Rusia și Ucraina
Tensiunile dintre Rusia și Ucraina au o istorie care ajunge până în Evul Mediu. Rădăcinile ambelor țări sunt comune și se regăsesc în așa-numita Rusie Kieveană, motiv pentru care președintele Vladimir Putin se referă deseori la “un singur popor”. În realitate, drumurile celor două națiuni au fost secole la rând separate și s-au dezvoltat două limbi și două culturi - înrudite și totuși diferite. În vreme ce Rusia a evoluat politic până a ajuns un imperiu, Ucraina s-a confruntat cu dificultăți majore. În secolul al XVII-lea, mari zone din actuala Ucraină deveneau parte a Imperiului Țarist. După dezintegrarea acestuia, în 1917, Ucraina a devenit pentru scurt timp independentă, până când Rusia sovietică a recucerit-o cu arma în mână.
Anii '90: Rusia îi redă Ucrainei independența
În decembrie 1991, Ucraina, alături de Rusia și Belarus, sunt cele trei republici înfrățite care pecetluiesc dezintegrarea Uniunii Sovietice. Din dorința de a-și păstra influența, Moscova pune bazele Comunității Statelor Independente (CSI), ca instrument de control. Kremlinul credea că statul vecin va rămâne un aliat de nădejde datorită dependenței sale de gazul rusesc. Realitatea este însă diferită. În vreme ce Rusia și Belarus au format o alianță strânsă, Ucraina a privit tot mai cu jind spre vest.
Kremlinul a fost iritat de atitudinea Kievului, dar nu s-a ajuns la un conflict în anii '90. Moscova părea relaxată, pentru că occidentul nu intenționa să integreze Ucraina. Rusia însăși era slăbită economic și adânc implicată în războiul din Cecenia. În 1997, prin semnarea așa-numitului “Acord de prietenie dintre Ucraina și Federația Rusă", Moscova recunoștea granițele Ucrainei, inclusiv Peninsula Crimeea, locuită majoritar de etnici ruși.
Primele fisuri în prietenia post-sovietică
Sub președintele Putin s-a înregistrat prima mare criză diplomatică dintre Moscova și Kiev. În toamna anului 2003, Rusia începe, în mod surprinzător, construirea unui dig, pornind din peninsula rusească Taman până în apropiere de insula rusească Tuzla, din strâmtoarea Kerci. Kievul considera că astfel Rusia restabilea granițele de stat. Conflictul s-a intensificat inițial, dar a fost dezamorsat după o întâlnire personală între președinții celor două state. Construcția a fost oprită, dar prietenia bilaterală declarată a căpătat atunci primele fisuri.
La alegerile prezidențiale din Ucraina, din anul 2004, Rusia l-a sprijinit pe candidatul pro-rus Viktor Ianukovici. Dar “Revoluția portocalie” a împiedicat atunci falsificarea alegerilor, scrutinul fiind adjudecat de politicianul pro-occidental Viktor Iușcenko. În timpul mandatului acestuia, Rusia a oprit de două ori livrările de gaz către Ucraina, în 2006 și 2009. Întrerupt a fost și tranzitul către Uniunea Europeană.
Pentru că aderarea la NATO se lăsa așteptată, Ucraina a încercat să se apropie de occident printr-un acord de asociere cu UE. În vara anului 2013, cu puține luni înainte de semnarea documentului, Moscova a exercitat presiuni economice puternice asupra Kievului interzicând importurile din Ucraina. Pe acest fundal, guvernul președintelui de atunci, Ianukovici, care își adjudecase scrutinul din 2010, a suspendat acordul de asociere cu UE. Au urmat protestele opoziției din Ucraina, care s-au soldat cu fuga lui Ianukovici în Rusia, în februarie 2014.
Anexarea Crimeei ca punct de cotitură
Kremlinul a folosit vidul de putere de la Kiev pentru a anexa Crimeea. A fost practic un punct de cotitură, începutul unui război nedeclarat. În paralel, forțe paramilitare ruse au reușit mobilizarea populației în zona minieră din estul Ucrainei, în Donbas. S-au autoproclamat atunci “republicile populare” Donețk și Lugansk, conduse de ruși. Guvernul de la Kiev a așteptat până după alegerile prezidențiale din mai 2014, pentru a porni o amplă ofensivă militară, numită “intervenție anti-teroristă”.
În iunie 2014, nou-alesul președinte ucrainean Petro Poroșenko și Vladimir Putin s-au întâlnit în premieră la evenimentele ce marcau împlinirea a 70 ani de la debarcarea din Normandia, prin mijlocire franceză și germană. Astfel a apărut atunci așa-numitul “Format Normandia”.
Armata ucraineană a reușit să-i alunge pe separatiști, dar la sfârșitul lunii august Rusia a intervenit masiv cu forțe militare, după cum acuza Kievul. Moscova a respins aceste acuzații. Teritorii ucrainene din zona Ilovaisk, la est de Donețk, au fost cucerite. Am asistat atunci la un punct de cotitură. Războiul pe frontul extins s-a terminat în septembrie, prin semnarea Armistițiului de la Minsk.
Războiul din Donbas
De atunci s-a trecut la un război imobil, pe poziții. La începutul anului 2015, separatiștii au trecut din nou la ofensivă și Kievul acuza armata rusă că îi sprijină. Și aceste acuzații au fost respinse de Moscova. Soldații ucraineni au suferit o înfrângere, de data aceasta în zona strategică a orașului Debalțeve, pe care l-au părăsit precipitat. Atunci, cu mediere occidentală, s-au pus bazele Acordului Minsk 2, care a rămas până în prezent fundamentul eforturilor de pace, dar care nu a fost aplicat ca atare.
Ultima rază de speranță a apărut în toamna anului 2019. Atunci s-a reușit retragerea unor trupe din anumite linii de demarcare. Însă după summitul “Formatului Normandia” de la Paris, din decembrie 2019, nu au mai avut loc astfel de întruniri. Vladimir Putin nedorind să îl întâlnească pe actualul președinte al Ucrainei, Volodimir Zelenski, argumentând că acesta nu respectă, din perspectiva Rusiei, prevederile Acordului de la Minsk. În decembrie 2021, Putin a solicitat oficial Statelor Unite ale Americii garanții că Ucraina nu va adera niciodată la NATO și nu va primi niciun fel de ajutor militar. NATO a respins aceste solicitări.
Criza a provocat tensiuni internaționale, implicând și NATO, Uniunea Europeană, Triunghiul Lublin, Comunitatea Statelor Independente și Organizația Tratatului de Securitate Colectivă.
Pregătirea de război
La 24 martie 2021, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a semnat Decretul 117/2021 prin care s-a aprobat “strategia de eliberare și reintegrare” a teritoriilor ocupate de ruși din Republica Autonomă Crimeea și orașul Sevastopol. În martie și aprilie 2021, Rusia a adunat aproximativ 100.000 de soldați și echipament militar în apropierea graniței sale cu Ucraina, reprezentând cea mai mare mobilizare de forțe de la anexarea Crimeei de către Rusia în 2014.
Acest lucru a precipitat o criză internațională și a generat îngrijorări cu privire la o potențială invazie. Imaginile din satelit au arătat mișcări de trupe blindate, rachete și alte arme grele. Trupele au fost parțial îndepărtate până în iunie. Criza a fost reînnoită în octombrie și noiembrie 2021, când peste 100.000 de soldați ruși au fost din nou masați lângă graniță până în decembrie
În decembrie 2021, Rusia a avansat două proiecte de tratate care conțineau cereri cu așa-zise “garanții de securitate”, inclusiv o promisiune obligatorie din punct de vedere juridic că Ucraina nu se va alătura NATO, precum și o reducere a trupelor NATO și a echipamentelor militare din Europa de Est și a amenințat cu un răspuns militar nespecificat în cazul în care aceste cerințe nu vor fi îndeplinite pe deplin. Statele Unite și alți membri NATO au respins aceste cereri și au avertizat Rusia cu privire la sancțiuni economice sporite în cazul în care va invada în continuare Ucraina. Discuții diplomatice bilaterale dintre SUA și Rusia au avut loc în ianuarie 2022, dar acestea nu au reușit să dezamorseze criza.
În timpul unui apel telefonic din 27 ianuarie 2022, președintele Biden i-a reiterat președintelui ucrainean Zelenski că există o “posibilitate distinctă” ca Rusia să invadeze Ucraina în februarie, ceea ce s-a întâmplat la 24 februarie.
Consiliul European a condamnat în termenii cei mai fermi agresiunea militară neprovocată și nejustificată a Rusiei împotriva Ucrainei. Prin acțiunile sale militare ilegale, Rusia încalcă grav dreptul internațional și subminează securitatea și stabilitatea europeană și mondială. Consiliul European a subliniat dreptul Ucrainei de a-și alege propriul destin.
Războiul a început și, o dată cu el, criza umanitară. La punctele de trecere a Frontierei Siret, Sighetu Marmației și Isaccea, aflate la frontiera cu Ucraina, au început să ajungă cei care au fugit din calea războiului.
A urmat o mobilizare generală a tuturor structurilor Ministerului Afacerilor Interne pentru a gestiona cât mai bine această situație fără precedent, Poliția de Frontieră, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Jandarmeria, Inspectoratul General pentru Imigrări, și-au ocupat pozițiile în prima linie a marelui exod.
La începutul lunii martie erau deja operaționalizate 13 tabere mobile pentru refugiați și persoane strămutate, una la Maramureș (Sighetul Marmației), șase în județul Suceava (Siret - 2, Rădăuți - 1, Milișăuți - 1, Dumbrăveni - 1, Suceava - 1), una în județul Botoșani (municipiul Dorohoi), una în județul Tulcea (Isaccea), una în județul Iași (municipiul Iași), una în județul Galați (municipiul Galați), una în județul Satu Mare (Tarna Mare) și una în județul Vaslui (Huși) cu o capacitate de 3.511 locuri de cazare.
Drumurile din proximitatea punctelor de frontieră s-au transformat într-o adevărată oază umanitară, un număr mare de asociații neguvernamentale, culte religioase, dar și foarte mulți voluntari, au întins o mână celor care fugeau din fața războiului. Ei i-au așteptat la intrarea în România, cu mâncare, pături, haine cât și cu posibilități de cazare gratuită sau transport.
Președintele Klaus Iohannis însoțit de Raed Arafat, șeful DSU și Lucian Bode, ministrul Afacerilor Interne au făcut o deplasare la Vama Siret. Aflat în mijlocul taberei de refugiați, acesta a mulțumit tuturor românilor și organizațiilor care de la început au fost prezente în vămi și i-au primit așa cum se cuvine pe refugiați. Totodată, șeful statului a precizat că și autoritățile române și-au făcut treaba și au organizat taberele de refugiați și fluxurile din vămi “într-un timp record”.
“La nevoie, primesc hrană, primesc îmbrăcăminte, primesc transport de la vamă până la tabără, iar celor care nu au încă actele corespunzătoare - li se vor întocmi. Este o situație pe care nu și-a dorit-o niciun ucrainean și niciun român, dar noi suntem foarte hotărâți să facem față aici, în România, așa cum trebuie, acestei situații.”
“Vreau să fie clar din capul locului: niciun ucrainean, nicio ucraineancă nu vor fi refuzați la intrarea în România, ba, mai mult, suntem în discuții și cu vecinii din Republica Moldova, pentru a-i ajuta și pe ei. Acolo este, de asemenea, un număr foarte mare de refugiați”, a continuat șeful statului.
Poliția de Frontieră Română s-a aflat și se se află în prima linie a acestui efort pe care România, prin Ministerul Afacerilor Interne, îl depune pentru a acorda asistență cetățenilor din țara vecină, care intră pe teritoriul țării noastre.
Presiunea mare la frontiera cu Ucraina a apărut la puțin timp după declanșarea războiului. Punctele de trecere a frontierei din nord: Siret, Sighetu Marmației, apoi și punctul de trecere a frontierei Isaccea au fost luate cu asalt de un aflux mare de refugiați. De asemenea, a început presiunea și la ieșirea din țară, la punctele din vestul țării, Petea, apoi Borș și chiar Nădlac. Polițiștii de frontieră făcând toate eforturile pentru a face tranzitul refugiaților ucrainenii, către vestul Europei, cât mai ușor.
Despre Omenie
Revista Frontiera a fost, de-a lungul celor peste 100 de ani de existență, martorul istoriei, a celor mai importante evenimente petrecute la frontierele României.
Ne aflăm astăzi în fața unui eveniment major, care ne influențează într-un mod necunoscut încă pe deplin și care prin magnitudinea sa va aduce schimbări majore în viața locuitorilor acestui continent și nu numai.
Oare cine își putea imagina că în anul 2022, în secolul al XXI-lea, în Europa, ar putea izbucni un conflict militar de asemenea amploare, că astfel de drame s-ar mai putea petrece în zilele noastre. Iată că inimaginabilul s-a produs. S-a produs și produce efecte devastatoare.
Tot ce ai clădit o viață, o familie, o casă, un destin, totul se năruie în câteva clipe. Și nu-ți rămâne decât ca în câteva clipe, să-ți construiești propriul plan prin care să scapi din infern alături, de copii, de soț sau de soție, de mama sau de tată, de bunici și verișori, de animale dragi care îți sunt alături. Nu vrei decât să pleci către un viitor mai bun și mai sigur pentru tine și pentru ai tăi, doar cu viața pe care încerci s-o înghesui și în câteva genți de rafie.
S-au scris râuri de cerneală despre război, cu siguranță se vor mai scrie, sunt multe de spus, foarte multe, însă este foarte greu să pui în cuvinte dramele la care de cele mai multe ori asiști neputincios.
Este minunat că noi românii am arătat că știm să ne unim forțele și să venim mereu în sprijinul celor aflați în nevoie însă, uneori nu este suficient.
O pătură, o pereche de mănuși, o căciulă, un fular, o geacă, o pereche de pantaloni, o supă, un pachet de biscuiți, o sticlă de apă, un măr… nu, nu pot compensa drama pe care acești oameni o au în suflet.
Ce se poate ascunde în sufletul unei mame, a unei soții sau a unei iubite, care își lasă în urmă bărbatul și căminul, către un viitor de cele mai multe ori incert? Ce poate fi mai rău decât să-ți iei copiii de mână, cu micile lor bagaje, pisica sau cățelul și să pleci lasându-ți soțul sau iubitul acasă, deoarece el rămâne să-și apere căminul și țara. Să pleci și să nu știi dacă vei avea unde să te mai întorci, să pleci și sa-ți privești în ochi sufletul pereche, gândindu-te că ar putea fi pentru ultima dată... Ce dramă teribilă!
Acest nou început al istoriei ne-a găsit pe noi redacția revistei Frontiera, cu numărul de revistă de început de primăvară pregătit pentru a vedea lumina tiparului. Doar că materiale realizate păreau acum parcă desprinse dintr-un univers paralel, dintr-o realitate care nu mai exista. Am simțit și ne-am dorit ca dumneavoastră, cititorii noștri, să fiți bine informați și să cunoașteți realitatea și pe cei care fac tot posibilul ca lucrurile să-și urmeze bunul mers.
Așa că ne-am mobilizat și am mers la fața locului, pentru a surprinde alături de colegii noștri din Siret, Sighet, Isaccea și Petea, momente care rămân întipărăte pe retina sufletului toata viața, momente și pe care nici trecerea timpului nu le va șterge.
O dramă a copiilor
Impactul emoțional la vederea unei astfel de drame este foarte intens. Și toți cei care au fost acolo știu asta. Și știți ce-am văzut la Siret? Copii care fug! Nu fug la joacă sau în brațele celor dragi. Fug de moarte. Sunt zeci de copii, sute! Copiii vor pace și își vor tații înapoi. Este în primul rând o dramă a copiilor și cei care au apăsat butonul războiului se fac vinovați de asta!
O asemenea imagine îți răscolește simțirea fiind un amestec de furie, neputință, desnădejde. Lacrimile au curs și vor mai curge pe tot traseul pe care acești copii împreună cu mamele lor îl vor face în căutarea unui loc sigur. Și lacrimile din ochii unui copil provoacă lacrimi în ochii celor care îi văd. Dar provoacă și acțiune și solidaritate.
Au avut lacrimi toți oamenii cu care am intrat în contact în această perioadă dar și-au găsit resursele pentru a face drumul acestor copii cât mai ușor.
Acest material nu este despre eroismul polițiștilor sau al pompierilor, nu este despre sacrificiul voluntarilor care și-au pierdut vocea ajutându-i pe refugiații ucraineni să înțeleagă că sunt în siguranță în România, ci este despre Omenie.
Acest cuvânt - OMENÍE (s. f. Complex de calități alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înțelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. Loc. adj. De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit) a apărut în sufletul românilor cu o forță pe care nimeni nu o putea anticipa.
Războiul în esența lui face exact contrariul “Omeniei”, el este inuman, nemilos, lipsit de grija față de om.
Doar că efectul advers provocat de război a fost o solidaritate fără precedent a oamenilor, o manifestare nemaiîntâlnită a omeniei.
“Ne confruntăm cu o situație greu de imaginat, o situație cu care țara noastră nu este obișnuită. Începând cu data de 24 februarie PPF Siret a devenit principala poartă de intrare în țară a cetățenilor ucraineni fugiți din calea războiului. Majoritatea au ajuns pe teritoriul țării noastre cu câteva lucruri pe care le-au luat în grabă în timp ce își părăseau domiciliul. Odată ajunși pe teritoriul României, la nevoie, refugiații au primit hrană, îmbrăcăminte, asistență medicală, transport și absolut tot ce au avut nevoie. Doresc să mulțumesc tuturor structurilor care în această perioadă își desfășoară activitatea în PPF Siret. Este o colaborare foarte strânsă, bazată pe profesionalism, pe respect reciproc al cărui țel principal este binele cetățenilor ucraineni aflați în dificultate.”
Comisar-șef de poliție Silviu Diaconescu - Șef SPF Siret
“Din cauza situației cu care ne confruntăm, configurația PPF Siret s-a schimbat, în sensul că în mod normal, pe sensul de intrare în țară lucram pe trei artere (două destinate autovehiculelor și una pentru pietoni), iar în momentul de față numărul acestora a fost suplimentat cu încă cinci artere. De asemenea, s-a făcut o suplimentare a personalului, iar concediile și liberele lucrătorilor au fost anulate până la revenirea în normal a situației actuale. IGPF ne-a sprijinit cu suplimentarea echipamentelor mobile de control a documentelor, numărul acestora crescând de la trei la opt. S-au intensificat controalele la frontieră în vederea identificării eventualelor transporturi de muniții și armament, droguri, sume mari de bani. Colaborarea cu celelalte structuri ale MAI este una exemplară, toate instituțiile existente în PPF Siret dau dovadă de profesionalism și de o reală implicare.”
Inspector principal de poliție Sergiu Constantin Blenteși - Șef PPF Siret
“La fel ca și în cazul colegilor mei, totul a început în data de 24 februarie. În acea zi eram planificată în serviciu în cadrul dispeceratului. Telefoanele sunau neîncetat. La capătul firului erau oameni disperați care nu știau încotro s-o apuce, care nu știau de ce documente au nevoie, care nu știau care sunt condițiile de intrare în țară. În vocea lor puteai simți teama, frica de ce e mai rău. Au urmat alte patru ture consecutive pe care le-am făcut tot la dispecerat. Pe lângă raportările caracteristice acestei perioade, au fost apelurile telefonice fără sfârșit ale oamenilor bătuți de soartă.”
Agent de poliție Mădălina Droniec - SPF Siret
“Pe lângă activitățile curente desfășurate de Punctul de Contact Porubne, în această perioadă structura de contact de la frontiera româno-ucraineană s-a dovedit un instrument important de cooperare, atât pentru Partea română, cât și pentru Partea ucraineană. Prin intermediul Punctului de Contact Porubne au fost transmise, în timp real, toate informațiile privind evoluția situației operative în PPF Siret și PPF Porubne și s-a oferit asistență cetățenilor din ambele țări care doreau să tranziteze frontiera.
Când situația a impus, Punctul de Contact Porumbne a oferit sprijin pentru efectuarea triajului, împreună cu grănicerii ucraineni, pentru persoanele care urmau să intre în România prin PPF Siret - Porubne, asigurând astfel asistența în ceea ce privește fluidizarea traficului în cele două puncte de trecere.
De asemenea, prin intermediul Punctului de Contact Porubne și al voluntarilor din PPF Siret, au fost trimise ajutoare umanitare și colegilor ucraineni care își desfășoară activitatea în PPF Porubne și zilnic s-a asigurat o masă caldă pentru aceștia.
În această perioadă dificilă, personalul Punctului de Contact Porubne înțelege drama prin care trece poporul ucrainean și vine în sprijinul cetățenilor și al autorităților statului vecin pentru a-i ajuta în depășirea acestor momente dificile.”
Comisar de poliție Liviu Covaliu - Șef Punct de Contact Porubne
“Începând cu data de 24 februarie viețile noastre, ale lucrătorilor din PPF Siret, s-au schimbat. Este ziua în care a început marele exod al poporului ucrainean. Îmi amintesc cu exactitate momentul în care am plecat spre serviciu. La radio tocmai se difuza o știre prin care se relata începerea războiului din Ucraina. Nu știam la ce să mă aștept! Despre război auzisem doar din povestirile bunicilor. În minte mi-au venit numeroase întrebări... Oare voi reuși sa gestionez o astfel de situație? Oare vom trece cu bine prin această dramă... Câte și mai câte...
Ajungând la serviciu am văzut o avalanșă de oameni, o mulțime de copii înfrigurați, înfometați, obosiți, copii pe fața cărora lacrimile aproape că înghețau. Pe chipul mamelor se putea citi neputință și disperare. Acestea sunt niște imagini cu un puternic impact pe care cu greu le poți uita. Cu toate astea mi-am dat seama că noi suntem cei din prima linie care putem și trebuie să-i ajutăm pe acești oameni greu încercați.”
Agent șef de poliție - Botezatu Simona - SPF Siret
“Sunt alături de colegii mei din PTF Siret din data de 24 februarie, de la începutul crizei din Ucraina. Este o mobilizare deosebită din partea tuturor structurilor implicate în gestionarea acestui fenomen cu care ne confruntăm. Un aspect foarte important și de luat în calcul este că timpii de așteptare de tranzitare a PTF Siret nu au crescut niciun moment, traficul s-a desfășurat fluent, s-a lucrat 24 de ore din 24 pe toate arterele de intrare în țară. Personalul a fost suplimentat la capacitate maximă. A fost o mobilizare totală la structura noastră, în mod special pe sensul de intrare în țară. Colegii mei au dat dovadă de o implicare deosebită în această situație, ajutând persoanele refugiate cu informații, cu căratul bagajelor voluminoase, cu transferul către microbuzele care asigurau transferul în taberele de cazare.
Ca și purtător de cuvânt al STPF Suceava, a fost și este o reală provocare gestionarea acestui fenomen. Am acordat sprijin pentru numeroase televiziuni naționale și internaționale care au relatat exodul refugiaților, am acordat numeroase interviuri către televiziuni din: Emiratele Arabe Unite, Marea Britanie, Franța, Italia, Portugalia, Coreea de Sud etc. Nu a fost o activitate tocmai ușoară, dar cu toate astea aș putea spune ca i-am făcut față cu succes fără a întâmpina dificultăți majore.”
Comisar-șef de poliție Ilie Poroch - Purtător de cuvânt STPF Suceava
“Încă din prima zi, respectiv 24 februarie, pe fondul conflictului Rusia-Ucraina, am constatat o creștere a numărului de persoane pe sensul de intrare în țară, motiv pentru care ne-am organizat rapid și în cooperare cu toate autoritățile statului cu rol în gestionarea situațiilor de excepție, am luat toate măsurile necesare pentru ca activitatea desfășurată de noi să fie în concordanță cu prevederile legale naționale și europene și să fim în sprijinul persoanelor refugiate. Desigur că de-a lungul zilelor care au urmat, lucrurile au fost în dinamică, atât din punct de vedere al numărului de persoane, precum și din punct de vedere a aplicării legislației comunitare, o legislație de altfel care prevede si explică clar orice situație cu care ne putem confrunta pe această linie.
Oricât de pregătit profesional ai fi pentru astfel de situații, niciodată nu poți fi pregătit sufletește pentru un astfel de moment. Doresc să felicit pe această cale echipa minunată din PPF Isaccea și toți colegii din PFR, IGSU, ONG-URI naționale și internaționale, voluntarii traducători, Crucea Roșie, care ne-au acordat sprijin fie efectiv în punct, fie de la distanță.”
Inspector principal Gabriela Stefanopol - Șef PPF Isaccea
“Începând cu data de 24 februarie, valorile de trafic în PPF Isaccea, pe sensul de intrare în țară au crescut considerabil. De la aproximativ 150 de persoane care intrau zilnic în România, la aproximativ 3000 de persoane. Pentru noi acest eveniment a fost o provocare profesională. Colaborarea instituțională cu celelalte structuri din cadrul MAI este una foarte bună, acest lucru se datorează și faptului că în trecut am colaborat de nenumărate ori în diverse situații. Un alt aspect care ne-a ajutat foarte mult a fost faptul ca PPF Isaccea a devenit operațional în urma cu un an, iar din punct de vedere al tehnicii din dotare, nu ne-am confruntat cu niciun fel de deficiență, aparatura și infrastructura fiind noi. În încheiere vreau să mulțumesc tuturor colegilor din cadrul SPF Isaccea si tuturor structurilor implicate în gestionarea fenomenului pentru toată implicarea și profesionalismul de care am dat dovadă.”
Comisar-șef Mihai Barbu - Șef SPF Isaccea
“După cum toată lumea a aflat din media, pe fondul tensiunilor militare din Ucraina, începând cu data de 24 februarie, au crescut foarte mult valorile de trafic în punctele de trecere a frontierei situate la granița cu Ucraina, PPF Isaccea fiind unul dintre ele. Ne confruntăm cu foarte multe cazuri speciale din punct de vedere al activității noastre. Spun asta, deoarece mare parte a cetățenilor ucraineni ajunși pe teritoriul României, ori nu aveau documente, ori aveau documente neconforme, care în mod normal ne-ar fi pus în situația de a nu le permite intrarea pe teritoriul țării noastre, însă ținând cont de situația actuală, aceste cazuri au fost tratate într-un mod diferit, o parte dintre persoane solicitând o formă de protecție din partea statului român. Cu toate că valorile mari de trafic cu care ne-am confruntat ne-au dat ușor peste cap, sunt fericit să spun că noi, cei din PPF Isaccea ne-am făcut datoria fără incidente deosebite.”
Inspector principal Laurențiu Moraru - PPF Isaccea
“Fac parte din cadrul STPF Tulcea - Compartimentul Sprijin Operativ. Mă aflu aici în sprijinul colegilor mei din cadrul PPF Isaccea. Lucrăm în ture și încercăm să suplinim situațiile în care colegii noștri nu pot face față. Cooperăm foarte bine, suntem o echipă în care fiecare își știe locul și știe ce are de făcut.”
Comisar Iulian Gheba, Sprijin Operativ Tulcea
“În primele ore, înainte ca voluntarii ISU să-și facă apariția, noi am mers pe pod și am ajutat cu bagajele femeile însărcinate și mamele cu copii. Erau foarte multe femei însărcinate care aveau și unul-doi copii lângă ele. O femeie însărcinată era însoțită de doi copii, iar cel de cinci ani își căra frățiorul mai mic în brațe. În timp ce purtam în brațe o fetiță și aveam bagaje în spate, un reporter de la o televiziune a vrut să-mi adreseze o întrebare. Practic ochii mi s-au umplut de lacrimi și nu am fost capabil să dau acel interviu. Reporterul a înțeles și a făcut semn cameramanului să oprească. Abia mai tarziu, am revenit și am stat de vorbă cu aceștia.
Am dormit extrem de puțin în primele patru zile de la declanșarea războiului, iar oboseala și emoțiile au fost copleșitoare, dar am înțeles că noi, eu în calitate de șef de punct și, vorbesc și în numele colegului meu Bizău, șeful de sector, trebuie să fim puternici, iar această stare să o transmitem colegilor noștri pe care-i coordonăm.
Îmi amintesc că am reușit să ajung acasă după patru zile și să dorm, dar colegii de la punct se confruntau cu anumite probleme și mă sunau cu insistență să îmi ceară părerea. Eu dormeam și la telefon a răspuns soția mea. Ea mă protejează știind și problemele mele de sănătate, dar auzind tonul și tensiunea vocii colegului meu, m-a trezit și mi-a spus: “Trezește-te și du-te, oamenii au nevoie de tine acolo!” Cumva, Dumnezeu a făcut să rezist și să îmi depășesc problemele de sănătate.
Ajuns în punct am intrat în cortul în care stăteau mamele și copiii. Deși cortul era încălzit am luat decizia să-i aducem înăuntru, în sediul nostru. Am relocat spațiile, eliberând o sală pe care o folosim pentru pregătire și i-am adus aici. Colegii de la IGSU ne-au dat sacii de dormit pentru copii. Am fost impresionat de faptul că acești copii, aflați într-o asemenea situație au făcut imediat gestul de a se descălța înainte de a se băga în sacii de dormit. Le-am adus de la Organizațiile aflate în proximitatea punctului ceai, mâncare și pentru că aveam și o mama cu bebeluș, i-am creat acesteia condiții într-o altă cameră pentru a putea avea grijă de copilaș, i-am adus scutece și lapte praf.
Am ajutat mai multe familii să ajungă la cazare gratuită, le-am asigurat și transport. Anumite companii de telefonie mobilă au distribuit cartele gratuite, iar noi i-am ajutat pe oameni, le-am arătat cum să le folosească.
Alături de noi au fost trei preoți care ne-au dat multă putere nouă și încredere refugiaților ucraineni. Părintele Sidău de la Catedrala din Sighet, părintele Grigor de la noi de la bisericuța din curtea sediului Poliției de Frontieră și părintele Marcel Oprișan de la mânăstirea Bârsana. Ei au fost non-stop aici.
Un vecin de-ai mei, voluntar a avut inițiativa de a pune plușuri pe pod și bucuria copiilor la vederea acestor jucării a fost imensă. Am preluat această inițiativă și am continuat-o. Am dat fructe copiilor și noi și colegii de la vamă. Practic am făcut tot posibilul să aducem un zâmbet pe chipul copiilor. De 8 martie am oferit câte o floare femeilor care au trecut podul și au fost doamne care au vărsat o lacrimă și ne-au zis că este mult timp de când nu au mai vărsat o lacrimă de fericire. Practic, nu se așteptau să aibă o astfel de primire.
Am avut în punct multe cazuri deosebite, povești de viață... un rănit cu o rană infectată al cărui pașaport era plin de sânge, o femeie ajunsă aproape în comă diabetică salvată parcă prin intervenție divină. Doi bătrânei cu mari probleme de deplasare ne-au făcut să pricepem că oamenii aceștia sunt în situații disperate. Bătrâna a refuzat să fie dusă în cort și a așteptat minute în șir cu mâinile încleștate în plasa gardului de protecție, să-și vadă nepoții sosind. A acceptat după o jumătate de oră o pătură și un scaun rămânând afară, pe scaun până la sosirea celor dragi. Fiii lor fiind medici au rămas în Kiev. Am făcut și facem tot ce putem să nu despărțim familiile, chiar și în cazul în care unii membrii nu au pașapoarte. Mai mulți colegi de-ai noștri care au spațiu mai mare în casele lor au luat refugiați la ei. Deciziile pe care le-am luat în aceste momente pline de tensiune au fost îndreptate spre binele celor aflați în necaz.
Deși pot spune că sufletul mi-a îmbătrânit cu cel puțin patru ani, am fost prezent aici și colegii din punct au simțit asta. Polițiștii de frontieră aflați în timpul liber au venit la serviciu și au cerut să fie lăsați să-și ajute camarazii fără să primească în schimb ore suplimentare sau alte drepturi. A fost o mobilizare cum nu mi-a fost dat să văd! M-am trezit cu încă 12 oameni, pregătiți să intre în serviciu în cazul în care, așa cum s-a întâmplat la Siret ne-am fi trezit cu un aflux foarte mare de oameni la intrare.
Le-am mulțumit și le mulțumesc colegilor din tot sufletul pentru această inițiativă!”
Comisar-șef Adrian Pop, Șeful PPF Sighetu-Marmației
“În timpul celor două săptămânii petrecute în PTF Siret am văzut multă cooperare între instituțiile MAI în scopul de a întinde o mână de ajutor pentru cetățenii ucraineni care au ajuns în România.
Dincolo de uniformă am văzut oameni cu emoții care au empatizat cu cei în nevoie, iar ca și polițist este prima dată când am trăit o astfel de mobilizare extraordinară.
Aceste imagini - copilași îmbujorați de frig, bătrâni în cărucioare cu rotile, femei însărcinate - îmi vor rămâne pentru totdeauna în memorie și mă simt onorată că am putut creiona pentru câteva clipe un strop de bucurie, oferindu-le o bomboană sau o jucărie copiilor, care parcă, pentru câteva clipe uitau de situația lor și se bucurau de atenția oferită.
Am văzut mame care începeau să plângă când vedeau că urc în autocar să le aduc ciocolată și jucării copiilor. Am fost impresionată de reprezentații ONG-lor care mi-au adus o mulțime de jucării de pluș ca să avem să dăm tuturor copiilor care au intrat în România.
Prin activitatea mea umanitară de la fundațiile din Arad, am luat cunoștință cu suferința oamenilor aflați în situații materiale precare, dar încă nu avusesem de a face cu oameni care au fugit ca să își salveze viața.
Spun unii că au trecut și oameni cu o situație materială bună, dar totuși ei au trebuit să lase totul în urma lor și au plecat pe drumul pribegiei cu “toată viața” într-o valiză.
Copiii sunt la fel ... zâmbetul lor este universal la vederea unei jucării, iar suferința dar și bucuria nu cunosc frontiere. Mă bucur ca am putut să fiu utila chiar și atât de puțin.”
Mihaela Leș - Purtător de cuvânt ITPF Timișoara
“Aici la PPF Petea, la frontiera cu Republica Ungaria, cel mai apropiat punct de frontiera cu Ucraina, ne-am confruntat cu un aflux deosebit de vehicule în care se aflau refugiații din Ucraina care se îndreptau spre vestul Europei, la rude sau la cunoscuți. Am mobilizat colegii și am apelat la bunăvoința lor să renunțe la turele libere, la concedii pentru a putea lucra la capacitate maximă. Am luat legătura cu autoritățile de frontieră maghiare astfel încât să asigure același număr de lucrători pe ambele sensuri, pentru a putea face controlul în comun.
Am colaborat cu colegii de la poliție, cu jandarmii pentru a asigura o ordine în punct și pentru a fluidiza traficul prin punct am menținut două filtre pentru cetățeni UE și șase pentru cetățenii ucraineni.
Cu toate aceste măsuri, coada formată depășea orice am văzut până acum și atunci am dirijat oamenii și către alte puncte de la frontiera cu Ungaria și am reușit să mai decongestionăm traficul. Practic, PPF Nădlac și Borș au preluat refugiații într-un efort general pentru a ușura tranzitul acestora spre vest. De asemenea, am luat măsura de “Stop camioane” pentru a permite un flux mai mare pentru autoturisme.
Colegii și-au adunat toate resursele pentru a face față tuturor provocărilor legate de această situația deosebită.
Am avut o situație aparte în momentul în care autoritățile maghiare au luat decizia să nu mai permită intrarea decât persoanelor care aveau pașaport biometric. Cele opt ore în care măsura a fost în vigoare ne-a pus în situația de a explica cetățenilor ucraineni de ce nu le putem acorda permisiunea de a trece mai departe și i-am dirijat către interiorul țării. Au fost momente dificile.”
Comisar-șef Viorel Roman - Șef SPF Petea
“Empatizăm cu poporul greu încercat al republicii vecine. De asemenea, încercăm să alinăm suferințele și să ștergem lacrimile mamelor și ale copiilor care au fost nevoiți să își părăsească familiile și locurile natale, găsind un refugiu în țara noastră. Au plecat din țara lor nu din considerente materiale, ci din considerente umane, încercând să își apere dreptul fundamental la viață.
Însă dincolo de toate aceste trăiri intense și fără a folosi cuvinte mari, viața noastră merge mai departe, își urmează cursul. Țara noastră este văzută nu doar de către noi, ci și de către celelalte state, drept un loc sigur. Iar noi nu trebuie să uităm că misiunea noastră, a Poliției de Frontieră Satu Mare - și a Poliției de Frontieră Române deopotrivă - este de a securiza frontiera de stat a României, de a apăra valorile europene pe care am fost invitați să le îmbrățișăm și la care am aderat, cu toată mândria, începând cu anul 2007.”
Comisar-șef Alin Titus Pîrcălab - Șef STPF Satu Mare
“Am invitat o familie din Ucraina, compusă din mamă și cei 2 copii, să locuiască la mine, până își rezolvă situația, nu am făcut un lucru pentru care trebuie să fiu lăudat. Am auzit că mulți colegi din poliția de frontieră, care au avut un spațiu în plus acasă, au făcut același lucru. La mine au stat două zile. Și dacă este nevoie am să mai primesc și alți oameni aflați în nevoie.”
Agent șef principal Sergiu Mihai Tămășan, PPF Petea
