Monumentul Eroului Grănicer - Petre Marcu - din satul Mălăiești, Comuna Bălăbănești, Raionul Criuleni, Republica Moldova

Acesta fost ridicat în anul 1924 la inițiativa și cu cheltuiala Corpului de Grăniceri al României, care la vremea respectivă cuprindea și R. Moldova spre amintirea soldatului grănicer Marcu Petre, omorât mișelește de o bandă de bolșevici în ziua de 8 ianuarie 1923. Acești agenți bolșevici veneau în Mălăiești la un oarecare Ciolan, de la care culegeau informații pentru Armata sovietică.

Soldatul grănicer Marcu Petre și Bunea Nicolae, patrulând pichetul Simion Bărnuțiu din compania 8 Criuleni, au ajuns în dreptul școlii din comuna Malul Togatinului și au auzit zgomot pe gheață, unde agenții sovietici traversau Nistrul. Încercând să se aproprie de râu pentru a cerceta situația la fața locului, au fost întâmpinați de o ploaie de gloanțe și grenade ce veneau dinspre malul Nistrului, și cu această ocazie fiind omorât și soldatul Petre Marcu.

Soldatul Bunea Nicolae a tras din armă și a aruncat două grenade, însă văzând că atacatorii sunt mulți, s-a retras, urmărind pe bolșevicii care se deplasau în direcția pichetului. La câteva minute după ce soldatul ajunsese la pichet, acesta a fost înconjurat și atacat cu focuri. Oamenii care erau la pichet au ocupat tranșeele și au deschis focuri de armă. Bolșevicii văzând rezistența, s-au retras, luând cu ei și arma soldatului ucis, Marcu Petre. Pentru destoinicia și curajul arătat în respingerea bolșevicilor, toți ostașii pichetului care au luat parte la apărare au fost propuși pentru decorarea cu Medalia bărbăție și credință, citindu-se prin ordinul de zi nr. 50  pe întreg Regimentul. Trupul grănicerului a fost înhumat în curtea Bisericii din satul Mălăiești, însă locul exact nu se mai cunoaște astăzi.

Autorul monumentului nu se cunoaște. Monumentul avea o înălțime de 6 m și un diametru de 40 cm. Obeliscul fusese instalat pe locul unde căzuse eroic grănicerul Petre Marcu. Ziarul Cuvântul Moldovenesc, amintește în 1933, despre un monument închinat eroilor și edificat în Mălăiești de Căminul Cultural ASTRA, “care urmează a fi inaugurat de curând.”. Este foarte probabil să fie vorba de unul și același monument. Cunoaștem că peste ani, la 31 iulie 1938, membrii Căminului Cultural Ion Gh. Duca  și-au propus în programul de activitate să îngrijească monumentul eroilor din localitate.

În ziua de 5 septembrie 1941, prim-pretorul plasei Budești, L. Berceanu, alături de primarul comunei Mălăiești au efectuat o inspecția în localitate, unde se lucra la refacerea drumurilor. Cu această ocazie a fost întocmit un proces verbal, unde se menționa: “în adevăr s-au desfundat șanțurile pentru scurgerea apelor provenite din ploi, s-au făcut podețe și la șosea se lucrează intens. De asemeni, s-a amenajat locul unde s-a fixat monumentul eroului grănicer Petrea Marcu, s-a îngrădit frumos, totul este pregătit pentru serbarea din 7 crt.”

Nonagenarul Arseni Vasile Corobcă, din localitatea Mălăiești, a fost cel care ne-a îndrumat spre locul unde pe timpuri putea fi admirat monumentul. De fapt, obeliscul fusese instalat în fața școlii din localitate și aproape de Rîul Nistru. Domnul Vasile își amintește cum în perioada interbelică, cu ocazia celor mai importante sărbători se depuneau flori la acest monument.

Constantin Mălai, născut în 1929 la Mălăiești, ne mărturisește că “acest monument a existat până în anul 1954 și într-adevăr fusese instalat în fața școlii primare din sat. Terenul din fața școlii avea altă configurație topografică, însă comuniștii l-au nivelat între timp pentru construcția drumului. Moș Constantin povestește că în 1953 revenise din armată și obeliscul încă mai străjuia pe malul Nistrului. După moartea lui Stalin, liderii sovietici din localitate l-au obligat pe un tractorist să distrugă monumentul, ultimul însă refuzând să pună în practică acest act de vandalism, fapt pentru care fusese dat afară din lucru. Desigur că se găsise până a urmă unealtă servilă care, cu ajutorul unui tractor demolase construcția. Monumentul avea o înălțime de cel mult trei metri”, își mai aduce aminte moș Constantin, care s-ar bucura să-l vadă restabilit. Mărturiile au fost culese la 8 martie 2020, într-o zi de duminică, Constantin Mălai fiind palamar la Biserica din satul Mălăiești.

De fapt, Constantin Mălai, din cauza bătrâneții și a timpului se pare că a relatat unele aspecte puțin eronat, deoarece monumentul avea o înălțime de șase metri și rezistase până în 1968.

Serafim Temciuc din satul Mălăiești, ginerele lui Constantin Mălai ne mărturisește că: “monumentul rezistase până în 1968, deși obeliscul fusese demolat pe jumătate și zăcea lângă Nistru, pe locul unde astăzi se află ultima casă din sat, spre Nistru, pe partea dreaptă la ieșire din localitate. Nimeni nu avea voie să se apropie de el în perioada sovietică. Era acoperit de buruieni și păianjeni, fiind condamnat de istorie. Pe acel monument era scris numele grănicerului Petru Marcu și a altor doi eroi căzuți în Primul Război Mondial. Prin 1968 a fost o viitură puternică, și monumentul fusese înghițit de apele Nistrului. Pe locul monumentului astăzi este o casă. Acest monument reprezenta un simbol puternic. Bunelul meu, de asemenea, a fost împușcat de ruși în 1940, până la începerea războiului.”

Consiliul local Bălăbănești a adoptata Decizia prin care s-a permis, de principiu, restabilirea monumentului. În baza unei schițe de proiect întocmită de arhitectul Mihail Andrieș, la 10 aprilie 2020 a fost săpată fundația pentru obelisc. Locul a fost ales împreună cu primarul Ion Cotoman și anume lângă stația de autobuz din sat cu fața spre biserica din sat și spatele spre râul Nistru. Sâmbătă, 11 aprilie 2020, împreună cu tinerii de la Asociația “Faptă, nu vorbă” și meșterul Sergiu Roibu a fost turnată fundația de beton care a costat aproximativ 1.500 lei. Nisipul a fost donat de Primăria Bălăbănești, cimentul de antreprenorul Vasile Cornița, iar plasa metalică a fost achiziționată din banii donați de Ion Deli și Viorel Triboi.

Abia la 15 iunie 2020 au început lucrările pentru restaurarea monumentului din piatră, după ce a fost emis avizul pozitiv al Comisiei Monumentelor de For Public de pe lângă Ministerul Culturii. Lucrarea a fost încredințată meșterului popular Vladislav Lozan de la Cosăuți.

Întregul proces a fost coordonat de Asociația Monumentum, edificiul fiind reconstituit în baza unei fotografii identificate în ziarul “Cuvântul Moldovenesc” din anul 1933. Inaugurarea monumentului a avut loc în data de 25 septembrie. Pe latura din față a obeliscului a fost sculptat următorul text:

“Monument edificat în 1924 de către corpul de Grăniceri Mălăiești, Compania 8 Criuleni în memoria grănicerului Petre Marcu ucis de bolșevici la 08.01.1923”

Puțin mai jos sunt inscripționate numele eroilor căzuți în luptele Primului război mondial, inițiale oferite de colonelul Vitalie Ciobanu, șeful Centrului de Istorie și Cultură Militară de la Chișinău:

Eroii căzuți în Primul Război Mondial 1914-1918

Șefan Spiridon Malai	Gheorghe N. Iacob	SerafimTemciuc
Toma V. Malai	Gheorghe S. Racu	Dumitru Cotoman
Teodor Constantin	Teodor Parlia	Simoin Țurcanu
Nicolai Cotoman	Pavel C. Alia	Maxim Jicol
Simion Ag. Malai	Gheorghe I. Malai	Timofei Calancea
Alexandru Iacob	Nichita Calancea	Ștefan Țurcanu
Ion Temciuc	Lazăr Panciuc	Serghei Salfam
Vasile Gh. Mihailov	Mihail I.Malai	Tanasie Calancea
Dionisie Corobcă	SerafimTemciuc	Andrei Temciuc

Pe latura din spate a monumentului se poate citi numele ctitorilor și perioada când obeliscul interbelic fusese distrus definitiv:

“Distrus definitiv în anii ’60, reconstituit de: Rusanovschi Iulian și Andreea, Deli Ion și Tatiana, Cornița Vasile și Cristina, Arhitect: Andrieș Mihail, meșter popular: Vladislav Lozan, Primar: Ion Cotoman, sfințit la data: 24.VII.2020”

Acest monument reprezintă, în primul rând, creare unui loc de memorie a eroilor care au căzut în Primul Război Mondial din satul Mălăiești și reprezintă cel de-al patrulea monument de pe malul Nistrului, care a fost închinat grănicerilor.

O țară se apără prin armată și prin monumente de care sunt legate mii și mii de suflete. Ori, restabilirea unui monument reprezintă, pe lângă restabilirea adevărului istoric și o speranță de păstrare a valorilor naționale.