In procesul de aderare, Romania si-a asumat o serie de responsabilitati, urmarind sa respecte intocmai ca si tarile membre, regulile si cerintele menite sa asigure un climat sigur. In cadrul acestui proces, prevederile Schengen au devenit parte din conditiile de aderare la Uniunea Europeana, tarile membre demonstrand celor candidate ca problematica liberei circulatii este o chestiune de securitate, iar obligatiile in acest sens trebuie asumate de toti cei care doresc sa faca parte dintr-o Europa unita.
Ca stat candidat la aderare, dar si pentru asigurarea sigurantei nationale si crearea unei imagini pozitive in strainatate, Romania - prin institutiile sale competente - trebuie sa adopte o conduita activa si democratica, in deplin acord cu interesele sale majore.
Legea 248/2005, intrata in vigoare la data de 29.01.2006, stabileste conditiile in care cetatenii romani isi pot exercita dreptul la libera circulatie in strainatate, precum si limitele exercitarii acestui drept.
Prin noul cadru legislativ este garantat dreptul cetatenilor romani care indeplinesc conditiile legale de a calatori in strainatate, de a emigra si de a reveni oricand in tara si sunt consacrate, totodata, principii europene fundamentale in ceea ce priveste protectia minorilor.
Prin acest act normativ, pe langa avantajele de care beneficiaza cetatenii romani care calatoresc in strainatate, se impun si o serie de obligatii si responsabilitati ce le revin conationalilor aflati in afara granitelor.
Una dintre cele mai importante responsabilitati ale romanilor aflati in strainatate este respectarea legislatiei statului in care se afla, precum si scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra si, dupa caz, de a ramane pe teritoriul statului respectiv, in conditiile stabilite prin legislatia acestuia sau prin documentele internationale incheiate cu Romania.
In acest sens, respectarea termenului de sedere, pe teritoriul statului unde calatoreste cetateanul roman, fara viza, este o obligatie stipulata atat in legislatia interna, cat si in cea internationala.
Astfel, in tarile membre ale Spatiului Schengen (Austria, Belgia, Franta, Germania, Grecia, Finlanda, Italia, Norvegia, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia Luxemburg, Islanda, Danemarca), precum si in Elvetia, cetatenii romani au dreptul legal de sedere o perioada de 90 de zile, intr-un interval de 6 luni, potrivit articolului 20, paragraful 1 din Conventia de aplicare a Acordului Schengen.
De asemenea, pot fi facute mai multe calatorii in acest interval (6 luni), dar totalul zilelor de sedere nu trebuie sa depaseasca 90 de zile, de la data primei intrari in Spatiul Schengen.
Dupa consumarea celor 90 de zile, cetateanul roman are obligatia de a parasi Spatiul Schengen, putand reintra la finalul perioadei celor 6 luni calculate de la data intrarii, cu exceptia cazului in care si-a reglementat sederea pe teritoriul statului respectiv (a obtinut dreptul de sedere sau de munca).
In caz contrar, cetatenii romani care au depasit termenul de sedere, risca sa fie depistati de autoritatile statelor respective si returnati in Romania, situatie in care, conform legii romane (Legea 248/2005) se aplica masura restrangerii dreptului la libera circulatie (interdictia temporara de a calatori in acele state).
Un aspect demn de mentionat, ce rezulta din textul legii 248/2005, prin care se demonstreaza inca o data faptul ca statul roman garanteaza dreptul la libera circulatie a propriilor cetateni este acela ca cetatenilor romani impotriva carora s-a dispus masura restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate, li se poate permite iesirea din Romania daca se afla in una dintre urmatoarele situatii:
a) declara ca nu calatoresc in statul/statele cu privire la care s-a instituit aceasta masura (in aceasta situatie, se va completa, in punctul de trecere a frontierei, o declaratie tip).
b) din documentele de transport nu rezulta faptul ca urmeaza sa calatoreasca in statul/statele cu privire la care s-a instituit aceasta masura;
c) punctul de trecere a frontierei in care se prezinta nu este unul situat la frontiera comuna cu statul cu privire la care s-a instituit aceasta masura.
Intreprinderea masurilor ferme de catre Politia de Frontiera Romana, in toate zonele de competenta au ca scop, nu ingradirea dreptului la libera circulatie a persoanelor, ci mentinerea lui, prin asigurarea respectarii, de catre toti romanii care calatoresc in strainatate, a legislatiei interne si internationale in vigoare.