Oamenii au început să migreze încă dinainte de a-și conștientiza personalitatea umană și întreaga societate din ziua de azi a luat naștere prin acest proces, indiferent de forma în care s-a manifestat de-a lungul timpului. Din amestecarea culturală, etnică și demografică a rezultat sistemul global actual, dar, în același timp au rămas și zone care nu au profitat de acest lucru, rămânând în urmă din punct de vedere economic sau chiar mai rău, începând repercusiuni pe motive politice, religioase, culturale, ideologice, naționale, geografice sau de altă natură. Astfel se face că în prezent persoane din aceste zone își doresc o viață mai bună pentru ei și pentru familiile lor, apucând, astfel, lungul și greul drum al migrației către state mai bogate, mai civilizate, acolo unde ei speră să se integreze, să ducă o viață normală și să își crească copiii.
Fenomenul migraționist al popoarelor a luat o foarte mare amploare în Europa, în ultima perioadă, iar în ultimii doi ani, acesta s-a acutizat în ceea ce privește persoane din Africa sau Asia care încearcă să ajungă ilegal pe teritoriul statelor din Uniunea Europeană, în special cele din centrul, vestul și nordul Europei.
Rutele lor de migrație diferă în funcție de distanță, dar și de cât de greu ar putea intra și ieși dintr-un stat. Deși România nu se află pe o rută principală, totuși frontierele sale sunt puse la încercare, în multe cazuri, de către cetățeni afro-asiatici care doresc să ajungă în vestul Europei.
Una dintre aceste frontiere greu încercată în perioada aceasta este cea cu Serbia. Motivele sunt lesne de înțeles: în Serbia sunt foarte mulți migranți iar frontiera cu Ungaria este asigurată cu un gard de sârmă, dublu, care îl face foarte greu de trecut. România, în schimb are o altă abordare pentru a stăpâni fenomenul: polițiștii de frontieră și aparatura din dotare. Mai nou, în urma protocoalelor încheiate și a unor planuri de măsuri, în sprijinul Poliției de Frontieră Române au venit Jandarmeria Româna, Inspectoratul General de Aviație dar și Poliția Națională. Cu toți aceștia se fac misiuni în comun, patrule mixte, cooperări sau schimburi de date și informații.
Reporterii revistei au realizat un reportaj în această zonă „fierbinte” a frontierei noastre, efectuînd misiuni în teren alături de angajații M.A.I.
Migranții din lanul de porumb
S.P.F. Lunga - sectorul vizitatat în prima zi a misiunii, s-a remarcat prin multitudinea de forțe mobilizate. Și asta s-a întâmplat ziua, pentru că în misiunile de noapte am avut alte surprize, de care o să amintim la momentul respectiv.
Nu am stat prea mult la sediul sectorului deoarece acțiunea ne aștepta în frontieră, așa că împreună cu șeful de tură, inspector principal Lucian Rus, ne-am urcat într-un Nisan Pathfinder și am plecat „la frontiera verde”. Pe drum ne-a povestit despre migranți și despre fenomen în general.
„Majoritatea migranților depistați, au fost văzuți cu echipamentele de detecție pe principiul termoviziunii, gen ARTEMI, SORIC sau ATTICA, iar imediat ce persoanele au fost observate s-a organizat dispozitivul și am mers să-i reținem.”
Deși au fost foarte multe cazuri petrecute în acest petic de țară, unde el își desfășoară activitatea, inspector principal Lucian Rus se oprește asupra celui mai recent: „Eram șef de tură și făceam un control în Punctul de Trecere a Frontierei Lunga, punct care funcționează doar ziua. Cu toate acestea, acolo se află permanent un post al Poliței de Frontieră. Colegii care foloseau sistemul SORIC m-au anunțat că au văzut pe cameră patru persoane, la mai puțin de 50 de metri de frontieră, pe teritoriul Serbiei. Nu au putut fi văzuți mai repede din cauza culturilor, astfel că nu a mai fost timp să fie anunțați polițiștii de frontieră sârbi. Sistemul SORIC împreună cu celelalte sisteme de observare își fac treaba foarte bine.”
Să ai un ochi deasupra capului, care să te coordoneze, să te ghideze, este un lucru extraordinar.
„Am chemat imediat o patrulă care era în apropiere ca să încercăm să prevenim trecerea ilegală a frontierei. Nu ne doream să intre pe teritoriul nostru și să fim nevoiți apoi să facem tot procesul de readmisie,conform protocoalelor încheiate.
Cei patru migranți au ieșit din lanul de porumb, au traversat frontiera și au intrat în alt lan de porumb de pe teritoriul țării noastre. Nu aveam nici o șansă să îi căutăm aici, astfel că i-am lăsat să meargă prin lan, căci ei se ghidau după luminile de pe stâlpii din localități, cum, de altfel, fac toți migranții. Polițiștii de frontieră se aflau în dispozitiv asteptându-i să iasă din vegetația inaltă. Grupul de migranți a fost văzut din nou pe camera cu termoviziune. M-am dus după coordonatele date de operator și am ajuns exact la ei. I-am interceptat, i-am somat, reținut și imediat le-am făcut controlul corporal pentru a nu avea ascunse arme sau alte obiecte cu care ar fi putut să rănească pe cineva și abia ulterior i-am condus la sediul sectorului pentru a continua cercetările.
Cele patru persoane erau bărbați din Iran, care au povestit că pe teritoriul sârbesc au fost păcăliți de o călăuză și lăsați undeva în apropierea frontierei. După două zile, când au văzut că nu mai vine, s-au hotărât să încerce singuri să traverseze frontiera, cu scopul de a ajunge până în Germania. Orientarea în teren au făcut-o cu ajutorul unor telefoane mobile, prin sistemul GPS al cestora. La sector li s-a făcut din nou controlul corporal mai amănunțit și s-a trecut la întocmirea documentelor: procesul verbal de depistare, raportul ATTICA și întocmirea actelor de readmisie, în care se prezintă toate dovezile că ei au venit din Serbia. Asupra lor s-au găsit dinari sârbești, țigări și cartele de telefon din Serbia, dovezi incontestabile pentru partea sârbă că de acolo au venit.
S-a urmat apoi procedura standard: a fost informat, Inspectoratul General pentru Imigrări, translatorii, iar migranții au fost reținuți în camera de triere. Ulterior, aceștia au fost preluați de IGI, dar predarea la sârbi a fost făcută de către Poliția de Frontieră Română, prin intermediul șefului de sector.”
Tot de la șeful de tură am aflat că iarna trecută s-au confruntat cu un grup de 60 de migranți, care au trecut din Serbia în România și lăsaseră urme clare în zăpadă. Cu toate acestea, partea sârbească a recunoscut cu greu că trecerea s-a realizat astfel, pe baza dovezilor incontestabile.
Am ajuns lângă un lan de porumb, loc în care patrulau ag. șef adj. Cosmin Pop și Marcel Negru. Aici este unul dintre locurile pretabile pentru ascunderea migranților, din cauza culturii înalte. De altfel, în luna august cei doi agenți au depistat două grupuri în aceste lanuri, de 10, respectiv 14 persoane.
„Cele două grupuri erau de fapt două familii și trecuseră fraudulos frontiera din Serbia, iar la momentul depistării aceștia se ascundeau într-un lan de porumb. Fuseseră călăuzite, pe teritoriul Serbiei, de către o persoană, care a trecut frontiera legal, prin punct, și urma să îi preia de undeva de pe câmp. Grupurile au trecut împreună prin zona de responsabilitate a SPF Jimbolia, însă au ajuns la limita cu SPF Lunga.”
„Grupurile nu au putut fi observate pe camerele cu termoviziune, dar în zonă erau două patrule ale Poliției de Frontieră. La un moment dat am auzit un scâncet de copil din lanul de porumb, astfel că am început să cercetam locul și am descoperit cele două grupuri la o distanță de aproximativ 10 metri unul de altul.”
Ulterior, la fața locului au sosit și alte patrule, inclusiv cu doi câini de urmă, cu care s-a cercetat întregul lan de porumb, dar nu au mai fost descoperiți și alți transfugi.
Între timp se lăsase seara, iar noi aveam de făcut prima noastră misiune de noapte cu elicopterul IGAv, venit în sprijinul polițiștilor de frontieră. Acest gen de colaborare terestru-aerian are loc periodic și reușește să aducă un plus de valoare activităților desfășurate de către polițiștii de frontieră.
Am plecat de la S.P.F. Lunga, dar nu înainte de a-l fotografia pe colegul nostru ag. șef adj. Laurențiu Velicu alături de patrupezii Poliției Naționale, de la Centrul Chinologic Sibiu, aflați în practică la Poliția din localitatea Lunga. Colegii de la Poliție, neavând spațiu suficient, au cazat cei 6 câini în curtea sectorului, iar spre seară au fost scoși la antrenamente pe comunicații, dar și pentru o colaborare cu Poliția de Frontieră.
Noaptea în văzduh
După înserare, am ajuns la Aeroportul Internațional Timișoara, unde pregăteau decolarea, cu elicopterul IAR 316B - varianta românească a elicopterului franțuzesc SA 316 Alouette III - comandorul Ovidiu Corobană, lt. Comandor Sandu Sălăjan și maistrul militar Sorin Pleșu. Alături de aceștia se afla și agentul șef adjunct Cezar Nicodinescu, din cadrul S.P.F. Sânnicolau.
Înainte de orice pornire a elicei elicopterului, maistru militar Sorin Pleșu verifică tot ansamblul pentru a asigura un zbor liniștit. Astfel că, după aceste verificări din punct de vedere tehnic și după aprobările necesare, aparatul de zbor s-a desprins de la sol și ne-am făcut nevăzuți în beznă. Am luat loc lângă maistrul militar, care este, în același timp și operatorul camerei cu infraroșu montată pe elicopter, pentru a urmări împreună cum funcționează sistemul FLIR.
Ghidat și de către colegul nostru, de la SPF Sannicolau, care cunoștea foarte bine zona, elicopterul a survolat întreaga frontieră din zona de responsabilitate a sectoarelor Lunga și Sannicolau. Am văzut cum echipajele noastre își fac rondul, cum sunt exploatate autoturismele din dotare și cât de anevoios este totul, deoarece la vecinii sârbi sunt zone cu culturi de cereale, în special porumb, care sunt destul de înalte și stufoase, astfel că migranții se pot ascunde ușor acolo.
După mai bine de două ore de survolare ne-am întors pe Aeroportul Internațional Timișoara și ne-am retras la odihnă, pentru că zorii zilei ne pregăteau o altă acțiune.
Despre aparatul de zbor, am aflat că a fost construit în 1984, dar de atunci au fost schimbate aproape toate componentele, transformându-se astfel într-un elicopter aproape nou. Fiecare agregat are un anumit timp de întrebuințare, în ore de zbor sau în ani, iar la împlinirea termenului se schimbă cu altul nou. Caroseria este singura componentă care rămâne, dar și aceasta este recondiționată când se impune. La 400 de ore de zbor sau la un an de zile acesta trebuie dus la fabrică la Brașov pentru o verificare amănunțită.
Noaptea se zboară la o înălțime mai mare, de la 150 de m în sus, iar ziua se poate zbura la orice înălțime în funcție de obstacole. Elicopterul este asamblat în totalitate în fabrica din Ghimbav, județul Brașov. Este un elicopter monomotor, tripal, prevăzut cu tren de aterizare fix, de tip triciclu cu roți. Elicopterul poate fi folosit într-o gamă largă de misiuni: transport personal și materiale (atât în cabină, cât și în exterior - troliu sau macara), căutare - salvare, cercetare și supraveghere aeriană prin observare vizuală, sprijinul acțiunilor de intervenție, evacuare medicală etc.
Prin aer, în lumina zilei
La sediul I.T.P.F. Timișoara pe heliportul din cadrul acestuia ne aștepta, sâmbătă dimineața, același echipaj. Am convenit ca după terminarea misiunii să stăm de vorbă cu piloții, pentru a afla și alte detalii despre misiunile actuale.
Misiunea a decurs normal, fără incidente. Condițiile atmosferice au asigurat o vizibilitate foarte bună, iar migranții au fost total inexistenți, la fel ca și în noaptea dinainte. Frontiera văzută din aer este o fâșie de pământ delimitată, dar problemele cele mai mari sunt noaptea, când nu ai vizibilitate și atunci se apelează la aparatura din dotare. Sistemul FLIR filmează atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte deoarece acesta funcționează pe principiul termoviziunii, detectând căldura. Se stochează toate filmările și există posibilitatea ca în timp real să fie transmise la sol. În felul acesta, posibilii migranți pot fi depistați și reperați cu ușurință.
Întorși la sediul inspectoratului am continuat discuția cu șeful echipajului, comandorul Ovidiu Corobană. Acesta pilotează elicoptere de peste 30 de ani, iar în Ministerul Afacerilor Interne este din 2008. Totodată, Ovidiu Corobană este cel care conduce și Unitatea Specială de Aviație Tulcea. Aceasta asigură componenta aviatică în executarea misiunilor operative în sprijinul structurilor MAI sau cu caracter umanitar, independent sau în cooperare, în județele Tulcea, Brăila, Galați și Constanța, zona Deltei Dunării, precum și a mării teritoriale a României și a zonei contigue adiacente acesteia. Ovidiu Corobană mărturisește că profesează o meserie destul de interesantă, dar pentru a te descurca este necesar ca pe lângă calitățile și abilitățile proprii să te poți baza, în mod cu totul special, pe pregătirea întregului echipaj. Referindu-se la colaborarea dintre Inspectoratul General de Aviație și Poliția de Frontieră, comandorul Ovidiu mărturisește că aceasta este una foarte bună, care a fost consolidată de-a lungul mai multor ani: „La sfârșitul fiecărui an se face un plan cadru la nivelul ministerului în care se alocă un anumit număr de ore de zbor pentru fiecare structură. Apoi, pe parcurs, în funcție de necesități, structurile solicită sprijinul Inspectoratul General de Aviație. În funcție de situația operativă, orele de zbor alocate unei structuri se pot suplimenta, prin redistribuire. De asemenea, la jumătatea anului se recalculează aceste ore și, tot așa se mai suplimentează acolo unde este nevoie.”
În continuare pilotul Ovidiu Corobană s-a referit la misiunile pe care le execută în aceste zile la frontiera de sud vest a României. „Misiunea a început deja de două luni, iar echipajul detașat într-o zonă, cum este cel de aici de la Timișoara, se schimbă o dată la 7 - 10 zile. De fiecare dată se întocmește un plan cadru, iar orele de zbor se stabilesc împreună, atât cele pe timp de zi cât și pe timp de noapte, în funcție de necesități și posibilități. Aparatul de zbor este al Unității Speciale Caransebeș, dar va rămâne la Timișoara pentru a fi folosit în continuare de celelalte echipe care vor efectua schimbul de echipaj.
Pe timpul zilei, piloții vin cu elicopterul de la aeroport la sediului inspectoratului, aterizând în curte. Aici se alătură echipajului un polițist de frontieră care cunoaște foarte bine raioanele din zona de frontieră, zonele pretabile trecerilor ilegale, precum și situația operativă la zi. În funcție de toate aceste date, elicopterul face supravegherea frontierei pe toată lungimea ei din zona județului Timiș, punând accent pe îndrumările polițistului de frontieră. Misiunile de noapte urmează aceeași procedură, doar că plecarea are loc de pe Aeroport.”
În timpul zborului, în cazul în care se observă persoane suspecte sau sunt anunțați de la sol că ar fi persoane neidentificate într-un anumit loc, se cercetează zona mai amănunțit și chiar se poate ateriza.
„Cu privire la eficiența unei supravegheri aeriene, chiar vreau să amintesc două cazuri care ne-au determinat să luăm hotărârea de a ateriza. Primul dintre ele s-a petrecut zile trecute când am aterizat chiar lângă un pâlc de copaci, deoarece am văzut din elicopter o construcție rudimentară, un fel de cort. Era construit din lemn, acoperit cu polietilenă. Se putea observa că la un moment dat cineva a locuit acolo, dar acum era părăsit. Probabil vreun cantonier, pădurar, cioban, dar în niciun caz nu fusese ridicat de migranți.
Al doilea caz s-a petrecut cu ceva vreme în urmă în Delta Dunării, când eram într-o misiune în zona Lacului Sinoe, având la bord și un coleg de la Poliția de Frontieră. Am ajuns deasupra unei porțiuni cu mult stuf. Survolam la o înălțime de jumătate de metru deasupra stufului, când am văzut trei bărci abandonate și tot atâtea persoane care se ascundeau în stuf. Am aterizat, iar colegul a reușit să-i rețină pe cei trei și a anunțat dispeceratul pentru a trimite întăriri. Colegii dumneavoastră au ajuns în scurt timp și au acționat în consecință.”
Începutul nopții la S.P.F. Sânnicolau
Înainte de a se lăsa întunericul, am ajuns S.P.F. Sânnicolau pentru a asista la pregătirea turei. Alături de polițiștii de frontieră din cadrul sectorului mai erau prezenți în sală alți patru polițiști de frontieră de la I.T.P.F. Timișoara, 11 polițiști de frontieră de la alte sectoare, dintre care patru erau însoțiți de câte un câine de serviciu, dar și opt jandarmi și un polițist de la Secția 11 Sânnicolau Mare. Interesul pentru combaterea migrației a determinat structurile de coordonare la nivelul central să încheie anumite protocoale care să facă posibilă colaborarea între forțele ministerului în anumite situații. În baza unor planuri de măsuri și a unor dispoziții, la nivelul I.T.P.F Timișoara s-a pus în aplicare planul de menținere și asigurarea a ordinii publice și creștere a gradului de siguranță a cetățeanului, executându-se misiuni în cooperare cu Jandarmeria, Poliția Națională și IGAv.
Din componența echipajelor mixte, fac parte un polițist de frontieră de la sector alături de un jandarm sau un polițist. Misiunile au fost date de către șeful de tură subcomisar Dănuț Cârlea, un polițist de frontieră cu experiență, care a fost prezentat pentru rezultatele sale în paginile reviste FRONTIERA, în numărul martie - aprilie 2016.
S.P.F Sânnicolau este cel mai „fierbinte” sector al I.T.P.F. Timișoara din cauza celor aproape 34 de km de frontieră cu Serbia și 50 cu Ungaria, dintre care 21 km doar pe apă. Frontiera cu Serbia este greu încercată, din cauză că Ungaria și-a întărit granița cu Serbia, ridicând acel gard dublu, la distanță de doar câțiva centimetri unul de altul, de-a lungul întregii frontiere, care determină migranții să aleagă alte rute, printre care și România. Chiar dacă rutele principale de migrație nu s-au schimbat, la câteva zile există un caz în care migranții aleg să treacă frontiera prin zona de responsabilitate a sectorului Sânnicolau.
Aceștia, în drumul lor, se folosesc de vegetația înaltă din zonă, pe timpul zilei se ascund în lanurile de culturi, iar pe timpul nopții, încearcă să profite de întuneric pentru a trece frontiera. Vegetație înaltă întâlnim și pe malul Mureșului, iar faptul că această zonă a fost desemnată rezervație naturală face imposibilă defrișarea. Totuși, dotarea modernă cu mijloace de vedere pe timp de noapte ale Poliției de Frontieră, dar și resursele umane de care dispune sectorul descurajează acțiunile migranților.
După pregătirea turei a urmat echiparea patrulelor, timp în care am asistat la un antrenament oferit de către ag. șef adj. Alexandru Dull cu câinele Pyh și ag. șef pr. Marius Dragu cu câinele Siba, ambii de la S.P.F Cruceni.
Am așteptat ca șeful de tură să își termine ultimele hârtii, timp în care, la postul control de la poartă l-am găsit pe ag. șef adj. Vasile Capră care lucrează la frontieră de 23 de ani. Acesta ne-a povestit cel mai recent caz la care a participat, în care a reținut doi cetățeni din Kosovo. „Eram de serviciu pe raza localității Beba Veche, chiar la limita fâșiei de protecție. Cu ajutorul aparatelor de vedere pe timp de noapte am observat două persoane care și-au făcut apariția, pe teritoriul statului vecin și s-au apropiat de România, la aproape 20 de metri. Când au văzut că echipajul nostru este acolo s-au întors și s-au ascuns într-un lan de porumb. Ulterior s-au îndreptat către un drum principal care se afla la vreo 200 de metri distanță de frontieră, după care au mers către o localitate din apropiere, unde nu au mai putut fi văzuți din cauza unei ridicături de pământ.”
Întrucât principala misiune a polițiștilor de frontieră este de a preveni intrarea pe teritoriul României, patrula a hotărât să cheme și alte echipaje care erau în apropiere având semnalele sonore și luminoase activate, le-au tăiat calea, însă cele două persoane au reușit să treacă în România. S-a organizat imediat un dispozitiv, iar în câteva minute aceștia au fost capturați.
Apoi, subcomisarul Dănuț Cârlea ne-a vorbit despre ce se petrece la frontieră. „Migranții reținuți sunt fie adulți, fie copii. Vin familii întregi. Chiar ultimul grup de 24 de persoane, avea în componență un grup de tripleți. Erau înfometați, obosiți, murdari, unii dintre ei chiar bolnavi, iar resursele financiare erau aproape inexistente. Le-am acordat tot sprijinul, oferindu-le apă, mâncare și medicamente. Din discuțiile purtate cu ei, a reieșit că sunt plecați de vreo două luni de zile și în starea aceasta au fost de când au plecat. Este pur si simplu inuman, nu știu cum poate cineva rezista în asemenea fel. Povestesc că au un anumit traseu, au o călăuză, care le ia toți banii, iar când ajung în România nu mai au nimic din tot ce au agonisit.
Mulți au fost induși în eroare de către cei care i-au călăuzit, aceștia spunându-le că ajung în Ungaria, dar ei se trezesc în România, iar dacă solicită azil nu pot pleca mai departe. Ei, de fapt, sunt supărați că nu au ajuns în Ungaria. Ca procedura generală, dacă migranții nu solicită o formă de protecție, conform acordurilor de readmisie, aceștia sunt predați sârbilor.
În afara colegilor de la alte sectoare, a jandarmilor și a polițiștilor, noi beneficiem de ajutorul unui elicopter de la IGAv, care survolează zona de frontieră. Elicopterul este un foarte mare sprijin. Atâta timp cât elicopterul este în aer, nu avem treceri. Chiar și partea maghiară apelează la sprijinul aviației, făcând și ei misiuni periodice, cu elicopterul pe frontieră. Scopul misiunilor noastre este de opri aceste treceri ilegale.”
Noaptea în frontieră
După această introducere în situația operativă a sectorului, ne-am urcat în autovehicule și ne-am deplasat, alături de șeful de tură, la fostul sediu al sectorului Beba Veche, acolo unde acum este montat sistemul ATTICA. Cei doi operatori ag. șef adj. Ion Neghină de la S.P.F Sannicolau și Claudiu Căpraru de la S.P.F Drobeta Turnu Severin, tocmai observaseră ceva mișcare lângă frontieră, dar s-a dovedit a fi o alarmă falsă.
Polițiștii de frontieră povestesc că sunt tot timpul în alertă: „În situația în care vedem persoane care doresc să treacă ilegal, pur și simplu ne invadează sentimentele. După cum poate confirma și șeful de tură, am avut un grup de peste 150 de persoane, iar pe monitor se vedea ca și cum ar fi un alai de nuntă foarte mare, ca o oaste, nici nu pot să vă explic. Mă uitam pe cameră și nu îmi venea să cred, mă frecam la ochi. Totuși, aceștia s-au speriat de polițiștii de frontieră români care au intrat în dispozitiv și s-au întors în Serbia, fiind reținuți de autoritățile vecine. Chiar și când ajung acasă stau să mă gândesc, dacă or fi încercat să treacă ceva migranți. Nu pot sta liniștit. Mă trezesc că sun colegii din tura respectivă să îmi spună ce s-a întâmplat.”
Un alt caz care i-a rămas întipărit în mintea colegului nostru a fost când un grup a încercat să creeze o diversiune și s-a despărțit în două, iar acesta nu știa pe care dintre grupuri să îl monitorizeze. Unul dintre ele s-a îndreptat spre o localitate din Serbia, iar colegii noștri au stabilit să-i urmărească pe ceilalți care rămăseseră pe câmp. În timp ce aceștia erau monitorizați, primul grupul a schimbat brusc direcția de mers ducându-se exact la gardul dintre Ungaria și Serbia pe care l-au tăiat.
„Noi i-am observat când fugeau pe teritoriul Ungariei. Fugeau de rupeau pământul. Cred că în 15 minute au parcurs 3 kilometri. Din acel grup, doi au rămas în urmă, un adult cu un copil și am văzut cum, efectiv, adultul a căzut ca secerat. Până la urmă au venit alții după ei și au intrat cu toții într-o pădure. Nu știm ce s-a întâmplat mai departe, noi oricum alertasem partea maghiară, așa că ei au urmat procedurile pentru capturarea lor, fiind pe teritoriul maghiar și netrecând pe la noi.”
După aceste discuții am plecat la punctul de întâlnire al celor trei frontiere: româno - ungaro - sârbă. Era pentru prima dată când vedeam vestitele garduri de sârmă. Primul dintre ele are un șir de sârmă ghimpată cu lamele ascuțite și foarte groase, de tip NATO. Are o înălțime de 1,5 metri și este format din rulouri de aproape un metru grosime. Aproape lipit de acesta se afla un alt gard metalic, care este cu un metru mai înalt. Văzându-le, este greu să-ți imaginezi cum poate cineva să treacă de acest obstacol.
Chiar în momentul în care am ajuns la triplex și am întâlnit echipa mixtă de patrulare, formată din polițistul de frontieră ag. șef. adj. Tiberiu Șovar și jandarmul plt. Daniel Ioviță, șefului de tură i s-a comunicat prin stație că un autoturism a plecat din mijlocul satului, iar traseul pe care îl urmează este unul suspect. Subcomisarul Dănuț Cârlea a demarat în trombă spre locul indicat. Am pornit și noi în urmărire, iar undeva după ieșirea din localitatea Beba Veche, autoturismul a fost oprit. În mașină, însă, nu se aflau nici călăuze și nici migranți, ci doar niște nuntași care furaseră mireasa.
Pentru că era trecut de mult de miezul nopții, iar migranții nu își făceau apariția sub clar de lună, am hotărât să asistăm la o supraveghere a colegilor de pe termoviziune. Land Rover-ul era poziționat într-un lan de soia, fiind operată de către ag.șef. adj. Romică Ranislav de la S.P.F Sannicolau, ajutat de ag. pr. Doru Bobâlcă de la S.P.F Drobeta Turnu Severin. Ne-au povestit că au participat la acțiuni în care au fost reținute grupuri mai mici de migranți, între 6 și 12 persoane. Cu toate acestea au interceptat și un grup mai numeros, de 30 de migranți.
„Când i-am văzut pe cameră, inima a început, efectiv, să pompeze adrenalină, am simțit cum mi se încordează tot corpul, deși eram doar în fața monitorului și nu pe teren. Au fost chemate alte echipaje și s-a organizat dispozitivul, dar fiind vegetația mare a fost foarte dificil să-i reținem. I-am văzut la ora 2 noaptea și după cinci ore de căutare intensă s-a reușit reținerea lor. A fost, cred, cam cea mai lungă perioadă de când i-am văzut până i-am reținut.”
În „confruntarea” dintre dorința noastră de a avea parte de puțină acțiune și speranța polițiștilor de frontieră că va fi măcar acum o noapte liniștită, noi nu am avut câștig de cauză. Era timpul să ne odihnim puțin, așa că am plecat din frontieră spre locul de cazare.
Zi și noapte în raioanele de responsabilitate
După câteva ore de somn, ne-am propus să facem un „artificiu” în program, să mergem pe timpul zilei la Sânnicolau și noaptea la Lunga. Am aflat că în noaptea respectivă 3 minore de naționalitate română încercaseră să treacă fraudulos frontiera în Ungaria, prin metoda ocolirii punctului. Ele fuseseră lăsate lângă punct, înainte de a intra în PTF Cenad și urmau să se întâlnească cu cei din autovehiculul cu care călătoriseră, pe partea cealaltă, după ce treceau de punctul de frontieră din Ungaria. Fetele, însă, au fost observate și reținute, iar cei doi bărbați văzând că nu mai apar s-au întors după ele. Acesta a fost motivul suspiciunii polițiștilor de frontieră care i-au oprit și i-au condus la sediul sectorului pentru cercetări. În mașină cu cei doi, se mai afla o femeie, tot de naționalitate română. Niciunul dintre pasageri nu a recunoscut ca le-ar cunoaște pe cele 3 minore, iar acestea, inițial au spus că au venit în zonă cu o altă mașină. La sediul sectorului, în urma probelor și declarațiilor celor 3 minore, s-a stabilit că aceea este mașina și că persoanele respective erau cu ele în autoturism când au coborât și au încercat să treacă frontiera ilegal pe lângă punct.
Însoțiți de sinsp. Marin Tăndălescu și ag. șef. adj. Dragan Trif, înainte de ne întoarce la S.P.F Lunga, ne-am mai oprit câteva clipe la Triplex Confinium, unde aveam să surprindem momentul survolului elicopterului.
Ne-am întors apoi la S.P.F Lunga, unde am asistat la pregătirea turei și darea misiunii, acest lucru fiind oarecum la fel ca la S.P.F Sânnicolau, cu participarea polițiștilor de frontieră de la alte unități, polițiști și jandarmi.
Cea mai apropiată patrulă de sector se afla lângă nou înființatul punct de trecere a frontierei, Lunga. I-am găsit aici pe subinspector Remus Vîtca și plt. mj. Daniel Kindler, cu autospeciala Iveco, având misiunea de patrulare pe lângă fâșia de protecție.
Am decis apoi să mergem la unul dintre locurile preferate de migranți, unde termoviziunea de la S.P.F Jimbolia cerceta zona cu atenție.
Astfel, după 5-6 kilometri de drum, prin frontieră, am ajuns într-un loc în care câmpul oferea o vizibilitate foarte mare. La monitoarele autospecialei dotate cu sistem de termoviziune, ag. șef adj Dan-Lucian Bogoșel supraveghea zona cu ajutorul camerelor cu termoviziune. Alături de acesta se afla și sg. mj. Alexandru Gavrilă, de la unitatea de Jandarmi iar în apropiere patrulau până la limita cu S.P.F Lunga, ag. pr. Silviu Ivașcu însoțit de sg. mj. Cristina Oprițescu de la Jandarmerie.
Sg.mj. Cristina Oprițescu, proaspăt absolventă a Școlii de Subofițeri de Jandarmi, descoperea, la început de carieră tainele a două meserii, de jandarm și polițist de frontieră, în același timp: „Nici nu am apucat să mă obișnuiesc cu noul loc de muncă, cu misiunile operative specifice Jandarmeriei, că am și fost trimisă să lucrez în cooperare cu Poliția de Frontieră. La început am fost puțin reticentă, pentru că nu știam exact ce înseamnă munca operativă la această armă, dar ulterior am descoperit că nu e diferență foarte mare față de cea de la jandarmerie. Dezavantajul este că misiunile sunt, de cele mai multe ori, pe câmp, departe de cele mai importante comunicații. Acum, mă consider norocoasă că am fost aleasă pentru aceste misiuni de cooperare cu Poliția de Frontieră. Prin această diversificare, îmi pot îmbunătăți cunoștințele și dezvolta experiența în carieră încă de la început.”
Cu toate că nu se întâmplase nimic care fie în neregulă până la acea oră târzie în noapte, puteai lesne simți încordarea colegilor care totuși sperau să aibă o noapte fără evenimente.
Spre orele dimineții am pus punct trăirilor noastre alături de colegii noștri timișeni. Făcând o retrospectivă a ceea ce văzusem, nu am putut decât să tragem următoarea concluzie: în aceste locuri se vede cel mai bine cooperarea între armele Ministerului Afacerilor Interne în aceste momente în care subiectul migranților este pe buzele întregului mapamond. Fie că ești polițist de frontieră, jandarm, polițist sau pilot de elicopter, misiunea de aici este aceeași: prevenirea trecerilor ilegale a frontierei de stat, prin toate mijloacele avute la dispoziție și bazându-te pe un sprijin constant din partea celorlalți, sprijin care a fost reliefat într-un mod exemplar în aceste zile petrecute la I.T.P.F. Timișoara.
