La capătul unui drum ce depășește 2.860 km, colectând apele unui impresionant bazin hidrografic a cărui suprafață acoperă mai mult de 80% din suprafața Europei, Dunărea, cel de-al doilea fluviu ca mărime al bătrânului continent, construiește la întâlnirea sa cu Marea Neagră, de mai bine de 10.000 de ani, una dintre cele mai frumoase delte din Europa și chiar din lume, cunoscută și ca una din marile zone umede ale planetei. Se poate spune că prin diversitatea impresionantă a habitatelor și a formelor de viață pe care le găzduiește într-un spațiu relativ restrâns, Delta Dunării constituie un adevărat muzeu al biodiversității, o bancă de gene naturală de valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural universal.
Despre Delta Dunării s-au scris mii de pagini, s-au produs kilometri de peliculă și s-au publicat zeci de albume cu fotografii. Paradis aproape pierdut, paradis imobiliar, paradis pentru păsări, oază pentru iubitorii de animale, mină de aur pentru braconieri - de-a lungul anilor, delta s-a ales cu diferite denumiri.
Izolați de societate și de tehnologia modernă, locuitorii deltei își asigură traiul din pescuit, agricultură, creșterea animalelor, recoltarea și vânzarea stufului, iar mai nou din agroturism. În Delta Dunării trăiesc aproximativ 15.000 de suflete, însă diferențele de la o așezare la alta pot fi imense. În timp ce unele sate nu sunt foarte diferite de cele de la câmpie, având drumuri cu asfat, curent electric și magazine, alte așezări sunt complet izolate. În multe sate se poate ajunge numai cu barca, iar locuitorii se deplasează pe ulițele de țărână pe jos sau în cel mai bun caz cu căruța trasă de cal. Trebuie să fii temerar și să ai fluviul în sânge ca să poți trăi în cătunele risipite printre apele Rezervației Biosfera Delta Dunării.
Ca vizitator, este fermecător să stai un sejur, o vacanță, dar să exiști zi de zi, în condițiile deloc ușoare și mai ales lipsite de decentul material, ține, cu adevărat, de miraj. Bine, aceasta e o perspectivă din afară, pentru oamenii Deltei fiind vorba doar despre o simplă stare de fapt. Ei se află fix la locul potrivit, cu toate vitregiile pe care cei din afară nu le înțeleg. Fără curent electric permanent, apă curentă și tehnologie modernă, viața în deltă este mult mai simplă și mai frumoasă, dar și mai anevoioasă. Aici omul nu a reușit să îmblânzească natura, ba chiar, de multe ori pare că ea l-a schimbat pe om. Aici trăiesc doar cei ce știu să respecte și să prețuiască natura, căci în schimb ea le dezvăluie toate tainele ei și le oferă tot ce are mai bun. Pescarii rămași aici sunt cei ce au știut să nu abuzeze de abundența peștelui din bălți, luând doar cât le trebuie și nu căutând îmbogățirea rapidă.
Am trecut Dunărea spre Deltă, cu bacul la Tudor Vladimirescu, localitate aflată la câțiva kilometri de Tulcea. Așteptarea nu este una foarte grea, durând puțin peste o jumătate de oră. Bacul însă este o improvizație care arată cât de ingenioși sunt oamenii atunci când situația o impune. Acesta este de fapt o platformă simplă, legată cu o frânghie de o barcă, respectând cumva ,,Legea nr.1” a mecanicii - „unde poți lega cu sârmă, e păcat să pui șurub”!
Odată ajunși pe celălalt mal, am pornit într-un semi-safari împănat cu peisaje deosebite și animale sălbatice la tot pasul. Pentru noi și poate că și pentru turiști, experiența nu a fost una deranjantă, fazanii, iepurii și multe alte viețuitoare distrăgându-ne atenția de la gropile, denivelările și capcanele drumului, însă pentru localnici, DJ222N (uliță cu statut de drum județean) care face legătura între Tudor Vladimirescu și Chilia Veche, reprezintă un adevărat coșmar. Mai mult de atât, după interzicerea navigației navelor și ambarcațiunilor civile, indiferent de pavilion, pe sectorul românesc al brațului Chilia al Dunării, ca urmare a conflictului armat și a operațiunilor militare din zona flontierei fluviale a României, o bună parte dintre locuitorii deltei au devenit victime colaterale, acest drum reprezentând singura lor cale de aprovizionare.
Prima noastră oprire a fost la colegii de la Sectorul Poliției de Frontieră Pardina. Comuna Pardina este așezată pe malul drept al brațului Chilia, pe o lungime de 12 km. În trecut a aparținut de unitățile administrative - teritoriale Plaur și Ceatalchioi, ulterior declarându-se așezare de sine stătătoare. Satul a fost întemeiat de moldoveni și ucraineni, iar denumirea are o povestioară aparte. Se spune că, în timpul ocupației otomane, un bei turc a venit la plimbare în Delta Dunării, iar soția sa și-ar fi uitat umbrela sub o salcie. Când a realizat că nu o mai are, ar fi strigat „partișa, partișa!”, adică „umbrela, umbrela”. Cum în ucraineană cuvântul se traduce prin „pardin”, cătunul a fost asimilat cu locul unde a poposit beiul de... „Pardin“! Comuna are în componență un singur sat, Pardina, cu o populație de puțin peste cinci sute de locuitori. Suprafața agricolă este de 30.600 ha, agricultura și creșterea animalelor fiind activitățile economice de bază. Pescuitul aproape că a dispărut pentru simplul motiv că tinerii nu îmbrățișează această meserie străveche, iar vechii pescari, odată cu trecerea timpului, aproape că nu mai sunt.
Aici, SPF Pardina cu forțele și mijloacele avute la dispoziție (Sistemul de supraveghere AXIS, tehnica de supraveghere a frontierei de stat, mijloacele de mobilitate auto și navală, echipamente de comunicații, echipamente IT, etc.) organizează și execută supravegherea și controlul trecerii frontierei de stat, supravegherea spațiului aerian, combaterea fenomenului infracțional transfrontalier și a migrației ilegale pe o lungime totală a frontierei de 54, 584 km, frontieră fluvială cu Republica Ucraina. Aria de responsabilitate se întinde pe o suprafață de circa 660 km pătrați, zonă în care sunt situate două commune și patru localități, cu o populație totală de aproximativ 1600 de locuitori.
Comisar-șef de poliție Nicolae Macar - „M-am alăturat colectivului Sectorului Poliției de Frontieră Pardina în anul 2018, având multe obiective, unul dintre ele fiind formarea unei echipe cu care să putem răspunde tututot provocărilor ce apar în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Folosindu-ne de experiența profesională dobândită, pregătirea și pasiunea pentru această profesie, echipa Sectorului Poliției de Frontieră Pardina, cu sprijinul oferit de Comanda Gărzii de Coastă, securizează frontiera încredințată prin desfășurarea eficientă a muncii de supraveghere a frontierei, prin prevenirea, dar și combaterea infracționalității transfrontaliere, în acest sens descoperind și instrumentand de la începutul acestui an, 32 de cazuri de trecere ilegală a frontierei de stat. Totodată având în vedere că suntem la frontiera cu Ucraina, în contextul actual de amenințare a acestui stat din partea Rusiei, suntem pregătiți să gestionam fiecare situație în cea ce privește un aflux neprevăzut de refugiați sau sprijin umanitar.
Având în vedere că ne desfășurăm activitatea în perimetrul Rezervației Biosferei „Delta Dunării” avem un aport considerabil în protejarea și conservarea biodiversității florei și faunei, prin desfășurarea de acțiuni independente sau în cooperare cu Comisariatul de Control al ARBDD Tulcea, Garda de mediu Tulcea, pentru prevenirea și combaterea braconajului piscicol, cinegetic, constatându-se de la începutul anului, 38 de fapte penale și de 407 fapte contravenționale.
Capacitatea de adaptare la tot ce apare nou, este o altă calitate pe care încercăm să o dezvoltăm, aici mă refer la modul de descoperire și combatere a unor fapte cu caracter de noutate, studiind legislația, documentând activitățile desfășurate în zonă. În premieră națională cu sprijinul Parchetului de pe lângă Judecatoria Tulcea, am întocmit primele dosare penale, având ca obiect un nou fenomen apărut și anume colectarea din lacurile aflate în zona de competență, fără autorizare din partea ARBDD Tulcea, a lipitorilor „Herudo Verbana”. Aparent pare un subiect inofensiv, dar pe lângă rolul important pe care aceste viețuitoare îl au în ecosistemul din Delta Dunării, cateva societăți comerciale autorizate să crească lipitori în captivitate pentru industria farmaceutică, dar și pentru terapie în tratarea unor afecțiuni medicale, au creat și dezvoltat echipe de „pescari” pentru capturarea lipitorilor din mediul natural, pe care le introduc ilegal în patrimoniul societății comerciale, ca fiind crescute acolo și introducându-le într-un circuit de comercializare. Acestea aveau ca destinație Turcia, Germania și alte state din Europa, fiind comercializate la prețuri „europene”. Activitatea am început-o în anul 2019, reușind să întocmim patru dosare penale și să confiscăm aproximativ 60 de kg de lipitori specia Herudo Verbana. Suntem receptivi în cea ce privește protecția mediului înconjurător, alăturându-ne la campania de ecologizare „Curațăm România” desfășurată la nivel național în luna aprilie 2022. Prin aceasta am participat la adunarea deșeurilor abandonate pe digurile de protecție din zona de competență. Echipa Sectorului Poliției de Frontieră Pardina este prezentă aici la frontiera cu Ucraina, alături de celelalte structuri din cadrul Gărzii de Coastă, permanent zi și noapte, iarnă, vară, în orice condiții, pentru a oferi comunității, prin activitatea pe care o desfășurăm, un climat de liniște și siguranță la frontieră sub deviza „Frontiere sigure în folosul comunității”.
Comisar de poliție Florin Bobarnac- „Am fost încadrat ca ofițer specialist pe 15 aprilie 2006 la Compartimentul Combaterea Traficului de Persoane din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție de Frontieră Naval Tulcea, pentru ca din mai 2009 să îmi desfășor activitatea în cadrul Biroului Supravegherea și Controlul Trecerii Frontierei. Din 15 decembrie 2011 mi-am continuat activitatea la SPF Pardina la Compartimentul SCTF, iar din 11 februarie 2019 am fost numit adjunct al șefului de sector.
Desfășurându-mi activitatea într-o zonă de maximă importanță, nu doar pentru noi ca țară cât și pentru întreaga comunitate europeană, împreună cu subordonații, manifestăm în permanență dorința de a ne ridica la nivelul așteptărilor comandanților noștri pentru a asigura siguranța cetățenilor în slujba cărora suntem.
Spiritul de echipă și eforturile susținute ale colegilor au demonstrat că sunt garanția unor rezultate bune în activitatea desfășurată, rezultate care duc la descurajarea oricăror intenții de încălcare a legii.
Mesajul pe care vreau să-l transmit de aici, de la granița de est a țării, este un mesaj de încredere și siguranță bazat pe profesionalismul cu care ne facem datoria. Indiferent de amenințări sau pericole nu precupețim niciun efort în așa fel încât să asigurăm familiilor care ne așteaptă acasă din misiuni (și nu numai lor) un viitor în siguranță și pace.”
Continuându-ne drumul, două nume ne-au urmărit la granița brațului Chilia cu Ucraina: Chilia și Periprava. Oarecum previzibil, facem referire la legendarul cântec „La Chilia-n port”, care te trimite cu gândul la tratamentele inumane pe care le-au suportat deținuții politici în coloniile de muncă de la Chilia Veche și Periprava. Însă melodia - devenită celebră odată cu ritmurile triste din filmul „Cel mai iubit dintre pământeni” - nu are nimic în comun nici cu Chilia și nici cu Periprava. Creatorul ei, Puiu Spiru, a fost un tulcean născut în Luncavița, exmatriculat de la Conservator pe motive de „origini nesănătoase”, (familia sa având origini grecești) și încarcerat la Bicaz din vina de a fi chiabur. În detenție, a compus linia melodică și versurile acestei piese care s-a chemat pentru prima dată „La Dobrogea” și apoi „La Chilia-n port”, iar textul era cu totul altul, cu simț estetic și cosmetizat comparativ cu cel care circulă astăzi printre lăutari. Acesta povestea despre dorul său de a tăia un tunel prin munți și a trece Dunărea, spre draga lui Dobroge.
Comuna Chilia Veche (cu satele Câșlița, Chilia Veche, Ostrovu Tătaru și Tatanir), cu o populație de aproximativ 2.200 de locuitori, este așezată în oglindă cu orașul Chilia Nouă, vechi teritoriu românesc, intrat, rând pe rând, sub jurisdicția imperiului Rus, primei Republici Moldovenești, României, Uniunii Sovietice și Ucrainei. Aici, Poliția de Frontieră, prin intermediul SPF Chilia gestionează problematica frontierei de stat a României cu Republica Ucraina, asigură aplicarea legislației în vigoare la frontieră în zona de competență pe o distanță de 59,9 km frontieră fluvială și răspunde de întreaga activitate cu privire la supravegherea și controlul trecerii frontierei de stat în scopul prevenirii și combaterii migrației ilegale, a faptelor specifice criminalității transfrontaliere și respectării ordinii și liniștii publice.
Comisar-șef de poliție Ionuț Ulianov - „Sunt absolvent al Facultății de Științe juridice și administrative din cadrul Universitătii Creștine Dimitrie Cantemir din București, promoția 2005. Începând cu data de 30 decembrie 2005, în urma unui examen, am fost încadrat ca ofițer în P.F.R., iar cu aceeași dată îmi desfășor activitatea ca ofițer în cadrul S.P.F. Chilia. Începând cu data de 15 ianuarie 2017, ocup funcția de șef sector în cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Chilia. Funcția pe care o ocup mă pune față în față cu diferite provocări. Faptul că sectorul are un deficit de personal de aproape 65% îmi creează anumite probleme, acest lucru făcând ca lucrătorii să fie încărcați cu sarcini peste nivelul prevăzut în fișa postului.
Acest aspect pentru mine reprezintă o provocare pentru că la o frontieră cu o deschidere de aproape 60 km, în condiții de resurse umane limitate, sunt nevoit să identific alte tipuri de soluții care să compenseze lipsa de personal. Ne ajută foarte mult sistemul de supraveghere electronică Blue Border Margot, care urmează să fie completat de un al doilea sistem de supraveghere, Axis. Aceste sisteme compensează într-un anume fel o parte din funcțiile vacante de la compartimentul Ture Serviciu, însă prezența umană pe frontieră rămâne în continuare necesară. Chiar dacă din punct de vedere operativ nu ne confruntăm cu un anumit fenomen infracțional, spațiul geografic în care ne desfășurăm activitatea contribuind foarte mult la acest fapt, totuși, contextul internațional instabil, conflictul armat aflat în desfășurare în proximitatea frontierei, după părerea mea, sunt motive care să stea la baza unei argumentări pentru completarea spațiilor goale din statul de organizare.
Multe probleme legate de personal le rezolv petrecând foarte mult timp cu lucrătorii de la Ture Serviciu. Eu provin din rândurile lor pentru că 12 ani am fost coordonator tură serviciu și sunt obișnuit cu problemele pe care acești lucrători le au. Multe discuții pe care le am cu ei pot intra la categoria consiliere psihologică, având în vedere zona izolată în care ne desfășurăm activitatea profesională și puterea de adaptare mai slabă a unora dintre noi. Am ajuns la concluzia că trebuie să ai un anumit caracter ca să reziști să lucrezi în această zonă. Din acest motiv, sectorul nu reprezintă o atracție pentru absolvenții instituțiilor de formare profesională în domeniul poliției de frontieră. Trebuie făcut ceva și în acest sens. Mă refer la legislația internă care dă posibilitatea absolventului repartizat pe o anumită funcție să se mute imediat după terminarea perioadei de tutelă și definitivarea sa pe funcție”.
Comisar-șef de poliție Dan Cojocaru - „Sunt absolvent al Academiei de Poliție Al.I.Cuza, promoție 1999. Începând cu data de 9 iulie 1999 am fost încadrat ca ofițer în P.F.R., iar cu data de 15 mai 2009 îmi desfășor activitatea ca ofițer în cadrul S.P.F. Chilia. Începând cu data de 1 martie 2017, ocup funcția de adjunct șef sector.
Funcția presupune responsabilitate, presupune să fii dedicat, să fii prezent printre lucrători mai tot timpul, iar prezența să fie percepută de către personal ca sprijin efectiv. Nu mă refer la o prezență impusă de activitățile de control, prin care ești obligat să constați anumite deficiențe, activități care, bineînțeles, își au rostul și rolul lor, ci la o prezență care impune participarea efectivă la activitățile operative ale sectorului. Este foarte important pentru lucrătorul polițist de frontieră să nu se simtă singur atunci când se află într-o situație complicată, dificilă din punct de vedere operativ. Este foarte important ca polițistul de frontieră să se simtă sprijinit în munca sa de către însuși șeful lui direct, care să vină cu soluții concrete și legale de rezolvare a anumitor probleme, nu cu răspunsuri de genul: „Aplică legea!” sau „Tu ești la fața locului, găsește o soluție legală!” Lucrătorul are nevoie de coordonare, însă coordonarea, din punctul meu de vedere, înseamnă implicare efectivă și prezență aproape permanentă printre lucrători.
Toate acestea se fac însă cu sacrificii. Trebuie să rupi din timpul liber, să rupi din timpul petrecut cu familia pentru ca viața profesională să aibă un curs ascendent și pentru ca cei pe care îi coordonezi să nu se simtă abandonați în fața provocărilor. Mă refer atât la provocările profesiei de polițist de frontieră, a locului unde ne desfășurăm activitatea, cât și la provocările din viața personală a fiecăruia dintre noi.
Referitor la conflictul armat de pe teritoriul statului ucrainean, pot spune că suntem alături de poporul ucrainean și suferim alături de locuitorii acestui popor. Ecouri ale acestei suferințe ajung și la noi prin alertele antiaeriene cu a căror prezență aproape că ne-am obișnuit. De-a lungul timpului, am cunoscut mulți grăniceri ucraineni cu care am efectuat diferite misiuni la frontiera comună pe Brațul Chilia al Dunării. Sunt oameni pe care îi respect profesional. Întotdeauna am considerat că Brațul Chilia ar trebui să unească cele două maluri, nu să le separe. Frontiera nu ar trebui să separe nimic, ea este și va rămâne o linie imaginară. Cu toate acestea, rostul nostru în acest loc este să ne asiguăm că regimul juridic al acestei frontiere este respectat de către locuitorii de pe ambele maluri, indiferent de sacrificiile pe care le facem”.
Trăgând un fel de concluzie, în urma discuțiilor pe care le-am avut cu colegii noștri din zona de frontieră cu Ucraina, aceștia ne asigură că viața lor se desfășoară la fel ca înainte, în ciuda tuturor celor ce se întâmplă pe teritoriul statului vecin și, cu siguranță, nu este doar un mod de a-și face singuri curaj. Totodată, este cunoscut faptul că meseria de polițist de frontieră este una de tip vocațional, unde, de cele mai multe ori teoria și tiparul clasic, ideal al unor evenimente, nu vor coincide cu situațiile reale, fiind astfel necesare anumite abilități și o ingeniozitate aparte din partea lucrătorilor.
