Acordul Schengen, o piatră de temelie a integrării europene, este un tratat care a condus la crearea spațiului Schengen, unde controalele la frontierele interne au fost eliminate. Geneza sa, scopurile pe care le servește și impactul pe care l-a avut contribuie la înțelegerea dinamicii complexe și fascinante a politicii de integrare a Uniunii Europene.
Cum a început totul?
Anul acesta, la 14 iunie se împlinesc 39 de ani de la semnarea Acordului Schengen pe vasul „Princesse Marie-Astrid” pe râul „La Moselle”, în apropierea localității Schengen de la granița dintre Luxemburg, Franța și Germania. Inițial, acesta a fost semnat de cinci dintre cei zece reprezentanți ai statelor membre ale Comunității Economice Europene (CEE), respectiv Germania, Franța, Belgia, Țările de Jos și Luxemburg. Scopul acordului a fost eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune ale statelor semnatare, facilitând astfel libera circulație a cetățenilor lor.
Ulterior, la 19 iunie 1990, aceleași state au semnat Convenția de Aplicare a Acordului Schengen, cunoscută ca și „Convenția Schengen”, care a intrat în vigoare în 1995. Aceasta completează acordul și stabilește măsurile și garanțiile pentru instituirea unui spațiu fără controale la frontierele interne. Acordul și convenția, împreună cu normele și reglementările conexe, constituie acquis-ul Schengen, care a fost integrat în cadrul Uniunii Europene în 1999, devenind legislație a UE.
Obiectivul principal al Acordului Schengen a fost asigurarea liberei circulații a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor, îndeplinind unul dintre principiile fundamentale ale UE. Implicațiile sale mai largi au fost facilitarea integrării sociale și economice în întreaga Europă, consolidând în același timp securitatea internă a statelor membre.
Beneficii:
- Facilitarea libertății de mișcare, prin eliminarea controalelor la frontierele interne, care a facilitat turismul și a permis lucrătorilor și studenților transfrontalieri să facă naveta mult mai ușor.
- Crearea unei politici comune de vize, care permite cetățenilor din afara UE să călătorească în spațiul Schengen cu o singură viză, ajutând astfel la creșterea accesibilității regiunii pentru turiștii și călătorii de afaceri din întreaga lume.
- Asigurarea securității interne, care se realizează prin consolidarea controalelor la frontierele externe și prin realizarea schimbului de informații cu privire la persoane și bunuri.
- Acordul Schengen a avut un impact profund și amplu asupra Europei și nu numai:
- Impactul economic: eliminarea frontierelor interne a stimulat comerțul între statele membre, permițând libera circulație a bunurilor și serviciilor. Politica comună în domeniul vizelor a sporit turismul, consolidând și mai mult economia regională.
- Impactul social: cetățenii pot studia, lucra sau se pot pensiona în orice țară Schengen, promovând schimbul cultural și înțelegerea reciprocă între națiuni.
- Impactul asupra securității: deși Acordul Schengen a consolidat securitatea internă prin schimbul de date, ca răspuns la preocupările legate de securitate, statele membre au posibilitatea, ca în anumite circumstanțe excepționale, să reintroducă controalele la frontieră sau să aplice diversele instrumente din domeniul cooperării polițienești pe care le au la dispoziție.
- Impactul politic: Acordul Schengen a fost un factor cheie al integrării europene. Cu toate acestea, a stârnit controverse în ceea ce privește suveranitatea și securitatea națională, ceea ce a dus la dezbateri politice aprinse în întreaga Europă.
- Setul de norme care guvernează funcționarea spațiului Schengen este Codul Schengen (Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane).
Cum funcţionează?
Statele care doresc să adere la spațiul Schengen trebuie să îndeplinească o serie de condiții prealabile. Acestea trebuie, printre altele:
- să aplice acquis-ul Schengen în domenii precum: managementul frontierei, vize, cooperare polițienească, sisteme de informații, protecția datelor cu caracter personal, returnare;
- să își asume responsabilitatea de a controla frontierele externe în numele celorlalte state membre și de a elibera vize Schengen uniforme;
- să coopereze eficient cu agențiile de aplicare a legii din alte state Schengen, astfel încât să se mențină un nivel ridicat de securitate după eliminarea controalelor la frontierele interne;
- conectarea la Sistemul de Informaţii Schengen (SIS) şi utilizarea acestuia.
Țările care doresc să adere la spațiul de liberă circulație trebuie să facă obiectul unei serii de evaluări pentru a stabili dacă îndeplinesc condițiile necesare pentru aplicarea normelor Schengen.
Odată ce evaluarea confirmă că o țară este pregătit să adere la spațiul fără controale la frontierele interne, toate celelalte state membre trebuie să aprobe decizia în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
Spațiul Schengen garantează libera circulație a peste 425 de milioane de cetățeni ai UE, împreună cu resortisanții din afara UE, care locuiesc în UE sau care vizitează UE ca turiști, în scop de studii ori de afaceri. Libera circulație a persoanelor permite fiecărui cetățean al UE să călătorească, să lucreze și să trăiască într-o țară a UE fără formalități speciale. Schengen stă la baza acestei libertăți, permițând cetățenilor să se deplaseze în spațiul Schengen fără a fi supuși controalelor la frontieră.
Astăzi, Spațiul Schengen cuprinde majoritatea țărilor UE (23), cu excepția Ciprului și a Irlandei. România și Bulgaria sunt cele mai noi state membre care vor adera la spațiul Schengen începând cu data de 31 martie 2024. Persoanele care traversează frontierele interne aeriene și maritime nu vor mai fi supuse controalelor la frontieră. Cu toate acestea, se așteaptă ca o decizie unanimă privind ridicarea controalelor asupra persoanelor la frontierele terestre interne (în cazul României este vorba despre frontiera cu Bulgaria și Ungaria) să fie adoptată de Consiliu la o dată ulterioară. De asemenea, patru state non- UE (Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein) aplică acquis-ul Schengen.
Pot fi reintroduse controalele la frontierele interne?
În contextul pandemiei de COVID-19, mai multe țări din UE au reintrodus controale la frontierele interne între 2020 și 2022. Controalele au mai fost reintroduse și în alte circumstanțe, cum ar fi atacurile teroriste din 2015 sau creșterea fluxurilor de migrație în UE. Reintroducerea controalelor la frontierele interne ar trebui să fie o opțiune de ultimă instanță conform Codului Schengen, permisă doar ca măsură de ultimă instanță, aplicată în circumstanțe excepționale care amenință funcționarea generală a spațiului Schengen cu respectarea principiului proporționalității.
Codul Schengen oferă statelor membre posibilitatea de a reintroduce temporar controlul la frontierele interne în cazul unei amenințări grave la adresa ordinii publice sau a securității interne.
Durata unei astfel de reintroduceri temporare a controlului la frontierele interne este limitată în timp, în funcție de temeiul juridic invocat de statul membru care introduce un astfel de control la frontieră.
Domeniul de aplicare și durata controlului la frontieră reintrodus ar trebui să fie limitate la minimul necesar pentru a răspunde amenințării în cauză.
Reintroducerea controlului la frontieră este o prerogativă a statelor membre. Comisia poate emite un aviz cu privire la necesitatea măsurii și proporționalitatea acesteia, dar nu poate respinge o decizie a unui stat membru privind îmbrăcămintea de a reintroduce controlul la frontieră.
România şi Bulgaria, încotro?
„Decizia istorică luată de Consiliu este o dovadă puternică a unităţii de scop şi de spirit a UE. Aderarea României şi a Bulgariei va face Schengen mai puternic - consolidând această "bijuterie a coroanei" atât de emblematică pentru modul nostru de viaţă european, în beneficiul pieţei interne, al economiilor noastre şi al cetăţenilor europeni de pretutindeni.”
Margaritis Schinas, vicepreşedinte al Comisiei Europene
În data de 30 decembrie 2023, Consiliul UE a adoptat Decizia privind aplicarea integrală a acquis-ului Schengen în România și în Bulgaria. Aceasta se aplică la frontierele aeriene și maritime, începând cu 31 martie 2024, dată de la care România va deveni stat membru Schengen cu drepturi depline. Decizia prevede, de asemenea, angajamentul Consiliului de a depune eforturi pentru a lua o decizie de eliminare a controalelor asupra persoanelor la frontierele terestre interne.
Totodată, pentru a contribui la întărirea încrederii reciproce, Austria, Bulgaria, România și Comisia Europeană au agreat un set de măsuri complementare în următoarele domenii: managementul frontierelor, azil și migrație și consolidarea cooperării regionale după modelul statelor Schengen.
În conformitate cu prevederile Deciziei, de la 31 martie 2024, zborurile și cursele către statele Schengen și înspre România, vor deveni zboruri, respectiv curse interne, iar pasagerii ce călătoresc spre alte state Schengen și înspre România, nu vor mai fi supuși controalelor de frontieră. Practic, la frontiera aeriană, de la această dată, zborurile din România către celelalte 27 de state membre Schengen cu drepturi depline (23 dintre cele 27 state membre UE: Austria, Belgia, Republica Cehă, Croația, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Regatul Țărilor de Jos, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia și Ungaria și cele 4 state membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb: Elveția, Islanda, Norvegia și Liechtenstein) vor fi similare unui zbor intern. Același statut îl vor avea și zborurile către sau din Bulgaria.
Pasagerii nu vor mai fi supuși controalelor de frontieră, însă vor trebui în continuare să dețină documente care să le certifice identitatea, deoarece transportatorii aerieni vor avea în continuare obligația de a verifica dacă orice persoană pe care o îmbarcă este cea căreia i-a fost emis biletul de avion, iar în cazul în care nu există această potrivire, să refuze îmbarcarea.
Frontiera pe fluviul Dunărea (inclusiv porturile situate pe această secțiune) reprezintă frontieră terestră, la trecerea căreia orice persoană, indiferent de naționalitate, va fi supusă verificărilor la frontieră. Prin urmare, legăturilor cu feribotul dintre Bulgaria și România pe fluviul Dunărea le sunt aplicabile prevederile și procedurile specifice frontierei terestre.
Decizia prevede, de asemenea, măsuri în domeniul vizelor, care reprezintă cea mai mare parte a prevederilor acquis-ului Schengen ce va fi aplicată începând cu 31 martie a.c. Practic, România va fi în măsură să emită vize uniforme Schengen, în aceleași condiții ca orice alt stat Schengen. În același timp, vizele naționale de scurtă ședere eliberate înainte de 31 martie 2024 rămân valabile în perioada lor de valabilitate a acestora, în scop de tranzit sau de scurtă ședere (90 de zile în orice perioadă de 180 de zile), în măsura în care statele Schengen recunosc aceste vize.
Exemple practice de călătorii intra-Schengen
O persoană care călătorește cu avionul, de exemplu, de la București la Paris, nu va mai face obiectul verificărilor la frontieră în aeroporturile de plecare și de sosire deoarece controalele la frontierele aeriene vor fi eliminate începând cu 31 martie 2024. Angajații companiilor transportatoare pot verifica identitatea la check-in sau la îmbarcare, la fel ca pentru orice alt zbor intra-Schengen.
Pasagerii și echipajul care sosesc din Bulgaria în România pe Dunăre vor fi verificați în continuare până la adoptarea unei noi decizii privind ridicarea controalelor la frontierele terestre, deoarece frontiera terestră cu acest stat include căile navigabile interioare (râuri și lacuri).
Pasagerii care sosesc în România cu o navă care vine, de exemplu, din Grecia sau din orice alt stat membru Schengen fără a opri pe drum vor fi considerați ca trecând frontierele maritime Schengen și, prin urmare, nu vor mai fi supuși controalelor la frontieră.
