„Dacă ar fi uşor, oricine ar face asta!” - Scurtă istorie a scufundării
Din motive alimentare sau atras de preţul ridicat al mărgeanului, al mărgăritarelor, al bureţilor sau al chihlimbarului sau din dorinţa de a recupera încărcături scufundate, omul a căutat încă din Antichitate să pătrundă sub mare. În Imperiul Roman, exista o breaslă a scafandrilor profesionişti specializaţi în recuperarea încărcăturii epavelor scufundate la mai puţin de 10 m adâncime. Aceştia se scufundau din corăbii manevrate de ucenicii lor şi legau obiectele de recuperat (în general amfore) cu parâme pe care ucenicii lor le trăgeau sus.
Cele mai vechi relatări despre scufundarea omului în mare cu unelte anume concepute pentru aceasta, se găsesc în episodul din epopeea lui Alexandru cel Mare, conform căruia acesta s-a scufundat câtva timp sub apă într-un cheson de scufundare din lemn, prevăzut cu hublouri de cristal prin care a observat viaţa submarină; aceste chesoane fiind construite, cu trei veacuri înaintea erei noastre, pentru lucrările portuare şi pentru ranfluare. În Imperiul Bizantin, apoi în Marea Britanie şi Olanda, apar încă din Evul Mediu, pe lângă chesoane, primele costume de scafandru din piele, cu plumbi la glezne şi tub de respirat; acestea permiteau lucrări la cel mult 2,5 m adâncime şi în apă limpede, în lipsa aerului comprimat şi a ochelarilor de înot.
Abia în secolul al XIX-lea apar ochelarii de înot, folosiţi de scafandrii goi, culegători de bureţi sau de stridii perliere, în apele calde şi costumele de scafandri grei, din cauciuc, cu cizme de plumb şi căşti, care erau alimentaţi cu aer comprimat de la suprafaţă, mulţumită unui compresor sau pompă (primele erau învârtite cu mâna). Ulterior, inginerii francezi Rouquayrol şi Denayrouze inventează detentorul, care eliberează aerul comprimat la o presiune proporţională cu adâncimea.
Scafandrii autonomi, care respiră mulţumită unei butelii de aer comprimat al cărui robinet şi-l reglau manual, apar în marina militară italiană în 1918: prima lor misiune, reuşită, este distrugerea crucişătorului amiral austro-ungar Viribus Unitis în portul Trieste (distrugere din păcate inutilă, dat fiind că erau ultimele zile ale războiului şi că echipajul croat depusese armele şi intenţiona să predea nava). Ulterior, după 1935, se dezvoltă şi scafandreria autonomă civilă, cu pionieri precum Hans Hass în Germania, Philippe Tailliez şi Jacques Yves Cousteau în Franţa. Primul realizează, în culori, cel dintâi film submarin în 1939, în Marea Caraibilor; ultimii doi, în 1942, la Toulon, realizează al doilea film submarin şi inventează, cu inginerul Émile Gagnan, cel dintâi detentor adaptat buteliilor pentru scafandri autonomi.
În decursul celui de-Al Doilea Război Mondial, scafandreria autonomă militară cunoaşte o dezvoltare rapidă, iar după 1945, în S.U.A. şi în Europa Occidentală, scufundarea autonomă civilă devine un sport şi o distracţie, zeci de mii de cluburi apărând de-a lungul coastelor, unele deschise şi copiilor de la 12 ani în sus. Francezul Jacques Yves Cousteau contribuie enorm la această dezvoltare, popularizând scufundarea, atât profesională cât şi de amatori, prin zecile de filme turnate pentru televiziune pe bordul navei „Calypso”.
Totul a început de la dorinţa de a şti ce se află sub ape
Apoi aceasta s-a transformat în necesitate – intervenţia specializată a poliţistului de frontieră şi în mediul subacvatic pentru îndeplinirea atribuţiilor şi a activităţilor specifice.
Şi aşa, încă din anul 2007, în Poliţia de Frontieră Română se formează prima grupă de scafandri din cadrul Detaşamentului de Intervenţie al instituţiei de atunci - Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa. Aceasta cuprindea un număr de 9 scafandri ce au reprezentat un adevărat vârf de lance în acest domeniu. Atunci, la acel moment, pentru rezolvarea diferitelor situaţii apărute, Poliţia de Frontieră solicita sprijinul detaşamentelor de scafandri specializaţi ai armatei. În decursul timpului, din diverse motive, din această grupă au rămas activi doar 3 scafandri, aşa numiţii veteranii adâncurilor.
Pentru a acoperi activităţile din ce în ce mai diverse specifice acestui segment imers, cu sacrificii şi piedici, dar cu voinţă, din anul 2013 s-au mai specializat încă 6 scafandri... supranumiţi „Academicienii”. Aceştia fac parte din mai multe structuri dispuse teritorial strategic pentru acoperirea situaţiilor subacvatice din cadrul Gărzii de Coastă, respectiv îi regăsim în cadrul Compartimentului de Sprijin Operativ al Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Constanţa, în cadrul Compartimentului de Sprijin Operativ al Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Tulcea şi în cadrul Grupului de Nave Constanţa, chiar la bordul navei OPV - MAI 0201 „Ştefan cel Mare”, care are echiparea şi dotarea specifică pentru lucrul de la bord cu scafandri.
După specializarea specifică desfăşurată la sediul Centrului de Scafandri Constanţa, toţi scafandrii Poliţiei de Frontieră au activat în intervenţii operative, pentru salvarea şi recuperarea persoanelor din apă, verificarea şi controlul operei vii la navele şi ambarcaţiunile suspecte, prelevarea de probe sau obiecte „ascunse” sau aruncate de făptuitori în mediul subacvatic - adevărate indicii ce pot ajuta la clarificarea şi rezolvarea corectă a dosarelor, acest lucru transformând scafandrul într-un criminalist aparte, dintr-o lume aparte - cea a apelor, deseori tulburi.
O altă situaţie în care intervenţia scafandrilor e necesară, prin natura mediului înconjurător zonei de acţiune, este la verificarea părţilor imerse ale mijloacelor plutitoare aparţinând Poliţiei de Frontieră, respectiv opera vie, elicele, cârmele, diverşi senzori dispuşi pe corp, prize de fund, înlăturând periodic sau la solicitări de urgenţă, diverse elemente care împiedică funcţionarea în bune condiţii a tehnicii respective. De asemenea, şi mai dese sunt situaţiile când lupta scafandrului cu fauna şi vegetaţia e mult mai dură, organismele subacvatice străpungând straturile antivegetative ale operei vii, prinzându-se şi călătorind clandestin cu nava în misiunile acesteia, disturbând calităţile nautice ale navei, în special viteza ei, prezenţa lor nelăsând nava să gliseze şi să îşi îndeplinească cu rapiditate şi eficienţă misiunile.
Un caz aparte îl reprezintă mijloacele de intervenţie din cadrul Grupului de Nave Mangalia unde, probabil din cauza balastului deversat de navele venite în Şantierul Naval local, a apărut o specie de corali cu o dezvoltare explozivă mai ales pe timpul verii, când s-a constatat aceeaşi mărime a elementelor coralifere la numai două luni de la curăţarea şi înlăturarea cu scafandri a acestora.
Sub coordonarea Compartimentului de Securitate şi Siguranţă Navală din subordinea directorului adjunct pe marină al Gărzii de Coastă şi cu sprijinul şi îndrumarea Direcţiei de Supraveghere si Controlul Trecerii Frontierei prin Serviciul Supraveghere şi Control naval din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Române, pentru menţinerea şi dezvoltarea îndemânării lucrului sub apă dar şi pentru uniformizarea activităţilor specifice, s-au organizat sesiuni periodice de pregătire împreună cu grupele de scafandri ale diverselor instituţii ale statului: GSP „Acvila”, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Detaşamentul de Intervenţie al Jandarmeriei Romane „Vlad Ţepeş”, GNFOS - Grupul Naval al Forţelor pentru Operaţii Speciale.
O altă activitate strânsă de pregătire s-a desfăşurat împreună cu scafandrii uneia dintre cele mai pregătite structuri de intervenţii din ţară şi anume, scafandrii din Serviciul Independent de Intervenţii şi Acţiuni Speciale al Inspectoratului General al Poliţiei Române.
Ca activităţi desfăşurate pe timpul pregătirilor putem enumera: scufundări la diferite adâncimi, acţiuni tactice privind abordajul unei nave necooperante, acţiuni tactice de verificare şi control efectuate la bordul navelor ostile, salvarea din apă a persoanelor aflate în dificultate în urma unui incident naval.
Într-o altă etapă de pregătire, urmând un curent de recunoaştere a valorilor şi competenţei scafandrilor Gărzii de Coastă între grupările similare, aceştia au executat un stagiu de pregătire condus de trainerii din Forţele Speciale Americane NAVY SEAL (NSW UNIT TWO ST-10 JCET) constând în tehnici de abordaj, vizitare, căutare şi verificare persoane la bordul navei, mod de planificare a misiunilor, tactici de pătrundere şi evacuare persoane şi materiale în teren ostil, nave şi clădiri, cu ajutorul ambarcaţiunilor rapide şi, respectiv, cu elicoptere.
Detaliind activitatea grupării de scafandri din Garda de Coastă, amintim despre intervenţia din data de 16 decembrie 2014 când aceştia au participat la căutarea echipajului unui elicopter SMURD ce s-a prăbuşit în lacul Siutghiol, dotarea personală cu un sonar performant a unuia dintre scafandrii PFR agentul şef adjunct Iulian Rusu, care a localizat şi apoi a ajutat la recuperarea rămăşiţelor elicopterului şi a corpurilor echipajului. La această operaţiune de căutare au participat toate instituţiile abilitate care puteau ajuta la descoperirea elicopterului şi a personalului de la bordul acestuia împreună cu scafandrii PFR.
O altă intervenţie reuşită s-a desfăşurat şi în luna februarie a anului 2018 când scafandrii au efectuat o căutare subacvatică pentru găsirea unei persoane dispărute de la bordul navei comerciale „H. Kemal Kaptan” sub pavilion Turcia, acostată în portul Constanţa. În urma cercetării subacvatice desfăşurate în apa care avea circa 4°C, scafandrii Gărzii de Coasă descoperă, la o adâncime de aproximativ 12 metri, trupul neînsufleţit al persoanei de cetăţenie turcă dispărute.
Tot în anul 2018, în luna aprilie, pe timpul derulării pregătirii cu scafandrii din Serviciul Independent de Intervenţii şi Acţiuni Speciale al Inspectoratului General al Poliţiei Române, pe baza unei informaţii, scafandrii Gărzii de Coastă au acţionat pe raza Lacului Razem, unde, cu sprijinul Biroului de Combatere a Migraţiei Ilegale şi a Infracţionalităţii Transfrontaliere al Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Tulcea, descoperă o persoană asupra căreia s-a găsit o cantitate de aproximativ 30 kg de sturion fără a deţine niciun fel de documente justificative.
Nici în viaţa particulară, scafandrii nu se ţin departe de apă, astfel, în cadrul grupei de scafandri a Gărzii de Coastă unul dintre aceştia are o pasiune mai aparte - istoria. Este vorba de Iulian Rusu care, în puţinul timp liber, încearcă să descopere trecutul de sub ape. Începută înainte de a fi scafandru în cadrul Gărzii de Coastă, explorarea tărâmurilor subacvatice a început să dea roade în 2012, când a descoperit în adâncurile lacului Siutghiol două hidroavioane mitraliate scufundate în al Doilea Război Mondial, unul „Henkel 114” aparţinând armatei române şi un „Blom & Voss 138” aparţinând armatei germane. Tot în zona litoralului românesc, dar de data aceasta în Marea Neagră, Iulian a reuşit să descopere 3 corăbii, dintre care una greceasca din secolul 2 î.e.n., dar mult mai multe lucruri interesante şi fascinante despre activitatea colegului nostru Iulian vom afla într-un alt număr al revistei noastre.
Deşi, se spune despre avantajul de a fi scafandru că acolo, în apă, e un loc unde te poţi ascunde, dorim să asigurăm pe toată lumea că acolo e o lume aparte, tăcută, dar frumoasă, care are farmecul ei.
Revenind la titlul acestui material, menţionăm că activitatea de scafandru este una frumoasă prin specificul ambientului subacvatic, dar totodată, periculoasă şi dificilă, pe care numai un personal permanent antrenat, sănătos, puternic şi conştiincios o poate executa. Aici nu sunt permise greşeli, fiecare eroare putând duce la accidente de scufundare care, de regulă, sunt fatale.
Acestea fiind spuse, vă uram ceea ce îşi doresc scafandrii între ei: APE LIMPEZI!
