Cu fiecare serie de elevi întâlnim oameni care ne surprind în mod plăcut prin ambiție, devotament, perseverență, pozitivism și dedicație. Performanțele unor sportivi profesioniști, instrumentiști talentați, elevi de excepție care ne-au trecut pragul sunt rezultatul unei munci asidue și sistematice care i-a adus unde și-au dorit. Ne mândrim cu astfel de elevi și colegi hotărâți să depună eforturi remarcabile pentru a ajunge unde își țintesc în viață.
Amalia Maican este unul dintre elevii demni de admirație. În urma sesiunii de admitere aprilie-iulie 2024, ea a reușit să dobândească calitatea de elev în cea mai recentă serie de pregătire a școlii orădene cu perioada de școlarizare iulie 2024 – iunie 2025.
Examenul de admitere în toate școlile postliceale ale Ministerului Afacerilor Interne implică parcurgerea mai multor etape: întocmirea dosarului, evaluarea psihologică, susținerea probei de evaluare a performanței fizice și a testului de verificare a cunoștințelor din limba română și o limbă străină, din noțiuni de logică și legislație conform tematicii și bibliografiei aprobate la nivel național în mod unitar, iar, la final, dobândirea aptitudinii din punct de vedere medical. Proba sportivă și teoretică nu sunt facile fără o pregătire prealabilă adecvată. Cei mai mulți candidați întâmpină dificultăți la parcurgerea traseului practic – aplicativ, care presupune parcurgerea a 12 obstacole într-un interval de timp de maximum 3.10 minute.
Eleva noastră din Constanța, Maican Amalia - o fată cu o constituție firavă și înălțimea de 1.53m și cu o dorință puternică de a urma profesia tatălui, polițist de carieră, nu s-a lăsat intimidată de probele de concurs. Impulsionată de avântul frumoasei vârste de 20 de ani, încurajată de părinți și de antrenorul sportiv care, împreună, i-au susținut munca și moralul, Amalia și-a urmat cu optimism calea spre destinația profesională dorită.
Demersul ei nu a fost lipsit de piedici, dimpotrivă. La prima încercare, Amalia a picat la proba de evaluare a performanței fizice pe care a susținut-o la Centrul Zonal de Selecție Academia de Poliție „Al. I Cuza”, București. Din traseul practic – aplicativ obstacolul nr. 6 - săritura în sprijin depărtat peste capra de gimnastică și obstacolul nr 11 detentă pe verticală, îi puneau probleme greu de depășit de o fată cu înălțimea ei. Totuși, Amalia Maican nu s-a demoralizat, ci s-a antrenat și mai mult și mai bine, convinsă că prin muncă și perseverență îți poți depăși limitele. Astfel, cea de-a doua încercare a fost răsplătită cu succes, Amalia reușind să promoveze cel mai de temut obstacol din cadrul probei sportive, care zădărnicește eforturile celor mai mulți candidați: detenta pe verticală. Cu o înălțime de doar 1.53 m, ea a izbutit să atingă mingea de tenis de câmp suspendată la 2.65 m față de sol și să ne uimească.
Ce ne-a impresionat cel mai mult la Amalia? Curajul de a participa la un concurs în care șansele de reușită păreau diminuate, perseverența de a nu renunța la un prim eșec, inspirația în alegerea profesiei și hotărârea în a-și urma visul de a deveni polițist de frontieră
Amalia Maican a început cursurile la Școala de Pregătire a Agenților Poliției de Frontieră „Avram Iancu” Oradea în data de 22 iulie 2024 alături de 194 de colegi hotărâți să urmeze o carieră la granițele țării. Acum, ea se află în stagiul de practică pe care îl desfășoară aproape de casă, la Grup Nave Mangalia din cadrul Gărzii de Coastă Constanța. La două luni de la începerea cursurilor, Amalia se declară încântată de alegerea făcută și rămâne convinsă că eforturile depuse au meritat. Noi sperăm să își păstreze entuziasmul pe parcursul întregii cariere, o felicităm și îi urăm mult succes!
„Sunt Maican Amalia și aș vrea să încep cu ideea că mi-am dorit să practic această meserie de când eram pe băncile școlii. După terminarea liceului am luat hotărârea de a mă axa doar pe pregătirea fizică și teoretică pentru admitere deoarece mi s-a părut un concurs greu, un concurs care implica și foarte multe sacrificii.
Cel mai tare mă speriau probele sportive. Am început pregătirea de când era detenta de 2,55 m și se auzea faptul că se vor face anumite modificări la traseu. Toată lumea a încercat să mă convingă să mă înscriu la orice școală de poliție, fiindcă odată cu implementarea noului traseu nu voi mai avea nicio șansă să-mi îndeplinesc visul. Bineînțeles că eu nu am băgat în seama ceea ce mi-a spus lumea, eu știam de ce sunt în stare, știam că sunt dispusă să fac orice sacrificiu, să ies din zona de confort și să-mi demonstrez cât de puternică sunt de fapt și nimic nu mă poate opri dacă exista DORINȚĂ.
Pentru a atinge detenta de 2,65 m, eu având o înălțime de 1,53 m, am apelat la ajutorul unui profesionist care a avut încredere în mine și m-a sprijinit în orice moment, greu sau ușor, începând chiar cu alimentația. Mi-au fost eliminate din meniu: zahărul, prăjelile, făinoasele, ajungând să mănânc timp de un an jumătate doar orez cu pui, cartofi cu pește, ovăz și omletă. Antrenamentele au fost intense și urmăreau dezvoltarea exploziei, a forței în cvadricepși, rezistența, dar și odihnă corespunzătoare. Nu a fost ușor deloc să ies în oraș și să mă uit la persoanele din jurul meu care mâncau tot ce-și doreau, la orice oră și petreceau până târziu în noapte; însă visul meu a fost mai presus decât aceste mici plăceri ce erau satisfăcute pe moment și nu-mi aduceau niciun beneficiu.
Pe parcursul acestui drum anevoios spre succes, am învățat că eșecul este imperios în viață pentru a ne dezvolta. Eșecul ne întărește, iar când succesul vine, succesul fiind rezultatul muncii grele și al disciplinei, satisfacția va fi de 100 de ori mai mare fiindcă știm câtă trudă și câte lacrimi ascund. Cuvintele sunt de prisos, nimeni nu va înțelege cât de greu este drumul până nu se pune în pielea persoanei respective, iar trăirile nu se pot explica. După doar 2 luni de antrenamente am reușit să ating mingea în afara traseului. Adevărata provocare a fost să o ating când îl parcurg pe tot, acest lucru a devenit posibil după 7-8 luni. La fiecare simulare de traseu stăteam cu sufletul la gură, atât eu cât și Ștefan, antrenorul meu, că poate “azi” va fi ziua cea mare și de multe ori n-a fost, dar nu am renunțat și mă încurajam singură „mai sunt doar 2 cm, data viitoare atingi sigur, ai ajuns până aici”, cuvinte care m-au ajutat să trec peste situație mai ușor. Am intrat la SPAPF „Avram Iancu” Oradea din a treia încercare și mereu m-am dus la probe încrezătoare și plină de speranță, devenind mai puternică după fiecare „cădere”.
Prin dedicare și perseverență, am transformat fiecare provocare într-o oportunitate de creștere și sunt recunoscătoare omului care m-a antrenat și familiei mele care m-a susținut, fiindcă nu mi-au tăiat aripile văzând de câte ori eșuez!
Urmați-vă visul și credeți în propriile forțe pentru că nimeni altcineva nu o va face!”
