În fiecare an, la data de 19 martie, se sărbătorește Ziua Pașaportului Românesc. Această dată a fost aleasă pentru a aminti de anul 1912, când regele Carol I a promulgat, prin Înaltul Decret Regal nr. 1 758, prima lege modernă referitoare la pașapoarte, denumită „Lege asupra pașapoartelor".
Potrivit acesteia, „Pașapoartele se emit în numele regelui și se liberează de ministerul de interne și de prefecții de județe și de poliție în condițiunile ce se vor determina prin regulamentul de aplicare al acestei legi”. Pașapoartele, emise în numele regelui, erau de forma unei cărți mici, de dimensiunile 9 cm/13 cm, fiind „compuse din 20 de pagini numerotate”.
Fiecare pagină a pașaportului avea „un fond încadrat, compus cu motive naționale”, în culoarea liliacului deschis, făcând să iasă în aparență stema țării și cuvântul „ROMÂNIA”, iar dedesubt cuvântul „PASPORT”.
Pașapoartele erau documente individuale de călătorie, dar acestea cuprindeau și o rubrică dedicată însoțitorilor, în care puteau figura, pe lângă titular, soția, soțul și copiii minori.
Documentul de călătorie românesc fusese menționat, pentru prima dată, în 1830, în Regulamentul Organic în Principatele Române, Țara Românească și Moldova, când s-a recunoscut libertatea românilor de a călători peste granițele Dunării și ale Imperiului Habsburgic.
Prin Legea din 1912, însă, statul român introducea primele principii generale pentru pașapoarte și pentru trecerea frontierei. Ulterior, au fost introduse pașapoartele diplomatice (în 1920), pașapoartele de serviciu (în 1941) și pașapoartele colective.
Pașapoartele de serviciu se distingeau printr-o tehnică specială de prindere (lipire, broșare) a filelor de coperți, care crea un efect de evantai. Dacă în acele vremuri autoritățile se confruntau cu documente de călătorie „plăsmuite, drese ori prefăcute”, transformările economice și politice care s-au succedat cu rapiditate la nivel european au determinat și o creștere a infracționalității în acest domeniu.
Pe vremuri, în România Regală, cetățenii țării noastre aveau pașapoarte de culoare albastru deschis, care au funcționat până în 1947. Ulterior, în anii comunismului, pașapoartele au devenit verzi, iar din 1991 s-a trecut la culoarea roșu, suferind mai multe schimbări pe copertă. Din 2008, pașaportul este vișiniu, actualul model de pașaport biometric intrând în funcțiune în 2011.
Prevenirea falsificării pașapoartelor a determinat adoptarea unor măsuri la nivel european pentru creșterea gradului de siguranță al documentului de călătorie, astfel că, la nivelul Uniunii Europene a fost adoptat „Regulamentul (CE) 2252/2004 al Consiliului din 13 decembrie 2004 privind standardele de securitate și datele biometrice în pașapoartele și documentele de călătorie emise de statele membre”, act obligatoriu ce asigură implementarea unor măsuri unitare pe întreg teritoriul UE. În conformitate cu acest regulament, România, în calitate de stat membru, a introdus pașapoartele electronice, emise începând cu data de 31 decembrie 2008.
De la scrisori redactate manual, la documente de călătorie ce stochează date biometrice, pașaportul constituie unul dintre cele mai circulate documente la nivel internațional, purtând în paginile sale istoria civilizațiilor trecute și prezente.
În prezent, noua generație de pașapoarte electronice românești înglobează nu numai elemente de securitate cu cea mai mare eficiență și utilitate în contracararea încercărilor de contrafacere sau falsificare, ci și elemente de identitate națională, purtând în paginile sale reprezentări grafice ale României: Delta Dunării, Cascada Bigăr, Lacul Roșu, Sfinxul din Parcul Național Bucegi, Peștera Scărișoara, Detunatele din Munții Metaliferi, Mausoleul de la Mărășești, Arcul de Triumf, Orașul medieval Sighișoara, Cetatea Sucevei, Castelul Corvinilor, Mănăstirea Curtea de Argeș, Mănăstirea Tismana și Mănăstirea Bârsana.
Există patru tipuri de pașapoarte românești: Diplomatic - de culoare neagră; De serviciu – albastru; Simplu (Biometric) – vișiniu, valid 10 ani pentru persoane cu vârsta peste 18 ani, 5 ani pentru cei cu vârsta cuprinsă între 12 și 18 ani, 3 ani pentru copii sub vârsta de 12 ani și Simplu (temporar) - vișiniu, valid 12 luni, emis sub forma unui document de călătorie urgent.
Pașaportul românesc include următoarele informații: fotografia aplicantului, tipul (PE), codul țării (ROU), numărul pașaportului, codul numeric personal (CNP), numele de familie, prenumele, naționalitatea, data nașterii, sexul, locul nașterii, data emiterii, data expirării, autoritatea emitentă și semnătura deținătorului. Pagina de informații se termină cu zona de citire optică. Pagina cu informații este redactată în română, engleză și franceză.
Mai mult decât un simplu instrument de călătorie, pașaportul electronic românesc oferă cetățenilor libertatea de mișcare fără viză în 172 de țări, situându-se pe locul 17, conform indexului Henley, care calculează valoarea pașapoartelor la nivel mondial, pe scara internațională a mobilității.
Eliberarea pașaportului electronic românesc a devenit o procedură foarte simplă și rapidă. Programarea și plata pașaportului se fac on-line, ulterior, solicitantul nu petrece mai mult de 10 minute la sediul instituției pentru a completa cererea și pentru a i se face fotografia. Apoi, în decurs de cinci zile, cetățeanul care a solicitat pașaportul, poate intra în posesia acestuia.
