. Lipsa resursei umane și a timpului spulberă posibilitatea realizării strategiilor care se construiesc pas cu pas. Provocarea constă în găsirea de răspunsuri, chiar și în acest context.
Cred că cea mai mare provocare în acest moment este să îi conving pe toți cei din structurile pe care le coordonez, din I.G.P.F. și structurile teritoriale, că nu am ajuns șef pentru că le sunt superiorară și mai bună decât ei, ci pentru a-i sprijini și susține, pentru că pot să îi ajut pe ei să fie mai buni. Singură, cu toată știința și puterea mea, nu voi face mare brânză. Înțeleg așadar sensul profund și valoarea al lui „împreună”. Asta am de făcut ca să îmi țin echipa aproape și să o întăresc.
O altă provocare este noțiunea de a moderniza logistica și pentru asta trebuie să îmi încurajez echipa să experimenteze, să aibă idei și să încerce, să nu le fie frică de eșec și mai ales de pedeapsă. Voi penaliza doar erorile intenționate și comportamentele toxice. Asta înseamnă să schimb sau să modelez mentalități.
- Care sunt obiectivele cheie pe care trebuie să le atingeți în ceea ce privește logistica și resursele pentru Poliția de Frontieră Română?
- Acestea, în acest moment, nu pot fi decât pe termen scurt și mediu … Dar, chiar și așa, îmi propun reconfigurarea și dezvoltarea unor structuri și proiectarea acestora la nivel teritorial.
Recrutarea de candidați foarte bine pregătiți profesional și cu calități de genul seriozitate, capacitate de comunicare, inteligență emoțională etc., pentru concursurile de ocupare a posturilor.
Ca să ai strategii la nivel central trebuie să cunoști foarte bine situațiile din teritoriu, deci cunoașterea structurilor pe care le coordonăm, de către toți lucrătorii și șefii va fi o prioritate.
Implementarea strategiilor de dotare cu echipamente moderne pentru realizarea activităților operative cât mai bine este un obiectiv actual.
Asigurarea bugetelor necesare pentru satisfacerea nevoilor de dotare. În continuare politica de accesare a fondurilor externe va fi un obiectiv determinant.
Extrem de importantă este și echiparea polițiștilor de frontieră cu uniforma de serviciu și uniforma de reprezentare, cu obiecte de echipare foarte bune din punct de vedere calitativ care să asigure un confort colegilor care își desfășoară activitatea în condiții nu tocmai ușoare.
Simplificarea proceselor de lucru prin implementarea și întreținerea de noi sisteme IT, mai simplu, transformarea vechilor metode de comunicare, arhivare, accesare, etc (informații, documente, etc), într-un cuvant: Digitalizarea sistemelor existente.
Încheierea anului 2023 prin finalizarea tuturor contractelor care au ca termen de finalizare maxim termenul de decembrie 2023, aspect ce ne va asigura dotarea conform planificării și o execuție bugetară exemplară.
Și aș putea continua așa mult timp de acum încolo, pentru că în logistică există planuri, obiective, strategii de dezvoltare și avem dorința și determinarea de a le realiza.
Obiectivele cheie sunt, echiparea polițiștilor de frontieră, modernizarea patrimoniului imobiliar, modernizarea sistemelor de voce date, modernizarea sistemelor de supraveghere SCOMAR, SCOD, etc., și introducerea de noi tehnologii de supraveghere, relaxarea cheltuielilor finanțate prin bugetul de stat prin accesarea cât mai multor surse de finanțare europene, modernizarea parcurilor auto și capabilităților navale, în contextual unei eventuale intrări în Schengen, aplicarea strategie de regândire a dotărilor logistice, iar în contextul actualului război, asigurarea tuturor nevoilor logistice cu prioritate către zonele implicate direct.
- În Poliția de Frontieră Română femeia ocupă un loc important ca lucrător fără funcție de conducere. dar și ca manager. Ce trebuie să facă o femeie pentru a ajunge la vârful instituției?
- O tânără la început de drum trebuie să fie încrezătoare în forțele proprii și să învețe din experiență. Să aibă mereu în minte că reușita pe plan profesional este influențată într-o mare măsură de echilibrul dintre viața la serviciu și cea de familie.
Sunt multe provocări la care o femeie trebuie să răspundă, de aceea atenția ei trebuie îndreptată spre găsirea și implementarea celor mai potrivite soluții în cele mai dificile situații. În orice caz, când concentrarea este pe a face «mai bine» în munca ta, pentru comunitatea în care activezi sau pentru colegii de muncă, celelalte aspecte trec în plan secund.
Rezultatele vorbesc de la sine și sunt tot ceea ce contează. Prin intuiție sau spirit de echipă dezvoltat, o femeie răspunde extrem de bine provocărilor, chiar și în domenii considerate exclusiv masculine. Femeile au dovedit că sunt puternice și au câștigat respect, solidaritate și noi provocări. O femeie trebuie să muncească de două ori mai bine decât un bărbat și să își pună la treabă toate calitățile strict feminine (comunicare și relaționare mai bună, orientarea către detalii, conștiinciozitatea) ca să demonstreze în societate, sunt de părere că delicatețea feminină poate fi utilizată în alte domenii, nu în munca de polițist de frontieră.
- Este greu să te impui ca femeie în Poliția de Frontieră Română?
- Din punctul meu de vedere, pentru a reuși ca manager, indiferent că ești bărbat sau femeie, e important să fii pregătit profesional. Apoi, contează să-ți dorești să evoluezi și să acționezi în această direcție. Să ai capacitatea de a înțelege domeniul în care vrei să performezi, să ai viziune și să te adaptezi permanent la numeroasele schimbări care apar, să soliciți și să accepți părerile celorlalți sau să ai încredere în instinct.
- Cum apreciați prezența și performanța feminină în Poliția de Frontieră Română?
- Femeile în poliția de frontieră sunt foarte bine reprezentate, atât în munca de la structurile suport, cât și în munca operativă. Cred că există sectoare unde ele funcționează la capacitate maximă și chiar fac performanță: zona financiarului, zona resurselor umane, zona de comunicare, zona de administrare, chiar și zonele operative, dar bineînțeles că există competențe în care femeia nu poate performa foarte ușor datorită abilităților naturale.
- Ce calități trebuie să aibă o femeie pentru a ajunge manager? Sunt diferite aceste calități de cele ale unui bărbat?
- Un manager de succes trebuie să fie un bun ascultător, disponibil pentru alții, deschis spre colaborare, cu capacitatea de a împărți responsabilitatea, nu abuzează de autoritate, orientat spre echipă, să accepte și ideile altora, onest, de încredere, sincer, etic, orientat către rezultate și asertiv
Credeți că aceste criterii nu pot fi asigurate de către o femeie? Ba pot, cum și un bărbat poate avea aceste aptitudini, așa că nu cred că din punct de vedere al calităților necesare acestea ar lipsi de la vreunul dintre sexe.
- Pentru a înregistra succes trebuie să ne bazăm pe munca de echipă. Știu ca de-a lungul anilor echipa logistică a fost una de success care a reușit să se impună în lupta continuă cu atragerea fondurilor europene și pentru a reuși să Ie gestioneze cât mai eficient. Spuneți-ne despre oamenii importanți din cariera dumneavoastră cu care ați lucrat, dar și despre echipa actuală.
- Da, este foarte simplu! Există o persoană care a avut viziunea „echipei”, care ne-a oferit libertatea de face ce știm mai bine, ne-a identificat și ne-a format deprinderile. Este unul dintre superiorii care ne-a ajutat să ne dezvoltăm și nu a văzut în această dezvoltare un risc pentru el. Cred că nu este un secret că domnul Bogdan Mihail Ivănescu a fost cel care a creat echipa logisticii. Apoi, un om de la care am primit sfaturi bune a fost domnul Costel Giuroiu – directorul nostru, dumnealui mi-a dat unul dintre cele mai bune sfaturi, pe care l-am aplicat, să dau credit colegilor tineri ieșiți de pe băncile școlii, să am răbdare cu ei. Desigur un rol important l-au avut colegii cu care am crescut și de la care am învățat multe, atât aspecte profesionale cât și aspect legate de dezvoltarea mea ca om și coleg, domnii Ionel Stanciu, Valentin Neguț, Costel Orzan, Alexandru Nedelcu, Marius Ciobanu, Ionel Fâțîilă, Mihai Osman, Ioan Oniga, Bogdan Guiu, Mugurel Bulea, Radu Parasca, Ionel Bogdan, sunt o mulțime de oameni care de-a lungul timpului m-au influențat în mod determinant și cu care am stabilit o relație de amiciție și de colaborare deosebită.
Echipa de acum este parte din cea inițială. Acum echipa este mai mare și este formată din colegii de la mai multe direcții: DCTI, DFEN, DF, DL, Serviciul Achiziții. Și este veche, dar și nouă. Avem colegi noi pe care avem obligația să îi învățăm, să îi formăm, dar suntem și câțiva care am pornit împreună de la început, domna Angelica Dorobanțu, domnul Daniel Mincă, domnul Ionel Stanciu.
Acum, rolul meu în echipă este altul acum sunt persoana care merge prima, care trebuie să direcționeze, care are responsabilitatea de a face tot posibilul pentru a duce cu bine la împlinire obiectivele. Acum am obligația să formez echipa, să inspir oamenii, să demonstrez încrederea, să dau exemplul, acum am un rol mult mai complicat și cu obiective importante dar cu echipa actuală voi reuși.
- La ce proiect important lucrați în acest moment?
- În acest moment pregătim noul cadru financiar, asta este o etapă foarte importantă în care gândim procedurile de achiziție, pregătim specificațiile tehnice, facem estimări, prioritizăm pas cu pas până demarăm programul. Apoi am demarat mai toate proiectele pentru care am câștigat finanțare din P.N.R.R., 6 la număr. Dar, ca proiect în sine, cred că avem două foarte importante și anume modernizarea S.C.O.M.A.R. și realizarea unui sistem de supraveghere integrat cu drone. Ca să fim înțeleși, sunt zeci de achiziții, implementări de proiecte, dar în contextul în care m-ați pus să aleg unul foarte important, deși mi-a fost greu, pentru că implementarea ETIAS este un proiect important, implementarea EES, de asemenea modernizarea sistemului de supraveghere ATTICA, am decis că cele prezentate ar fi cele mai și cele mai semnificative.
- Cum se împacă viața de familie cu cea de adjunct al inspectorului general?
- A avea o familie este un dar pentru mine. Cu toate acestea, nu m-am gândit niciodată să renunț la munca mea, ba mai mult de atât consider că trebuie să fac perfect și munca și să fiu perfectă și ca mamă. Nu știu dacă se poate, dar eu încerc în fiecare zi. Cum fac asta? Las munca și gândurile despre ea la birou. La sfârșitul zilei de lucru, încerc să scap de gândurile legate de domeniul profesional. Petrec timp cu familia mea. Desigur, o femeie care lucrează nu are mult timp liber și în plus, curățenia, gătitul, activitățile casnice sunt adesea planificate pentru weekend. Dar și așa găsesc timp pentru ai mei, weekend-urile și vacanțele le folosesc pentru comunicare, pentru a ne spune ce nu ne transmitem în cursul săptămânii. Eu simt că sacrificiul făcut din pasiune este mult mai usor de suportat și de acceptat. Iar dacă este completat și de rezultate deosebite, justificarea este mult mai solidă. Ai mei au înțeles asta și uite că funcționează.
- Care este sfatul pe care l-ați da unei tinere la început pentru a reuși în carieră?
Cred că ar fi nevoie de mai multe, dar, indiferent care sunt visurile tale cu privire la jobul ideal, trebuie să ai o perspectivă realistă și să îți dai seama că o profesie se clădește în timp. Tocmai de aceea, este esențial să te focusezi pe dezvoltarea ta personală și pe acumularea cât mai multor cunoștințe din domeniul pe care vrei să il practici. Asumă-ți riscuri, fii gata de sacrificii, colaborează cu colegii, fă ceea ce-ți place cu adevărat!
- Cum vedeți evoluția logisticii Poliției de Frontieră Române în viitor și care sunt planurile dumneavoastră pentru a face față provocărilor și pentru a îmbunătăți activitatea?
- Evoluția logisticii este obligatoriu să țină pasul cu evoluția tehnologiei. Pentru a se întâmpla asta este necesar să se înțeleagă rolul resursei umane care va realiza acest deziderat. Obiectivul este crearea unor echipe de specialiști care pot pune în aplicare și pot executa acele strategii de dezvoltare.
Important este să asigurăm funcționalitatea, să modernizăm sistemele, să îmbrățișăm tehnologiile noi și să creăm strategii de dezvoltare sustenabile prin accesarea de forme de finanțare.
Sunt lucruri pe care am credința că le vom realiza, noi, cei de la Poliția de Frontieră, cu această echipă minunată din care fac și eu parte.
În încheiere, aș vrea să transmit câteva gânduri: trebuie să găsim puterea de a continua și dorința de a performa. Nu există altă variantă pentru Logistica PFR, fapt pentru care vă îndemn să fiți din ce în ce mai buni și implicați. Iar pentru doamne, aș vrea să le spun că totul este posibil dacă-ți faci treaba cu seriozitate și profesionalism.
