„Fac sport pentru sănătate și pentru a reîntâlni foști colegi și prieteni dragi de pe frontierele frumoasei noastre românii”
Cicloturismul, ca și formă de turism practicată de pe șaua bicicletei, a început să fie înțeles din ce în ce mai bine, atât de cei care-l practică, dar și de cei care pot beneficia de pe urma acestui trend.
Da, este adevărat că pentru asta e nevoie de un pic de condiție fizică și de câteva lucruri elementare, cum ar fi o bicicletă adaptată traseului, o cască, o vestă reflectorizantă, un recipient pentru apă, câteva scule și piese de schimb. Dar dacă nu le avem pe toate, nu înseamnă că trebuie să stăm acasă.
Cicloturismul îți oferă libertate: libertatea de a-ți alege singur traseul, de a străbate distanțe prin natură, de a admira peisaje, de a vizita obiective turistice mai puțin promovate, de a cunoaște localnici.
Într-una din zile ne-a sunat un prieten din I.G.P.F. să ne povestească despre un fost coleg de-ai săi de Academie, tot polițist de frontieră, care s-a încumetat să încercuiască România pe bicicletă.
Așa am aflat despre colegul nostru, comisar de poliție Constantin Radu Oniche, care a reușit să privească granițele României de pe bicicletă.
Radu are 36 de ani, este absolvent al Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, promoția 2008 și își desfășoară activitatea la S.P.F. Răducăneni - Compartimentul Ture Serviciu. Ca și pasiuni, colegul nostru îndrăgește sportul și, în special, cel de echipă, bicicleta, drumețiile, schi-ul, muzica și chitara. Face sport ocazional, pe cât îi permite timpul, nu face performanță, dar uneori îi place să-și propună și lucruri inedite, care să-i mai condimenteze viața și despre care să-și amintescă cu drag mai târziu.
Așadar, cu gândul la ceva mai îndrăzneț, mai deosebit și mai motivant, a decis să-și aloce timpul concediului din septembrie pentru a încerca o plimbare cicloturistică pe conturul României, deci pe două roți, cu plecare din Iași, în linie dreaptă spre frontieră, spre Prut, până la Bosia, urmând apoi cel mai apropiat drum ciclabil spre nordul țării și așa mai departe. Nu avea de unde să știe dacă demersul lui urmează a fi un succes, deoarece era pentru prima dată când urma să parcurgă o distanță atât de mare, pe un traseu prestabilit și pe care avea să pedaleze, în medie, 100-120 de km pe zi, indiferent de vreme, pentru a finaliza turul, de aproximativ 3.100 de km. Radu era conștient că în felul ăsta urma să-și testeze limitele, așa cum nu a mai făcuse niciodată până acum încât nu prea a zis la multă lume despre aventura care lua naștere în mintea lui. Nu știa dacă va reuși să ajungă înapoi la Iași pe 2 roți, dar și-a zis că până la urmă nu are ce pierde, face mișcare.
„FAC SPORT PENTRU SĂNĂTATE și PENTRU A REÎNTÂLNI FOȘTI COLEGI ȘI PRIETENI DRAGI de pe frontierele frumoasei noastre Românii”.
Am reușit să-l contactăm pe Radu și să aflăm povestea „ConTurului României”.
Totul a început în luna iunie 2021, când mă aflam împreună cu un grup de prieteni, într-o altă călătorie inedită pentru mine, cu renume pentru noi românii, parcurgând pe bicicletă un segment al cunoscutei rute turistice, VIATRANSILVANICA, ce face parte dintr-un proiect de promovare turistică a României, aparținând fraților Ușeriu, după modelul El Camino de Santiago, și leagă Putna de Cazanele Dunării, pe cărări și drumuri forestiere, de la nord- est la sud-vest, în diagonală. Cu această ocazie am parcurs traseul de la Poiana Negrii la Sovata, pe bicicletă și uneori pe lângă ea, deoarece a fost o tură 90% off road, cu întoarcere până la Vatra Dornei pe drumul național, pentru a recupera mașina.
Pedalând agale de la Sovata spre Bistrița și apoi spre Vatra Dornei, ba prin soare, ba prin ploaie și iar soare, împreună cu bunul meu prieten, biciclist experimentat, Tiberiu, ne-am vorbit noi cum că ar fi frumos ca în septembrie să facem ConTurul României cu bicicleta, pe cel mai apropiat drum de frontieră, pe cât posibil. A urmat o perioadă de gândire, de realizare a traseului pe hărți și pregătire a familiei pentru ideea acestei încercări, deoarece știam că și-ar face griji. Soția a fost prima care m-a susținut și încurajat, știindu-mi pasiunea și bucuria ce mi-ar putea da parcurgerea, chiar și parțială a acestui tur, alături de prietenul meu bun, Tiberiu. Acesta are mult mai multă experiență prin faptul că a parcurs mai multe rute de renume cicloturistic, precum EUROVELO sau chiar a venit de la Capul Nord în România, integral, pe bicicletă.
Traseul, pe hartă, l-am făcut foarte ușor, nu era prea mult de gândit pentru că trebuia să ținem granițele, care de cele mai multe ori fiind naturale, pe ape, n-aveam cum să le depășim, deci doar să ținem pe lângă. Singura mare întrebare referitoare la traseu, era cum e mai bine să facem deplasarea, din Iași către nord, spre Bucovina sau spre Sud spre Galați? Privind hărțile meteo, mai întrebând în stânga și în dreapta, am ales o variantă logică: acum e septembrie, e vreme bună, hai spre nord ca să ne prindă vremea rece de octombrie la Marea Neagră, Deltă…venind apoi în sus, pe Prut. Am decis că nordul e direcția cea mai bună, dar nu știam ce ne așteaptă până la final de perioadă alocată acestei aventuri. Vom vedea…
La începutul lui septembrie am demarat efectiv pregătirile concrete, am făcut o listă cu cele necesare, de la haine la cele mai mici lucruri, am primit cadou de la Tiberiu două anvelope cu protecție la pene, exceptând dacă prindeam vreun cui sau ceva sârmă dură, mi-am cumpărat niște borsete pentru a-mi fi utile depozitării mai multor accesorii electronice și bunuri pe care trebuia să le am la îndemână în timpul pedalatului; am ales cu grijă hainele încât să am de îmbrăcat atât pe vreme cu soare, cât și cu ploaie sau chiar pe vreme rece, dar mereu cu gândul că tot ce puneam la mine urma să le car pe portbagaj, aproximativ 3.100 de km. Pe lângă haine am adăugat un spray cu piper pentru câini, hoți sau alte situații de criză, un antifurt și o alarma improvizată de mine, creme antiinflamatoare, pastile de articulații și efervescente cu vitamine. La toate acestea și altele pe care nu le-am enumerat, se adăugau cortul și sacul de dormit, deoarece, așa cum am zis, urma să fie ceva deosebit, cu dormit la cort, sub cerul liber…
Seara, pe 10 septembrie, am finalizat bagajele, am și cântărit încărcătura: 25 kg pe portbagaj, 14 kg bicicleta cu tot ce mai aveam prin borsetele de pe cadru, la care se adăugau cele 96 de kilograme ale mele. Și ca să fie meniul complet, tot seara, am mai participat la o nuntă a unui bun prieten, pe care nu puteam să o ratez, mai ales că o așteptam de mulți ani…
În aceste condiții, pe 11 septembrie 2021, am început prima mea aventură inițiatică într-ale cicloturismului pe distanțe mari, când după ce mi-am luat la revedere de la soția mea, care m-a încurajat și susținut mereu cu privire la această încercare de a realiza conTurului României pe bicicletă, m-am întâlnit cu prietenul meu, Tiberiu, în Parcul Tricolorului din Iași pentru a ne pune în mișcare. Am făcut câteva fotografii care să marcheze începutul călătoriei, în compania bunului nostru prieten, Cătălin, care venise pentru încurajare, am pedalat spre localitatea Bosia, punctul de pornire efectiv pe contur.
ConTurul României pe bicicletă, avea să fie o plimbare care să îmbine turismul și pedalatul, cu alte cuvinte, CICLOTURISM adevărat.
Concluzii:
În perioada 11 septembrie 2021 - 06 octombrie 2021, timp de 26 de zile, cu o întoarcere și ședere în Iași de 3 zile, din motive medicale, au fost parcurși 2.500 de kilometri, în general, cu bine dar și cu unele aventuri, mai mult sau mai puțin plăcute, din fericire, fără urmări negative în viitor. Au fost zile în care am pedalat zilnic de la 80 la 120 - 140 de kilometri pe timp de 10 - 12 ore, uneori până seara târziu, nopți dormite la cort campând pe întuneric sau la prieteni și colegi de serviciu, de academie, cu vreme bună și mai puțin bună, cu urcușuri și coborâșuri pe drumuri de pământ dar și de asfalt sau pietruite ce au străbătut toate formele de relief, de la dealurile Moldovei, la munții Sucevei și Maramureșului, de la dealurile Sătmarului până în Câmpia de Vest, munții Banatului, Clisura Dunării și luncile Dunării din zona Bărăganului până pe litoralul Mării Negre și capătul falezei de la Năvodari.
Acum când privesc în urmă, deși au fost momente dificile ca efort fizic și psihic, pot spune sincer că totul a fost frumos și m-am bucurat de realizarea mea îndrăzneață din prima cursă de așa anvergură și de acest gen, vremea rea de pe ici, colo sau efortul depus devenind doar o amintire, care a condimentat aventura și m-au ajutat să-mi demonstrez că SE POATE, atâta timp cât este PLĂCERE și DORINȚĂ, fără a face anterior vreun antrenament deosebit în acest scop, doar mergând ocazional cu bicicleta.
Mulțumiri:
Mulțumesc lui Dumnezeu că am reușit chiar și atât, că a fost cu mine în toate clipele și am ajuns fără vreo accidentare sau amintire neplăcută.
Mulțumesc soției mele, Viviana, care m-a încurajat în demersul meu încă de când mi-am pus în minte aceasta plimbare cicloturistică și a continuat să mă susțină pe tot itinerariul.
Mulțumesc părinților mei care, deși inițial nu au fost de acord cu ideea acestui tur, m-au susținut în felul lor și mai ales, nu s-au supărat când, la final, le-am zis că de fapt, în toată această aventură, începând de la Brodina, am mers de unul singur ca urmare a accidentării colegului, astfel evitând a le provoca griji suplimentare.
Mulțumesc lui Tiberiu care s-a alăturat, chiar și până la Nisipitu, în Bucovina, unde din nefericire s-a accidentat și a fost nevoit a renunța la această bucurie ce aveam să o împărțim aproape o lună, și în plus mi-a împrumutat o geantă de ghidon foarte utilă împreună cu două cauciucuri mai speciale, în sensul că având o protecție suplimentară din fabricație, nu puteam face pană mai deloc.
Mulțumesc de asemenea prietenilor și colegilor din țară, care m-au găzduit în circuitul meu de-a lungul frontierelor patriei, m-au încurajat și susținut cu telefoane și mesaje din loc în loc, pentru a vedea dacă sunt bine și pe unde am mai ajuns, contribuind astfel la realizarea obiectivului meu, într-un mod mai ușor decât dacă aș fi pus cortul în fiecare seară, pe unde apucam.
Mulțumesc și prietenilor bicicliști din Iași, care, la plecare, unii mi-au dat niște medicamente să le am în caz de ceva, alții au venit în Parcul Tricolorului din Iași pentru o poză de amintire, rupând din timpul lor și toți care, atât telefonic cât și prin mesaje pe whatsapp, s-au interesat de mine și m-au încurajat, bucurându-se pentru mine.
Nu în ultimul rând, mulțumesc oamenilor frumoși și ospitalieri pe care i-am întâlnit pe traseu și mi-au oferit câte ceva din ceea ce aveau ei, unii o vorbă bună, o sticlă de apă când nu găseam niciun magazin pe o distanță mai mare sau o bere, sanvișuri sau chiar un prânz, o cafea, struguri și o prăjitură pentru drum, fără nici măcar a ne cunoaște, din pură solidaritate și empatie pentru încercarea mea de a parcurge acest traseu cicloturistic inițiatic, pe ConTurul României.
Pe această cale și noi îi mulțumim lui Radu pentru efortul depus de a înconjura România pe bicicletă și, cel mai important, pentru curajul de a-și expune în mod public gândurile și sentimentele avute pe parcursul experienței inedite, dar și după aceasta. Totodată, ne-am bucura dacă Radu ar fi pionierul unei serii de astfel de publicații, iar materialul va reuși să atragă pe colegii care au o pasiune ce se poate face remarcată, revista noastră devenindu-le jurnal.
