Dunărea este unul din cele mai importante fluvii din Europa, întinzându-se pe o distanţă de 2.860 km, traversând 10 ţări şi trecând prin 4 capitale, până la vărsare, prin Delta Dunării, în Marea Neagră. În România, cursul inferior al Dunării are 1.075 km, între localităţile Baziaş şi Sulina, formând frontiera naturală a României cu Serbia, Bulgaria, Republica Moldova şi Ucraina.
Responsabil de supravegherea şi controlul trecerii frontierei formate de Dunăre între România şi Bulgaria este Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu, având în subordine 5 Servicii Teritoriale ale Poliţiei de Frontieră şi 19 sectoare. Cele două ţări sunt unite de două poduri: Podul Prieteniei, ce face legătura între oraşele Giurgiu şi Ruse şi Podul Calafat-Vidin, acesta fiind parte a coridorului paneuropean de transport care leagă (puncte terminale) oraşul german Dresda de oraşul Istanbul din Turcia şi oraşul Salonic din Grecia.
Dacă până acum câţiva ani, cazurile de migraţie ilegală erau foarte rare la frontiera de sud, în ultimul an acestea sunt tot mai numeroase. Astfel de evenimente au fost depistate, în cea mai mare parte, în punctele de trecere aferente celor două poduri, PTF Giurgiu şi PTF Calafat.
De la începutul anului până în prezent, în cele două puncte, au fost descoperiţi peste 200 de migranţi, ascunşi în diferite mijloace de transport, astfel că, pentru a lua pulsul activităţii poliţiştilor de frontieră din această zonă fierbinte, am hotărât, în prima jumătate a lunii mai, să ne deplasăm la Calafat.
Aici, controlul trecerii frontierei se desfăşoară în comun, poliţiştii de frontieră români şi bulgari lucrând în două locaţii. Prima dintre acestea, PPF Calafat Rutier, se află pe teritoriul României, unde se realizează controlul în regim rutier, punctul fiind deschis permanent. PPF Calafat Feroviar se află pe teritoriul Bulgariei, în Gara din Vidin fiind deschis doar pe timpul zilei când se asigură controlul trenurilor care tranzitează cele 2 ţări.
Ajunşi la destinaţie, am mers la Punctul de Trecere a Frontierei Calafat, unde l-am întâlnit pe şeful de sector, comisar-şef Dănuţ-Florin Cărăuleanu, care supraveghează ca activitatea în acest punct de trecere să se desfăşoare în cele mai bune condiţii.
Stând de vorbă cu poliţiştii de frontieră din tură, ne-am exprimat interesul de a surprinde în flagrant un caz de migraţie. Răspunsul mai multor colegi, lucrători în punct a fost acelaşi: „Dacă staţi 3-4 zile, sigur o să avem un caz”.
Prima dimineaţă ne-a arătat că, poate, nu a fost cea mai bună alegere deplasarea noastră la Calafat. Tocmai fuseseră depistaţi la Giurgiu 37 de migranţi într-un tir, iar şoferul a încercat să ofere 1.500 euro mită poliţiştilor de frontieră, ca să nu deschidă remorca.
P.P.F. Rutier
Am mers pe pistele de control din PPF Calafat pentru a lua contact direct cu poliţiştii de frontieră, în timp ce aceştia desfăşurau controalele. Ritmul de muncă este năucitor, ajungându-se la o medie de aproape 1.000 de camioane ce tranzitează punctul, pe ambele sensuri, în 24 de ore.
Din cele şase benzi pe sens, două sunt folosite pentru tiruri, două pentru autoturisme, una este lăsată liberă pentru urgenţe, iar ultima este folosită pentru controale amănunţite sau pentru clarificarea problemelor ce necesită staţionarea mai îndelungată a mijloacelor de transport. Controlul se face în comun, poliţiştii români executând cu predilecţie controlul fizic, cei bulgari fiind nevoiţi să implementeze toate tirurile ce nu aparţin Uniunii Europene. În cazul descoperirii unor migranţi, partea bulgară, după ce constată existenţa infracţiunii, cheamă o echipă operativă de la sectorul bulgar, iar aceasta preia cazul pentru continuarea cercetărilor.
În timp ce monta dispozitivul de detectare a bătăilor de inimă - HBD (Heart Beat Detector), agentul şef adjunct Costel Caraş, ne-a povestit că cea mai mare agitaţie este la pistele de tiruri: „am avut cazuri în care am găsit migranţi ascunşi pe osia remorcii tirului. Au trecut fraudulos din Turcia în Bulgaria, iar într-o parcare, în timp ce şoferul dormea sau nu se afla în cabină, s-au urcat pe osia remorcii, fiind descoperiţi la intrarea în România, la controlul de frontieră. Au fost chiar şi câte doi ascunşi pe o singură osie”. Dispozitivul HBD se montează în 3 locuri diferite pe corpul remorcii şi detectează orice vibraţie din interiorul acesteia. Este un dispozitiv foarte util, ce uşurează munca poliţiştilor de frontieră.
Fără să-şi întrerupă activitatea, şeful de grupă, agent-şef principal, Mihai Vass, a întărit cele afirmate de colegul său, în timp ce verifica un alt tir „am avut un caz, un imigrant care se umpluse de funingine din cap până-n picioare, de abia se mai vedea. Mersese pe osie vreo 2 zile, traversând întreaga Bulgarie, până l-am descoperit noi”.
Agentul şef adjunct Florin Barbu-Mic efectua controlul cu sonda de depistare a dioxidului de carbon. Sonda este ca o tijă care se introduce sub prelata camionului, aceasta având un senzor ce detectează concentraţia de dioxid de carbon din remorcă. „E un dispozitiv care îşi face treaba, dar dacă avem dubii sau dacă ne dă o concentraţie prea mare, trebuie să folosim şi HBD-ul pentru a confirma. Abia apoi desigilăm tir-ul. De exemplu, dacă tir-ul este încărcat cu lemn, concentraţia de CO2 este foarte mare şi atunci nu ne putem baza doar pe sondă.”
Pe pista alăturată se efectua controlul la autoturisme. Agentul şef principal Florin Turc controla, împreună cu câinele de serviciu, un microbuz cu pasageri din Bulgaria: „Am găsit o imigrantă ascunsă în bordul unui autoturism. Pur şi simplu, au demontat o porţiune din bord, au ascuns o femeie acolo şi au pus doar un fel de capac. O altă femeie era ascunsă sub bancheta din spate a unui mini-van. Au demontat bancheta, au înghesuit-o pe femeie acolo şi au încercat să treacă frontiera, dar nu a ţinut nici treaba asta.”
Şeful de punct, comisar Constantin Gârgel, ne-a povestit un alt caz, pe cât de ciudat pe atât de riscant: „Un autoturism Opel a sosit la controlul de frontieră, iar când am ridicat capota am găsit un bărbat ascuns lângă motor, în locul radiatorului. Autoturismului îi fusese scos radiatorul, şi fusese transportat pe o platformă până aproape de punct. Acolo femeia a fost ascunsă în locul radiatorului şi a mers aşa până a fost descoperită, în punct, de poliţiştii de frontieră români”.
Agentul şef adjunct Ovidiu Voica a ţinut să ne exemplifice un alt caz interesant: „Un autocamion, condus de un şofer din Belarus, transporta pământ pentru flori din Bulgaria pentru Lituania. La verificarea cu aparatul HBD, acesta a simţit vibraţii, dar nu se vedea nimic. Paleţii încărcaţi cu pământ erau foarte grei şi nu puteau fi daţi la o parte, aşa că am tras tir-ul pe dreapta şi a trebuit să facem rost de un motostivuitor pentru a descărca remorca. Într-un final am reuşit să descărcăm o parte din paleţi şi am descoperit, într-un spaţiu special amenajat, sub sacii cu pământ pentru flori, 12 bărbaţi, 10 irakieni şi 2 sri-lankezi.”
Cazul aşteptat
Nu au trecut patru zile de când aşteptam să surprindem un caz de migraţie ilegală, când, la miezul nopţii a sunat telefonul: „avem un caz”, erau cuvintele şefului de sector, comisar-şef Dănuţ-Florin Cărăuleanu, care ne anunţa că au fost descoperiţi 3 migranţi la PPF Calafat. Ne-am urcat în maşină şi am ajuns imediat la faţa locului. Era vorba de 3 sirieni, 2 fraţi şi soţia unuia dintre ei. Aceştia au fost descoperiţi de către agentul principal Gabriel Ilievici, agentul şef principal Florin Turcu şi poliţistul de frontieră bulgar Aristotelov Nikolay.
Firul evenimentelor a decurs în mod clasic, în sensul că un tir înmatriculat în Turcia a sosit în punctul de frontieră. Şoferul a arătat documentele care arătau că transportă componente de schelă către Polonia. Poliţiştii de frontieră au pus dispozitivul de detectare a bătăilor inimii, care a dat răspuns pozitiv. Au pus şi sonda de detectare a dioxidului de carbon, care a confirmat. Suspiciunea era clară, în remorcă se aflau oameni.
A fost chemat vameşul bulgar, pentru a desigila tirul. Când au deschis uşile, au fost descoperite 3 persoane. Şoferul s-a arătat surprins, spunând că nu ştia de existenţa acestora, deşi poliţiştii de frontieră l-au simţit puţin agitat de când a ajuns în punct. La o verificare mai atentă s-a descoperit şi firul de control al prelatei, care era tăiat şi apoi lipit la loc, cu toate că sigiliul, aplicat în Turcia, era intact, la fel şi lacătul care închidea uşile remorcii. A fost chemat în punct şeful de tură, subcomisarul Lincă Pencea. Acesta urma să facă raportul şi procesul-verbal de predare către partea bulgară.
Ca procedură, colegii bulgari din punct nu fac decât să constate, apoi cheamă o echipă operativă de la sediul sectorului din Bulgaria. În aşteptarea echipei operative de la bulgari, s-a încercat intervievarea preliminară a migranţilor, făcută de către agentul principal Florin Turcu.
După ce au fost coborâţi din tir şi duşi într-o cameră pentru audieri, cei 3 sirieni au povestit, cu lacrimi în ochi, că în Siria nu se simţeau în siguranţă din cauza războiului şi au decis să imigreze în Germania. Femeia tremura şi era atât de speriată încât nu putea nici să îşi scrie numele pe hârtie.
Au reuşit să contacteze o reţea de migraţie ilegală şi au plătit fiecare câte 7.000 de euro. Din informaţiile poliţiştilor de frontieră se pare că, mai nou, migranţii plătesc o parte din bani când pleacă, iar cealaltă parte o plătesc rudele lor, după ce ajung la destinaţie, prin transfer bancar. Astfel, s-au urcat într-un camion, în Siria, au călătorit ascunşi timp de două zile, până au ajuns în Turcia. Acolo au coborât şi au fost conduşi de o călăuză, pe jos, printr-o pădure, ajungând într-o parcare, unde au fost urcaţi în remorca de tir în care au fost găsiţi.
Călăuza le-a luat documentele şi le-a distrus, apoi a tăiat firul de siguranţă al remorcii şi i-a urcat pe cei trei pe undeva prin partea dinspre faţă, pe sub prelată, lipind, ulterior, firul de siguranţă la loc. Au călătorit 4 zile ascunşi în remorcă, până au fost descoperiţi de poliţiştii de frontieră. Au supravieţuit doar cu biscuiţi şi câteva sticle cu apă. Cei 3 aveau asupra lor un telefon mobil în care erau 2 numere de telefon apelate şi poze cu hărţi ale unui traseu până în Germania.
După ce au aflat toate detaliile, poliţiştii de frontieră români şi bulgari le-au explicat că vor fi preluaţi de către partea bulgară şi duşi într-un centru de imigranţi din Bulgaria, precum şi faptul că vor primi interdicţie de intrare în România. De asemenea, şoferul tirului, urma să fie preluat tot de partea bulgară, pentru a-i întocmi dosar penal, iar poliţiştii de frontieră români să-i aplice interdicţia de intrare în ţară.
După aproximativ 2 ore de la descoperirea celor 3 migranţi, aceştia au fost luaţi de poliţiştii de frontieră bulgari, iar noi ne-am încheiat noaptea, mulţumiţi că am reuşit să surprindem ceea ce ne-am propus şi să simţim, alături de colegii noştri din punct, adrenalina soluţionării unui caz de migraţie ilegală.
Pe malurile Dunării
După ce am surprins aspectele serviciului din punct ne-am propus să facem o incursiune şi pe frontiera verde. Astfel, împreună cu şeful de sector ne-am deplasat aproape de limita dreapta a sectorului, unde şeful de tură subcomisar Lincă Pencea, împreună cu agentul şef adjunct Mircea Rusu supravegheau frontiera, conform planului întocmit în dimineaţa respectivă. Ne aflam la vărsarea Râului Drincea, în Dunăre, într-o pădurice unde fluviul sapă în fiecare an câte un metru din mal, doborând rând pe rând copacii. Sectorul are o întindere de 36 de km, iar peste jumătate este supravegheat cu ajutorul camerelor de supraveghere montate pe stâlpii situaţi în zonele cele mai înalte, unde există cea mai bună vizibilitate. Sectorul primeşte sprijin de la STPF Dolj, prin supravegherea cu ambarcaţiunile aflate în serviciu. Componenta navală cuprinde o ambarcaţiune P 66, 2 Arvor-uri şi 2 ARI-uri. Se fac misiuni în comun cu colegii bulgari, misiuni foarte utile pentru cunoaşterea mai bună a zonei de responsabilitate. Se descoperă în permanenţă noi locuri, unde pescarii sunt tentaţi să comită infracţiuni.
De asemenea, pentru mai multă siguranţă s-a decis ca la misiuni să participe şi detaşamentul de sprijin operativ. Astfel, echipajul este format din comandantul ambarcaţiunii, ajutorul acestuia şi un poliţist de frontieră de la detaşamentul de sprijin operativ. Aceştia doi din urmă, sunt cei care fac cercetarea unei zone, legitimarea persoanelor sau abordarea altor ambarcaţiuni. În ziua respectivă, echipajul era format din agent şef adjunct Alin Peca, agent şef adjunct Alin Băzăvan şi agent şef principal Daniel Cojocaru.
După ce am văzut şi partea de supraveghere, atât terestră, cât şi maritimă, a doua zi, mulţumiţi că am reuşit să surprindem ceea ce ne-am propus, am părăsit Calafatul şi ne-am îndreptat spre Capitală, pentru a împărtăşi experienţa cu cititorii revistei.
Am întâlnit la Calafat poliţişti de frontieră bine pregătiţi şi foarte muncitori, şefi implicaţi şi lucrători motivaţi. O adevărată familie, oameni care muncesc împreună cu determinare şi responsabilitate pentru o supraveghere şi un control eficient al frontierei României.
