Aeroportul Internațional „Henri Coandă” este cel mai mare, cel mai modern și cel mai tranzitat aeroport din România. Numai în anul 2017, de pe Otopeni au zburat 12,84 milioane de pasageri.
Istoria acestuia, începe să prindă contur în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Între 1940 și 1944, pe actualul teren al aerodromului a funcționat o bază militară pentru Germania lui Hitler. Între 1944 și 1965, infrastructura existentă, adică o pistă de 1.200 de metri și clădirile anexe, a fost utilizată de aviația militară română.
Până în 1965, numai Aeroportul Băneasa, actualmente „Aurel Vlaicu”, opera zboruri comerciale. Creșterea traficului aerian a impus construirea unui nou aeroport. Procesul de transformare a bazei aeriene militare în Aeroportul Internațional București-Otopeni primește undă verde.
Lucrările au vizat, în principal, modernizarea pistei existente, astfel încât să permită aterizarea aeronavelor de mare capacitate. Pista modernizată ajunsese la o lungime de 3.500 de metri, fiind mai lungă decât cea a Aeroportului Orly din Paris. În programul de modernizări a fost inclus și un nou terminal de pasageri, atât pentru zboruri interne, cât și pentru zboruri externe.
Un aspect important al modernizării aeroportului a fost crearea unui foaier pentru celebrități, în 1969, odată cu vizita președintelui SUA, Richard Nixon, în România. Astfel, pe 2 august a avut loc inaugurarea Salonului Oficial al Aeroportului.
În 1970, a fost construită aerogara pentru pasageri, cu o capacitate de prelucrare de 1,2 milioane de călători pe an. În anul 1986 a fost inaugurată a doua pistă, cu o lungime de 3.500 de metri și a fost implementat un nou sistem de balizaj. Capacitatea de prelucrare ajunsese la 35 de aeronave pe oră.
Aeroportul începe derularea unui vast program de investiții, în anul 1991, respectiv „Dezvoltarea și Modernizarea Aeroportului Internațional București-Otopeni”, împreună cu un joint-venture româno-italian (Italstrade, S.E.A. Milano, C.C.C.F).
În 1993, aerodromul devine membru cu drepturi depline al ACI (Airport Council International). Terminalul „Plecări Internaționale”, cu o capacitate de prelucrare de 1.200 de pasageri pe oră de vârf, își deschide porțile în 1997. Sala de îmbarcare este prevăzută cu cinci rampe de tip burduf pentru accesul pasagerilor direct la aeronavă.
În anul 2000, este inaugurat fluxul de pasageri „Sosiri Internaționale”, ca rezultat al unui proces de reamenajare și reorganizare a vechii aerogări. În anul următor este dată în folosință parcarea publică aferentă Terminalului Sosiri cu trei niveluri având 900 de locuri. În 2003, se inaugurează Terminalul Curse Interne, cu o capacitate de 200 de pasageri pe oră de vârf pentru fiecare dintre cele două fluxuri (Plecări și Sosiri).
La împlinirea a 35 de ani de activitate aeronautica civilă, în septembrie 2004, aeroportul primește numele ilustrului pionier al aviației românești și mondiale, Henri Coandă. În cadrul Programului strategic de dezvoltare s-a elaborat planul pentru construirea Terminalului 2 de pasageri. Acesta ar urma să fie construit până în 2022 și alcătuit din patru module, fiecare modul având o capacitate de cinci milioane de pasageri pe an.
Centrul de Supraveghere și Controlul Trecerii Frontierei Aeroporturi București-Otopeni
Poliția de Frontieră Română își face simțită prezența în cadrul aeroportului încă de la înființarea acestuia. De-a lungul timpului structura instituției noastre a suferit numeroase modificări, iar în prezent entitatea responsabilă de cele două aeroporturi ale Capitalei este Centrul de Supraveghere și Controlul Trecerii Frontierei Aeroporturi București-Otopeni.
Centrul își desfășoară activitatea în condițiile marcate profund de creșterea însemnată a valorilor de trafic concomitent cu diversitatea provocărilor legate de securitatea națională sau europeană prin creșterea mobilității persoanelor, inclusiv a celor cunoscute ca simpatizanți sau luptători străini, migrația ilegală și celelalte aspecte legate de infracționalitatea transfrontalieră ca jaloane ale activității curente desfășurate pe întregul parcursul activității.
Creșterea continuă a traficului a adus după sine și creșterea numărului situațiilor și litigiilor de trafic înregistrate pentru a căror rezolvare personalul PFR este din ce în ce mai implicat, având în vedere specificul.
Centrul are în subordine două puncte de frontieră aeroportuare Aeroportul Internațional „Henri Coandă” București și Aeroportul Internațional „Aurel Vlaicu” București - Băneasa. În cadrul PPF „Henri Coandă” funcționează 4 birouri, organizate la nivelul fiecărei ture de serviciu, a câte 80 de lucrători fiecare, precum și compartimentul Supraveghere și Control Zonă Cargo. Prin reorganizarea birourilor operative în cadrul Centrului, la nivelul acestuia funcționează compartimentele de combatere a migrației ilegale și infracționalității transfrontaliere - cu 4 componente, supravegherea și controlul trecerii frontierei, dispecerat, pregătire continuă, comunicații și informatică, secretariat și administrativ.
Aria de răspândire a personalului în cadrul punctelor și compartimentelor fiind una relativ întinsă, atât în cadrul celor două terminale de sosiri/plecări internaționale, unde sunt organizate în prezent trei fluxuri: unul de plecare și două de sosire, cât și în cele situate la o distanță mai mare prin punctele de lucru deschise în cadrul Terminalului „Ion Țiriac”, salonul prezidențial, „corp C” și Baza 90 Transport Aerian.
De vorbă cu polițiștii de frontieră
Dar să lăsăm aspectele legate de organigramă pe mai târziu și haideți să-i cunoaștem pe colegii noștri care își desfășoară activitatea cu dăruire, pricepere și seriozitatea în cadrul Aeroportului Internațional „Henri Coandă”.
Am plecat spre aeroport într-o dimineață geroasă de decembrie cu gândul de a-i întâlni pe colegii noștri care urmau să iasă din tura de noapte, cât și pe cei care aveau să intre în tura de zi. Traficul aglomerat, prima zăpadă, dar și un accident, lucruri atât de firești pentru Capitala noastră, s-au pus ca o opreliște în calea dorinței noastre de a ajunge cât mai devreme. Inconvenientele de pe drum le-am dat uitării destul de repede, datorită calmului și deschiderii cu care am fost întâmpinat de către domnul director al C.S.C.T.F.A.B.O., comisar șef de poliție Ionel Dănăilă, căruia i-am adresat și câteva întrebări. Comisar-șef de poliție Dănăilă Ionel este născut în Brăila, are 52 de ani, este căsătorit are un băiat de 14 ani.
- Spuneți-ne câteva aspecte despre dumneavoastră și cariera dumneavoastră.
- În anul 1989, cu câteva luni înainte de evenimentele din decembrie, am fost selectat pentru întocmirea dosarului și înscrierea la concursul de admitere pentru Școala Superioară de Ofițeri Activi a Ministerului de Interne, arma Poliție. Ulterior întocmirii dosarului, după verificări, analize medicale și teste psihologice, cineva din conducerea inspectoratului județean, o persoană pe care nu o cunoscusem niciodată, a purtat un interviu cu mine și mi-a recomandat înscrierea la concurs pentru arma Pașapoarte - PCTF. Nu aveam absolut nicio idee despre ce ar putea fi vorba, dar am urmat acea recomandare, care mi-a marcat viața și cariera și pe care nu am regretat-o niciodată.
Am promovat examenul la instituția menționată, iar patru ani mai târziu, în anul 1993, am absolvit Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza cu specializarea Pașapoarte - PCTF și diplomă în științe juridice, optând pentru repartizarea la Punctul Control Trecere Frontieră Aeroport Otopeni.
De la încadrare și până în anul 2001 am lucrat în acest colectiv, în ture de serviciu, desfășurând activități în majoritatea liniilor de muncă specifice acelei perioade - controlul documentelor de călătorie la trecerea frontierei, depistarea falsurilor în documente și vize, activități premergătoare de cercetare penală. Vorbim despre o perioadă în care nu exista tehnică sofisticată precum cea de astăzi sau baze de date în care să căutăm ceea ce aveam nevoie, nu se derulau operațiuni de cooperare internațională sau schimburi de informații cu autorități omoloage din alte state. De cele mai multe ori, flerul polițistului de frontieră era unica armă. Dar în acea perioadă s-a sedimentat ceea ce, ani mai târziu, avea să devină expertiza documentelor de călătorie și criminalistică, analiza de risc, cooperare operativă internațională sau prevenirea și combaterea migrației ilegale și a infracționalității transfrontaliere.
Anul 2001 a fost anul „promovării” la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în cadrul componentei de combatere a criminalității transfrontaliere, unde am lucrat timp de patru ani. A fost perioada în care, datorită deselor misiuni efectuate în teritoriu, în punctele de frontieră, în principal, am avut șansa de a cunoaște frontiera pe viu.
În anul 2005 m-am întors la Otopeni pe o funcție de adjunct al șefului de punct, dintre cele două prevăzute în statul de organizare, iar în anul 2008, ca urmare a modificărilor organizaționale survenite la nivelul IGPF, am promovat, prin concurs, pe funcția de șef al Punctului Poliției de Frontieră Aeroport „Henri Coandă” București. În luna august a anului 2017 am susținut și promovat concursul pentru ocuparea funcției de director al CSCTFABO, funcție ale căror atribuții funcționale le exercitasem anterior prin împuternicire.
- Vorbiți-ne despre activitatea Poliției de Frontieră Române în Aeroportul „Henri Coandă”.
- Destul de dificil de prezentat în câteva cuvinte. Dacă în trecut activitatea Poliției de Frontieră în aeroport se reducea la controlul documentelor, al aeronavelor, vamal și, uneori, întocmirea unor acte premergătoare cercetării penale, în prezent situația este extrem de variată și complexă.
Principala activitate o reprezintă, în continuare, controlul documentelor de călătorie în linia întâi, efectuat de turele de serviciu, cu un efectiv de aproximativ 320 de lucrători. Tot lucrătorii turelor de serviciu desfășoară și alte activități cum ar fi: controlul vamal efectuat în echipă comună cu autoritatea vamală, controlul aeronavelor, controlul zonei de tranzit și supracontroalele efectuate la porțile de îmbarcare, preluarea de la aeronavă a urmăriților general predați de autorități din alte state, procesarea persoanelor înapoiate, returnate sau extrădate.
O altă activitate desfășurată tot de lucrători ai turelor de serviciu, care au beneficiat de o pregătire specifică în acest domeniu, o reprezintă operarea sistemului NSDD care are ca scop prevenirea traficului ilicit cu substanțe nucleare și alte materiale radioactive. De asemenea, fiecare tură este încadrată cu un conductor câini serviciu care au în îngrijire și folosire 3 câini specializați în depistarea substanțelor stupefiante și unul pentru depistarea tutunului.
Diferența de personal de până la 399 de lucrători, câți sunt prevăzuți în statul de organizare, desfășoară activități de: prevenire și combatere a migrației ilegale și a infracționalității transfrontaliere, supraveghere și control zona cargo, expertiză a documentelor de călătorie și criminalistică, analiză de risc, evidență operativă, sprijin operativ, supravegherea și controlul trecerii frontierei, cooperare instituțională privind frontiera, dispecerat, monitorizare CCTV, pregătire continuă, comunicații și informatică, relații cu publicul, secretariat, administrativ.
- Care sunt deficiențele cu care vă confruntați?
- Nu aș spune că ne confruntăm cu deficiențe, ci cu provocări pe care încercăm să le depășim. Uneori singuri, uneori cu sprijin. Uneori reușim, alteori nu.
- Spuneți-ne câteva cuvinte despre proiectele de colaborare internațională pe care le desfășurați!
- Există, în primul rând, colaborarea cu Agenția Europeană FRONTEX. Aeroportul „Henri Coandă” este un punct focal, motiv pentru care am avut foarte mulți oaspeți străini, detașați în misiuni organizate de Agenție, polițiști de frontieră și nu numai, din țări europene, cât și din state terțe, reprezentanți ai unor organisme neguvernamentale, experți în diferite domenii legate de controlul frontierelor.
Avem, totodată, și lucrători din cadrul C.S.C.T.F.A.B.O. selectați de Agenție pentru a desfășura misiuni, pe durate mai scurte sau mai lungi, pe frontiera Uniunii Europene și nu mă refer doar la frontiera aeriană.
O colaborare continuă purtăm cu Serviciul de Securitate Diplomatică din cadrul Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii, în problematica cetățenilor români expulzați de acolo, ca urmare a desfășurării de activități infracționale. Colaborarea acoperă și problematica persoanelor extrădate precum și cea a transferurilor de pedeapsă.
De asemenea, cu sprijinul Departamentului Consular din cadrul Ambasadei SUA la București, am desfășurat activități de instruire a personalului propriu în ceea ce privește documentele de identitate sau călătorie eliberate de autoritățile americane, precum și fraudele în documente și vize. O astfel de activitate se preconizează a se desfășura în luna februarie a anului viitor. La activități asemănătoare desfășurate în trecut am invitat și lucrători ai companiilor de handling ce își desfășoară activitatea pe aeroport, pentru îmbunătățirea cunoștințelor în materie și stabilirea unei mai bune cooperări.
- Considerați că se impun măsuri pentru îmbunătățirea activității colegilor noștri care își desfășoară activitatea în punctele de trecere cu specific aeroportuar?
- Să nu uităm că în punctele de trecere aeroportuare suntem un pic privilegiați față de colegii care lucrează în punctele rutiere, feroviare sau portuare, totuși. Ca să nu mai vorbim de cei de la supraveghere, zona verde, care nu au nevoie să se uite în vreo aplicație pe telefon ca să vadă câte grade sunt afară.
Sunt măsuri care se pot lua la nivel local, astfel încât ca printr-o planificare care să presupună rotația pe posturile de serviciu, alternând perioadele de lucru în linia întâi, în fața monitorului și a pasagerilor, cu perioade de patrulare în zona de tranzit ori verificare la porțile de îmbarcare, să se creeze condițiile refacerii într-o oarecare măsură a capacității de muncă pentru a se preveni scăderea atenției care are ca efect scăparea falsurilor ori a impostorilor.
Totodată, sunt măsuri care pot fi luate la nivel organizațional, însă prin implicarea factorilor de decizie ierarhic superioare și a structurilor sindicale.
- Ce ne puteți spune despre personalul pe care îl aveți în subordine?
- Se pot spune multe când ai în subordine patru sute de oameni. Cine crede că le poate ști pe toate sau le poate face pe toate, greșește. Este foarte important, pe de o parte, să ai oameni bine pregătiți, iar pe de altă parte, să știi cui dintre aceștia să le încredințezi o misiune sau pe care te poți baza într-o situație.
Chiar dacă sunt direct răspunzător pentru ele, deciziile nu le iau singur, mă consult cu cei din jurul meu permanent. Nu există problemă mică sau mare, există problemă și atât. Orice situație pe care o neglijezi sau o tratezi cu superficialitate se poate întoarce împotriva ta.
De aceea am fost surprins în mod plăcut să constat că pot avea încredere deplină în experiența profesională și judecata adjunctului meu, comisar-șef de poliție Dan Tache, că șefii celor două puncte de frontieră subordonate sunt foarte bine pregătiți și pot lua deciziile corecte în situații limită, iar șefii turelor de serviciu de la PPF Aeroport „Henri Coandă”, relativ recent investiți pe deplin cu această autoritate, pot ține sub control atât partea operativă, dar și-au dezvoltat și abilități manageriale. Și nu este ușor dacă ne gândim că au în subordine în jur de optzeci de lucrători doar pe tura de serviciu, iar în lipsa conducerii sunt răspunzători și pentru activitățile desfășurate și de lucrătorii din cadrul Centrului.
- Cum colaborați cu celelalte structuri care își desfășoară activitatea în aeroport?
- Aeroportul Internațional „Henri Coandă” București este un organism care, ca orice organism, subzistă prin buna funcționare a tuturor părților componente. Poliția de Frontieră este o entitate foarte importantă, atât prin numărul mare de lucrători, cât și prin varietatea activităților desfășurate.
Orice neregularitate, indiferent de natura ei, chiar dacă nu privește în mod direct Poliția de Frontieră, poate influența activitatea și determina o reacție. De aceea, colaborarea este esențială, schimbul permanent de informații este vital, iar legăturile formale, dar mai ales informale cu persoane de decizie din celelalte structuri de pe aeroport pot face diferența dintre o acțiune reușită sau un dezastru mediatic.
Suntem parte a sistemului național de securitate aeronautică, dar și componentă importantă a sistemului de ordine și siguranță publică. Nu putem întoarce spatele unor situații pe motiv că nu ne privește. Realitatea a demonstrat că orice eveniment negativ petrecut pe suprafața aeroportului poate afecta activitatea sau imaginea Poliției de Frontieră.
Colaborarea poate îmbrăca diferite forme, de la acțiuni desfășurate în comun în baza unor protocoale încheiate la nivel central sau local, la schimbul de informații de interes operativ sau chiar punerea la dispoziția Poliției de Frontieră, cu titlu gratuit, de către administrația aeroportuară, a spațiilor necesare desfășurării activităților, cu toate utilitățile necesare, eliberarea tot cu titlu gratuit a permiselor de parcare, precum și cedarea prin contract de comodat de echipamente de calcul și comunicații sau mobilier.
- Ce reprezintă pentru dumneavoastră aeroportul?
- Timp de 21 de ani am lucrat numai în acest aeroport. Nici acum nu pot spune că-l cunosc în întregime, sigur mai sunt zone în care nu am călcat niciodată. În aeroport, în activitatea noastră, nu sunt două zile asemănătoare. Fiecare zi poate aduce ceva nou, de multe ori ceva la care nu te-ai gândit că s-ar putea produce. În astfel de cazuri, reacția, pentru a fi eficientă, trebuie să fie rapidă, iar pentru asta trebuie să cunoști în permanență pe ce mijloace, umane sau materiale, te poți baza. De asemenea, trebuie să ai în permanență sentimentul că în deciziile legale pe care le iei ai sprijinul superiorilor.
- Un mesaj pentru colegii nou încadrați?
- Să nu uite că ei au ales să fie ceea ce sunt acum și trebuie să fie mândri de asta. Poate că au fost influențați de familie, de prieteni, de media. Dar ei au decis că vor să devină polițiști de frontieră și au devenit. Și atunci, de ce să nu încerce să facă această meserie cât pot ei de bine?
Le recomand să se gândească la ce așteptări au de la profesia în care fac primii pași. Să aibă răbdare, să acumuleze experiență, pentru că nimic nu se face peste noapte. Să nu le fie rușine să întrebe când au nelămuriri, să nu aibă rețineri în a se adresa ofițerilor din conducere atunci când au probleme personale sau de serviciu ori când vor să sesizeze anumite aspecte negative constatate.
Dacă simt plăcere pentru această meserie, să știe că oportunitățile apar, mai devreme sau mai târziu, dar apar degeaba dacă nu ești pregătit pentru acea oportunitate.
Comisar de poliție Adina Elena Constantin
„Lucrez în cadrul aeroportului din iulie 2005. Mi-am început activitatea la Biroul de Combatere a Migrației Ilegale, după care am trecut la Ture Serviciu - șef de flux și adjunct al șefului de tură. Îmi place foarte mult să lucrez în operativ, să lucrez cu oamenii. Am în subordine 78 de polițiști de frontieră, fiecare cu caractere, cu probleme, personalități, vârste și mentalități diferite. Pe de altă parte este greu să lucrezi cu pasagerii, cu cetățenii terți, cu oameni care creează tot felul de probleme, dar până la urmă asta este frumusețea meseriei pe care mi-am ales-o.”
Agent șef principal Mihai Socol
„Lucrez în cadrul Compartimentului Supraveghere și Control Zona Cargo din anul 2014. În perioada 2000 - 2014 am lucrat la controlul documentelor de călătorie, ulterior m-am alăturat colegilor mei în structura în care îmi desfășor activitatea în prezent. Pot spune că am avut norocul să găsesc aici colegi bine intenționați de la care am avut foarte multe lucruri de învățat.”
Agent șef principal Mihaela Simona Lazăr
„Îmi desfășor activitatea în cadrul Compartimentului de Evidență Operativă din cadrul C.S.C.T.C.F.A.B.O. Gestionez camera de triere a bunurilor comune, bunuri uitate, pierdute, abandonate de către pasageri dintr-un motiv sau altul. Aceste bunuri sunt selectate, descrise fidel tocmai pentru a putea fi identificate ușor de către pasagerii care ulterior se întorc pentru a-și recupera bunurile. Meseria de polițist de frontieră este o meserie foarte frumoasă care îți oferă foarte multe satisfacții, mai ales pe plan personal. Mă consider o persoană norocoasă pentru că am șansa să lucrez într-un colectiv tânăr și foarte bine pregătit.”
KaidoLootus - Delegat FRONTEX - Estonia
„Sunt polițist de frontieră pe aeroportul din Tallinn și sunt în misiune FRONTEX de la sfârșitul lunii octombrie, astăzi fiind și ultima mea zi aici în Otopeni. Sunt aici pentru a da o mână de ajutor colegilor români în activitatea pe care ei o desfășoară. Mă bucur pentru faptul că am cunoscut oameni deosebiți, foarte prietenoși și, nu în ultimul, rând, buni specialiști.”
Vladimir Caillet - Delegat FRONTEX - Elveția
„Sunt ofițer al SwissBorder Guard și îmi desfășor activitatea pe aeroportul din Geneva. Este prima mea zi aici în aeroportul din București și încerc să descopăr configurația aeroportului și, de asemenea, să-mi cunosc colegii. Pe aeroportul din Geneva lucrez în linia a doua de control, însă aici la București am venit să cunosc structura aeroportului și felul în care este organizată activitatea de control de frontieră. Îmi place aeroportul Otopeni, este foarte bine organizat și structurat, iar colegii pe care am apucat să-i cunosc sunt oameni foarte simpatici, deschiși și prietenoși.”
La Otopeni am cunoscut buni profesioniști, colegi de nădejde, oameni pe care vrei să-i știi acolo, la venirea sau la plecarea din țară, oameni care să-ți spună „bine ați venit!” sau „călătorie plăcută!”. Voi încheia acest articol prin a ne cere scuze față de colegii care nu se regăsesc în paginile revistei noastre, însă, într-un viitor nu foarte îndepărtat ne vom întoarce și vom continua ceea ce am început.
