"Există două realități a căror imensă zdrobitoare greutate nu o simțim, dar fără de care nu putem trăi: AERUL ȘI ISTORIA”. Sunt vorbele poetului şi dramaturgului Lucian Blaga, rostite, cel mai probabil, cam în aceleaşi vremuri în care Revista Grănicerilor, cum se numea la începuturi Revista Frontiera, apărea cu primul număr, ca publicaţie dedicată celor care au străjuit dintotdeauna hotarele ţării.
Este o mare onoare pentru mine să mă aflu împreună cu dumneavoastră la sărbătorirea Centenarului acestei publicaţii care a însoţit ISTORIA INSTITUŢIEI şi a contribuit, prin conţinut, la crearea CULTURII ORGANIZAŢIONALE, atât de importante pentru viaţa instituţiei.
UN SECOL DE TRADIŢIE înseamnă enorm chiar şi pentru o instituţie, cu atât mai mult pentru o publicaţie activă în educaţia juridică, militară, patriotică a personalului de la frontieră şi a zeci de generaţii de elevi şi studenţi, absolvenţi de şcoli militare.
Cunosc revista încă din studenţia pe care mi-am petrecut-o la Academia de Poliţie, o citeam cu plăcere şi mărturisesc că, cel mai mult, m-au atras RELATĂRILE DESPRE OAMENI, despre profesioniştii pe care am onoarea să-i am colegi astăzi. Asta pentru că oamenii sunt cei care ne inspiră, cei care dau valoare muncii de poliţist, indiferent că îşi desfăşoară activitatea în zona operativă, într-un sector la frontiera verde, în punctul de trecere a frontierei, în largul mării sau pe Dunăre, ori în structurile de suport sau în şcolile de formare şi pregătire.
Mărturiile multor foşti lucrători întăresc opinia generală că publicaţia a constituit un AJUTOR PREŢIOS în procesul de instruire şi educare al poliţiştilor de frontieră, exemple pentru camarazii de armă, mijloc util de informare în interiorul instituţiei, dar, aşa cum se spunea şi în filmul pe care l-aam vizionat, şi un adevărat LIANT DE COMUNICARE.
Vremurile au adus NOI PROVOCĂRI, iar dacă până mai acum câţiva ani reporterii acestei reviste scriau despre migraţie ca despre un fenomen străin de frontierele noastre, iată că acum suntem chiar noi cei care deschidem refugiaţilor porţile ţării. Relatările despre acest moment dificil vor constitui, peste ani, PAGINI DE ISTORIE. Istoria pe care noi o celebrăm astăzi.
Apreciez capacitatea de a ţine pasul cu evoluţia societăţii, inclusiv prin adaptarea la mediul online. Cu toate acestea, niciun efort nu este prea mare pentru a duce tradiţia tipăriturii mai departe, în semn de RESPECT pentru trecut şi ca DATORIE faţă de viitor.
Daţi-mi voie să mulţumesc, aşadar, tuturor celor care au dat CALITATE, în timp, acestei reviste. Numele lor au rămas scrise, cu mândrie autentică, pe pagina de hârtie.
Membrilor echipei redacţionale de acum, precum şi colaboratorilor, le sunt recunoscător pentru reflectarea VALORILOR MUNCII REALE a poliţiştilor de frontieră, pentru că au înţeles să dea importanţa cuvenită acestui eveniment şi vreau să le transmit un mesaj:
Vă rog să fiţi conştienţi de rolul pe care îl aveţi în formarea imaginii poliţiei de frontieră, în educarea tinerelor generaţii şi pentru informarea corectă, oportună şi calitativă a publicului.
La aniversarea celor o sută de ani de existenţă, VĂ FELICIT CĂLDUROS şi vă transmit toată aprecierea mea pentru cuvântul drept şi generos dus în casele tuturor angajaţilor Ministerului Afacerilor Interne, cu credinţă în tot ce are Poliţia de Frontieră Română mai bun!
La mulţi ani!"
