Interviu cu chestor principal de poliție Cornel Laurian Stoica, Inspector General al Poliției de Frontieră Române. „După luna iunie, nu vor exista schimbări majore în structura Poliției de Frontieră”
- Domnule inspector general, va mulțumim că ați acceptat să oferiți cititorilor noștri acest interviu. Știm că la 31 martie 2024 România a făcut un pas istoric prin aderarea cu frontierele aeriene și maritime la spațiul Schengen, iar de la 1 ianuarie 2025 și cu frontierele terestre. Acest proces a reprezentat un moment cu o profundă încărcătură simbolică și profesională. Am asistat la materializarea unui efort instituțional susținut, desfășurat pe parcursul a mai mulți ani și implicând sute de polițiști de frontieră, proiecte, evaluări și investiții. Ce a însemnat acest moment pentru Poliția de Frontieră Română?
- Bună ziua! Și mulțumesc pentru întrebare. După cum bine știm, România a făcut într-adevăr un pas istoric atunci când vorbim despre aderarea la spațiul Schengen cu frontierele aeriene, maritime și, mai recent, terestre.
Astăzi vorbim cu bucurie și ne uităm înapoi la anul 2024, un an care a marcat istoria recentă a României și, bineînțeles, a Poliției de Frontieră. Prima dată am intrat cu frontierele aeriene și maritime la data de 31 martie 2024, în baza Deciziei UE a Consiliului nr.2024/210 din 31 decembrie 2023, iar mai apoi, după munca asiduă a colegilor mei și înțelegerea clară a condițiilor ce trebuiau îndeplinite conform acquis-ului Schengen, la data de 1 ianuarie 2025 am aderat și cu frontierele terestre.
Pentru Poliția de Frontieră, acest moment a avut o încărcătură simbolică și profesională, pentru că generații de polițiști de frontieră, încă din 2009 – de la prima evaluare Schengen a României – și-au dorit să facem parte din spațiul Schengen, să avem, ca toate celelalte state membre, frontiere interne și frontiere Schengen. A fost o muncă de echipă, o muncă a tuturor colegilor și polițiștilor de frontieră, cărora le mulțumesc pentru tot ceea ce au făcut și cărora le spun că au rămas în istorie, prin efortul lor de integrare în Schengen.
- Care au fost principalele schimbări generate de intrarea în spațiul Schengen pentru instituția pe care o conduceți?
- Odată cu aderarea completă la spațiul Schengen am gândit măsuri concrete atât pentru frontiera cu Ungaria, cât și pentru frontiera cu Bulgaria. De asemenea, am avut în vedere aeroporturile și frontiera maritimă.
Am implementat o serie de măsuri compensatorii, prin care am trecut de la controlul sistematic la un control nesistematic, bazat pe analiza de risc. Această analiză se realizează pe trei niveluri: strategic – la nivelul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, operațional – la nivelul fiecărei unități și tactic – la nivelul fiecărui punct de lucru sau intervenție.
Fiecare polițist de frontieră care acționează la frontiera internă a înțeles necesitatea adaptării modului de control, iar managerii au ajustat modul de acțiune printr-o mobilitate crescută, o „targetare” mai precisă și aplicarea unui model de cooperare interinstituțională.
Acest model a fost realizat în colaborare cu Poliția Română, Jandarmeria Română, Inspectoratul General pentru Imigrări și, bineînțeles, cu partenerii noștri de la frontierele comune - Poliția de Frontieră din Bulgaria și Poliția din Ungaria.
Prin toate aceste măsuri, am reușit să demonstrăm eficiența sistemului și să menținem sub control migrația ilegală, care a înregistrat o scădere de aproximativ 80%, iar acest procent s-a menținut și după intrarea în spațiul Schengen.
- Pentru polițiștii de frontieră care activează la frontierele interne, această schimbare a venit și cu unele temeri privind viitorul profesional. Cum va arăta Poliția de Frontieră Română după luna iunie, când expiră cele șase luni de monitorizare a situației operative, prevăzute după aderarea terestră a României la spațiul Schengen?
- Așa cum am precizat încă din luna noiembrie a anului trecut, Poliția de Frontieră a trecut printr-un proces de transformare, în special în ceea ce privește modul de acțiune la frontiera internă. Practic, colegii mei acționează deja în baza unei analize de risc punctuale.
Aceste controale sunt stabilite în cooperare cu Poliția Română, dar și cu alte autorități, cum ar fi Garda de Mediu, Autoritatea Vamală, precum și cu partenerii din Ungaria și Bulgaria. Schimbul de date și informații cu agențiile partenere este esențial, iar mobilitatea rămâne cuvântul-cheie în această nouă etapă.
În ceea ce privește măsurile compensatorii, pe lângă mobilitatea personalului, utilizăm și mijloace tehnice moderne. Poliția de Frontieră Română dispune în prezent de 38 de drone, achiziționate din fonduri europene, iar acest număr va crește cu cel puțin 5 în cursul acestui an și cu aproximativ 30–40 de drone anual în următorii ani, prin finanțare europeană.
După luna iunie, nu vor exista schimbări majore în structura Poliției de Frontieră, deoarece fenomenul migrației va continua să existe. Chiar și la frontiera internă, cum este cea cu Bulgaria, știm că migrația pe ruta Balcanilor de Vest a înregistrat o scădere semnificativă – în jur de 30% la nivel regional și 66% pentru Bulgaria comparativ cu anul 2023 –, însă aceste evoluții trebuie susținute în continuare de personalul nostru.
Poliția de Frontieră a suferit transformări în sensul modului de acțiune la frontiera Schengen, la frontiera internă.
Vă pot asigura că polițiștii de frontieră nu vor dispărea de la frontiera internă. Cu siguranță, vor fi necesare mici reașezări la unele sectoare care, înainte de intrarea în spațiul Schengen, gestionau puncte de trecere importante, iar odată cu eliminarea controalelor la frontierele interne aceste puncte și-au schimbat rolul. În aceste cazuri, va fi nevoie de ajustări punctuale, pentru a redistribui eficient personalul și resursele.
Polițiștii de frontieră își vor păstra locurile de muncă, niciun polițist de frontieră nu va fi dat afară, niciun polițist de frontieră nu va pleca din sistem, sau obligat să plece din sistem sub alte forme. Cu siguranță vom căuta cele mai bune soluții pentru fiecare polițist de frontieră, dar în același timp o să adoptăm cele mai bune măsuri pentru a securiza frontiera.
- Dar vor fi schimbări și în ceea ce privește atribuțiile sau doar structura personalului?
- Cu siguranță, atribuțiile și modul de acțiune s-au modificat odată cu intrarea în spațiul Schengen. La frontiera internă – adică frontiera Schengen – supravegherea în forma cunoscută până acum a fost eliminată. În prezent, colegii desfășoară în majoritatea cazurilor activități de combatere a migrației ilegale, de interceptare, aplică sancțiuni contravenționale și constată infracțiuni.
Diversificarea atribuțiilor este un proces în desfășurare. O parte dintre activitățile specifice altor structuri, cum este Poliția Română, ar putea reveni și în competența polițiștilor de frontieră, odată cu modificările propuse la nivel legislativ.
Vă pot da un exemplu: o parte dintre contravențiile prevăzute de OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice ar putea fi aplicate și de polițiștii de frontieră. Există un proiect de lege în acest sens. Polițistul de frontieră ar trebui să aibă competența ca, în momentul în care oprește un autoturism și constată o problemă – cum ar fi lipsa permisului de conducere, lipsa asigurării obligatorii, lipsa ITP-ului sau alte nereguli grave – să aibă competența să ia măsurile legale care se impun.
Este vorba despre o extindere firească a responsabilităților, care vine în sprijinul eficienței operaționale și a adaptării instituției la noile realități de securitate.
- Domnule inspector general, în 2011 ați trecut personal printr-un moment delicat, când, în contextul restructurării Poliției de Frontieră, pentru a rămâne în sistem ați fost nevoit să susțineți un examen, alături de alți colegi. Credeți că astfel de situații s-ar mai putea repeta în viitorul apropiat? Au polițiștii de frontieră de la granițele interne motive de îngrijorare?
- Da, nu am uitat anul 2011. Și eu am fost pus la dispoziție și am trecut prin acele modificări. A fost o perioadă dificilă, iar din poziția actuală pot spune că voi face tot ce ține de mine pentru ca astfel de momente să nu se mai repete. Nu ne dorim, în niciun caz, să revenim la modelul acela în care rămânerea în sistem era condiționată de susținerea unui examen.
Din perspectiva actuală și din modul în care echipa managerială analizează evoluția instituției, pot afirma cu tărie că nu se pune problema repetării unui astfel de scenariu. Avem în prezent un deficit de personal estimat între 16 și 18% în cadrul Poliției de Frontieră Române. Tocmai de aceea, nu discutăm despre reducerea personalului, ci despre nevoia de a atrage noi colegi în sistem.
În ceea ce privește polițiștii de frontieră care își desfășoară activitatea la frontiera internă, aceștia nu ar trebui să aibă niciun motiv de îngrijorare privind stabilitatea locului de muncă. Este responsabilitatea noastră, a echipei de conducere, să gestionăm această etapă de tranziție într-un mod echilibrat, astfel încât să asigurăm continuitatea operațională, dar și stabilitatea profesională a fiecărui coleg.
- Ce se va întâmpla cu punctele de trecere de la frontiera cu Ungaria și Bulgaria? Vor fi dezafectate, păstrate sau transformate?
- Înainte de a intra în spațiul Schengen, trebuie să știți că am consultat alte state membre, cum ar fi Austria și Germania, prin vizite oficiale și prin invitații adresate unor polițiști de frontieră din aceste țări, tocmai pentru a învăța din experiența lor și a prelua bune practici. Toți ne-au transmis același mesaj: este foarte important să păstrăm infrastructura punctelor de trecere și să o conservăm.
Acest principiu l-am aplicat și noi. Începând cu 1 ianuarie 2025, odată cu intrarea României în spațiul Schengen cu frontierele terestre, printr-o ordonanță de guvern, am decis ca absolut toate punctele de trecere de la frontiera internă să fie păstrate și conservate.
Am gândit această măsură având în vedere posibilitatea, prevăzută de legislația europeană, de reintroducere temporară a controalelor la frontierele interne. Într-un astfel de scenariu, ar fi necesară revenirea polițiștilor de frontieră pe vechile amplasamente într-un timp foarte scurt și cu un efort bugetar minim. Tocmai de aceea am luat această decizie: inspirându-ne din experiența altor state membre, am considerat esențial să păstrăm, pe cât posibil, infrastructura existentă.
- Care este rolul Poliției de Frontieră Române în actualul context de securitate europeană, marcat în principal de migrație? Există riscul creșterii migrației ilegale sau al altor forme de infracționalitate transfrontalieră în perioada următoare?
- România are un rol esențial în actualul context geopolitic european, iar Poliția de Frontieră Română este un actor-cheie în asigurarea securității la granițele Uniunii Europene. Din punct de vedere geografic, țara noastră este situată într-o zonă de interes strategic – la intersecția rutelor de migrație care traversează Balcanii, migranți care vin din Turcia, Asia și Africa, cu destinația Europa de Vest.
Chiar dacă în prezent putem constata o scădere a migrației ilegale comparativ cu anul precedent, aceste cifre trebuie interpretate cu prudență. Fluxurile migratorii pot avea un caracter oscilant, fiind influențate de factori precum conflictele regionale, crizele umanitare, instabilitatea politică sau presiunile economice din anumite zone ale lumii.
În acest context, misiunea noastră zilnică este să menținem sub control aceste fenomene și să consolidăm protecția frontierelor externe ale Uniunii Europene. Statele membre Schengen și celelalte state ale UE se bazează pe capacitatea României de a asigura securitatea propriilor frontiere. Prin urmare, protejând granițele României, asigurăm securitatea granițelor întregii Uniuni.
- Sunt pregătiți în prezent polițiștii de frontieră să facă față noului regim Schengen?
- Poliția de Frontieră este pregătită încă din 2009. De fiecare dată am demonstrat, prin toate rapoartele primite de la Comisia Europeană și evaluatorii Schengen, că suntem pregătiți din punct de vedere tehnic. Astăzi, pot afirma că mai mult ca oricând, Poliția de Frontieră este pregătită. Colegii mei fac față noilor provocări, sunt instruiți și beneficiază de pregătirea necesară de ani de zile, știu cum trebuie să acționeze pentru a gestiona și a face față oricăror creșteri ale migrației ilegale.
Avem câteva puncte-cheie în atenție, în special frontiera de sud, cu Bulgaria – o frontieră care va fi în continuare pusă la încercare. Frontiera nu este un „fermoar” pe care îl închizi și îl deschizi doar în anumite momente. Este dinamică, vie și trebuie gestionată permanent.
Un alt aspect important este legat de zona Mării Negre. Turcia joacă un rol-cheie – iar o eventuală colaborare deficitară cu această țară ar putea ridica probleme serioase în ceea ce privește migrația maritimă. Așadar, ne uităm constant la evoluțiile din această zonă și ne pregătim pentru orice scenariu.
- Care sunt principalele provocări în acest moment?
- În opinia mea principala provocare este frontiera cu Bulgaria, care colectează pe de-o parte, migrația dinspre Turcia, Asia și Africa, persoane care ajung în Turcia în diferite moduri pe cale aeriană, maritimă sau terestră, și care încearcă să ajungă în Europa de vest, tranzitând Bulgaria și apoi venind în România. Dar nu ignorăm nici zona Mării Negre - o zonă mereu în dinamică pe care o tratăm cu maximă atenție.
- Au apărut, de la integrare, noi tipuri de infracționalitate transfrontalieră?
- Ne confruntăm, într-adevăr, cu o diversificare a spectrului de infracțiuni la frontieră. Odată cu intrarea în spațiul Schengen și beneficiile care vin odată cu aceasta – cum ar fi mobilitatea crescută – s-a diversificat și infracționalitatea transfrontalieră.
În ceea ce privește tipologia infracțiunilor, am observat o creștere pe zona infracțiunilor economico-financiare. De exemplu, există situații în care sume importante de bani sunt transportate în interiorul spațiul Schengen, iar constatarea acestor fapte se face, de cele mai multe ori, în fostele puncte de trecere a frontierei.
Se menține și traficul cu țigări – atât contrabanda organizată, cât și micul trafic. Acesta este influențat, pe de o parte, de prețul redus al țigărilor în anumite state de proveniență, iar pe de altă parte, de existența unor fabrici clandestine care produc țigări contrafăcute. Am avut capturi importante în acest sens, în special cu țigarete care proveneau din Cehia și Italia.
- Sunt grupările de crimă organizată mai active acum, având în vedere că granițele sunt mai puțin vizibile?
- Cu siguranță, în analiza celor care au proiectat și susținut extinderea spațiului Schengen, ideea de bază a fost că libera circulație a persoanelor va facilita mobilitatea. E posibil ca unii să fi considerat că acest lucru va permite și o mai ușoară mișcare a grupărilor de crimă organizată. Însă cred că, din ceea ce se vede zi de zi în teren, mai ales prin acțiunile de tip blitz, acțiunile „Năvodul” și capturile pe care le-am prezentat în aceste patru luni de la aderarea la spațiul Schengen terestru, se poate concluziona contrariul: este foarte greu să dezvolți astfel de structuri infracționale transfrontaliere și să nu fi depistat.
Noi monitorizăm constant aceste riscuri și, prin colaborarea cu celelalte autorități din țară și partenerii externi, reușim să ținem sub control fenomenul.
- Care a fost cea mai mare provocare personală pe care ați avut-o, în calitate de inspector general, în contextul aderării României la spațiul Schengen?
- Aș putea spune că au fost două provocări majore. Prima a fost securizarea frontierei Schengen și, în același timp, a frontierei externe, pe partea de migrație ilegală. Pe de o parte, în 2023, a trebuit să gestionăm migranții care încercau să treacă ilegal frontiera internă, mă refer la cea cu Bulgaria și Ungaria. Pe de altă parte, am avut de gestionat fenomenul migrației secundare: persoane care veneau în România cu scop de muncă, obțineau un drept legal de ședere și, după o lună, două sau trei, încercau să treacă ilegal frontiera către vest, căutând alte oportunități de muncă în state din Europa Occidentală.
Aceasta a fost una dintre provocările asupra cărora ne-am concentrat intens. Iar rezultatele nu au întârziat să apară. După ce toți polițiștii de frontieră au înțeles importanța prezenței active și intervenției imediate ori de câte ori aveam date sau indicii privind posibile fapte ilegale, am reușit să reducem semnificativ numărul de treceri ilegale: de la 10.000–11.000 de persoane la doar 1.600–1.800 în 2024. Vorbim, practic, de un succes măsurabil, o scădere semnificativă, datorată măsurilor pe care le-am luat și aplicării eficiente a metodelor noastre, care astăzi sunt recunoscute drept bune practici la nivelul Uniunii Europene și al spațiului Schengen.
A doua provocare, la fel de importantă, a fost gestionarea a zeci de contracte de finanțare din fonduri europene. Nu a fost vorba doar de implementare, ci de un proces amplu de dezvoltare instituțională a Poliției de Frontieră. Ne putem mândri cu o rată de absorbție de peste 99,8% din fondurile europene disponibile – un rezultat excepțional.
Țin să mulțumesc conducerii Ministerului Afacerilor Interne pentru sprijinul constant oferit în această perioadă complexă, dar și tuturor celor care ne-au sprijinit în implementarea acestor proiecte. Datorită acestui efort comun, Poliția de Frontieră Română a reușit să își dezvolte capabilitățile și să devină un model de referință în ceea ce privește securizarea frontierelor.
- Cum ați descrie stilul dumneavoastră de conducere, într-un context de tranziție istorică precum cel pe care îl traversăm?
- E o întrebare dificilă și încerc să răspund cu sinceritate, să fiu cu picioarele pe pământ, așa cum obișnuiesc să privesc lucrurile.Mi-am dorit întotdeauna să aplic un management de echipă. Am căutat să construiesc în jurul meu un colectiv care să-mi înțeleagă principiile, să-mi cunoască exigențele și să muncească nu din obligație, ci din dorința sinceră de a duce instituția mai departe, de a o dezvolta.
Cred cu tărie că fiecare lider lasă o amprentă. Sper ca, peste ani, când vom privi retrospectiv această perioadă în care am avut onoarea să conduc Poliția de Frontieră, să putem spune că am mai făcut un pas înainte în direcția consolidării profesionalismului și modernizării instituției.
Îmi doresc ca aceasta să fie amprenta pe care o las: una de respect, de responsabilitate și de dragoste pentru această instituție, pe care o iubesc cu adevărat. Sunt polițist de frontieră și cred că fiecare dintre noi are datoria să contribuie, prin tot ce face, la locul pe care Poliția de Frontieră trebuie să îl ocupe: unul de cinste, de demnitate și de performanță în cadrul sistemului de siguranță națională.
- Ați avut o discuție directă cu polițiștii de frontieră de la frontiera internă legată de temerile lor privind integrarea în Schengen? Ce le-ați transmis în acea perioadă?
- Da, am avut discuții directe cu colegii de la frontiera internă, mai ales în perioada dintre cele două momente de aderare. În mod firesc, au existat temeri, mai ales în rândul colegilor care își desfășurau activitatea la frontiera cu Ungaria și Bulgaria – temeri legate de posibile restructurări sau chiar de desființarea unor puncte de lucru.
Le-am explicat atunci, cât se poate de deschis, care este viziunea de management a Poliției de Frontieră Române. Le-am spus clar că trebuie să aibă încredere în conducerea instituției, să aibă încredere în mine personal, pentru că niciunul dintre ei nu își va pierde locul de muncă. Această tranziție nu înseamnă eliminare de posturi, ci o adaptare la un nou model de securizare a frontierelor – unul european, integrat și inteligent.
Recunosc, merg cu plăcere în teritoriu. Nu doar la ședințele formale, ci și în mijlocul oamenilor, la toate nivelurile. Îmi place să stau de vorbă cu ei, să ascult ce au de spus, fie că este vorba despre subiecte profesionale sau despre nevoile și preocupările lor de zi cu zi. De fiecare dată le explic ce urmează, cum arată viziunea de la nivel central și ce înseamnă concret aceste schimbări pentru viitorul lor profesional.
Cred cu tărie că un lider trebuie să fie prezent, să comunice direct și onest cu oamenii săi. Iar în aceste momente de tranziție istorică, comunicarea sinceră și apropierea de colegi au fost esențiale pentru a consolida încrederea și stabilitatea în interiorul instituției.
- Domnule inspector general, vă mulțumim pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu. În încheiere, vă rugăm să transmiteți un mesaj polițiștilor de frontieră - atât celor care activează la frontierele interne, cât și celor de la granițele externe ale Uniunii Europene.
- Înainte de toate, vreau să transmit un gând de recunoștință tuturor colegilor care au construit această instituție pas cu pas, din 2009 până astăzi. Le mulțumesc tuturor, sincer, pentru efortul, credința și dedicarea lor față de Poliția de Frontieră. Lor le datorăm fundația solidă pe care construim astăzi.
Totodată, mulțumesc și colegilor de azi – polițiștii de frontieră din toate structurile, de la granițele externe și până la frontierele interne. Le sunt recunoscător pentru profesionalismul, răbdarea și adaptabilitatea de care au dat dovadă într-un context istoric de tranziție. Am fost și sunt aproape de ei.
Îmi doresc ca fiecare polițist de frontieră să aibă parte de satisfacțiile la care visează, iar instituția noastră să rămână un reper de stabilitate.
Vă mulțumesc și eu pentru acest interviu și îmi doresc ca mesajul meu să ajungă la toți polițiștii de frontieră.
Sper din suflet ca fiecare coleg să se regăsească în acest mesaj, să înțeleagă că munca lui contează și că, indiferent de rolul pe care îl are, face parte dintr-un efort comun. Suntem o echipă, iar viitorul Poliției de Frontieră Române se construiește prin unitate, profesionalism și respect reciproc.
