Condițiile generale pe care un resortisant al unui stat terț trebuie să le îndeplinească pentru a intra în România sunt cele prevăzute la art. 6 din Regulamentul (UE) nr. 399/2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen), cu modificările și completările ulterioare, inclusiv în ceea ce privește obligativitatea deținerii unei vize.
În acest sens, precizăm faptul că potrivit prevederilor art. 2 alin. 1) lit. (c) din Decizia (UE) nr. 565/2014 de introducere a unui regim simplificat de control al persoanelor la frontierele externe, bazat pe recunoașterea unilaterală de către Bulgaria, Croația, Cipru si România a anumitor documente ca fiind echivalente cu vizele naționale ale acestora, cu modificările și completările ulterioare, România echivalează vizele uniforme (definite la art. 2 pct. 3 din Codul de vize), eliberate de către statele membre care aplică integral aquis-ul Schengen, valabile pentru două sau mai multe intrări, în scopul tranzitului sau al șederii preconizate pe teritoriul său pentru o perioadă care nu depășește 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de ședere pe teritoriul național, numai dacă aceasta se află în perioada de valabilitate. Pentru calculul zilelor cu drept de ședere pe teritoriul național, România nu ia în considerare perioada de ședere din statele membre care aplică integral aquis-ul Schengen.
[1] Conform Regulamentului (UE) 2018/1806 al Parlamentului European și al Consiliului din 14.11.2018, de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație