Judeţul Mehedinţi este situat în partea de sud-vest a României, pe malul stâng al Dunării la ieşirea acesteia din defileu, fiind străbătut de şoseaua europeană E70. Darea în folosinţă a Canalului Rin – Main – Dunăre a pus reşedinţa judeţului, municipiul Drobeta Turnu Severin, în contact direct cu toate oraşele riverane de la Marea Neagră şi până la Marea Nordului. Podul de la sistemul Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier a scurtat distanţele rutiere dintre Drobeta-Turnu Severin şi diferite oraşe europene.
Între cele două municipii ale judeţului, Drobeta-Turnu Severin şi Orşova, sistemul hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier, reprezintă o realizare unică în România şi una dintre cele mai mari din Europa.Ca mărime, ocupă 2,1% din suprafaţa ţării şi are în componenţă două municipii (Drobeta-Turnu Severin şi Orşova), 3 oraşe (Baia de Aramă, Strehaia şi Vânju Mare), 61 comune şi 344 sate. Raportându-ne la domiciliu, populaţia judeţului era la 1 iulie 2018 de 280.888 locuitori, din care 45,7% în mediul urban şi 54,3% în mediul rural.
Cele mai vechi urme arheologice descoperite în judeţul Mehedinţi datează de la sfârşitul paleoliticului superior (circa 12 000 ani î.e.n.) aşa cum au fost descoperite în Peştera lui Climente de la Dubova, din Cazanele Dunării.
Pe locul capitalei judeţului se întindea altădată aşezarea daco-getică Drubeta. Drubeta a fost, chiar înainte de cucerirea lui Traian, un centru de influenţă romană. Ocupată de romani în urma primului război cu dacii (101-102), a devenit un important centru meşteşugăresc şi de trafic comercial. Aşezarea s-a dezvoltat şi mai mult ulterior, devenind dintr-un punct strategic initial un oraş de răscruce a drumurilor pe uscat şi pe apă care duceau la nord şi la sud de Dunăre. În timpul antichităţii romane, Drobeta a devenit primul centru urban din regiune şi al treilea din provincia Dacia, după Sarmizegetusa şi Apullum.Viaţa istorică a Drubetei începe, însă, odată cu războaiele dacice.
În întâia sa campanie din anul 101, Traian îşi trece legiunile în Dacia pe două poduri de lemn, unul construit în dreptul Lederatei - pe teritoriul Banatului de azi - şi celălalt între Egeta - localitate romană din Moesia - şi Drubeta.
Între 103 şi 105 Apollodor din Damasc ridică, din ordin
ul împăratului roman, podul de piatră de peste Dunăre, o adevărată minune a tehnicii romane, care însemna voinţa de expansiune a imperiului. Podul a fost cea mai îndrăzneaţă lucrare de inginerie romană, menit să lege Imperiul Roman de Dacia. Acesta avea 1 135 m lungime, o lăţime de 14,55 m precum şi 20 de pile în apa Dunării. Încă se pot vedea ruinele piciorului podului de pe cele două maluri, cel românesc şi cel sârbesc.
În timpul lui Hadrian, oraşul a fost declarat municipiu (în 121), în momentul în care populaţia atinsese 14.000 de locuitori. În timpul lui Septimiu Sever a fost ridicat la rangul de colonie (în 193), ceea ce conferea locuitorilor urbei drepturi egale cu cetăţenii Romei.
Pe la mijlocul secolului al III-lea, Drobeta se întindea pe 60 de hectare şi era locuită de cca. 40.000 de locuitori. Castrul a fost distrus de barbari şi reconstruit în mod repetat în timpul antichităţii târzii, încetându-şi definitiv rolul de garnizoană în anul 602 d.Hr. În evul mediu a fost construită de Regatul Maghiar cetatea Severin, care a fost distrusă la 1526 de Imperiul Otoman.
La data de 23 aprilie 1833, a fost întemeiat din nou Turnu Severin, când domnul Alexandru Dimitrie Ghica a emis actul înfiinţării oraşului. Planul iniţial al oraşului a fost gândit de arhitectul Xavier Villacrosse, secundat de inginerul Moritz von Ott, prin grija domnitorului din acel moment, Barbu Ştirbei. În anul 1841, capitala judeţului s-a mutat de la Cerneţi la Turnu Severin.
STPF Mehedinţi
Judeţul Mehedinţi se află la frontiera cu Bulgaria, pe o lungime de 192 de km fluviali de-a lungul Dunării. Fiind frontieră, în tot acest tablou trebie să existe şi Poliţie de Frontieră. Astfel, în judeţul Mehedinţi există cinci sectoare şi un Serviciu Teritorial al Poliţiei de Frontieră, pe care le vom prezenta pe fiecare în parte.
Sediul Serviciului Teritorial al Politiei de Frontiera Mehedinti se află în Drobeta Turnu-Severin, fiind locul unde am făcut prima oprire. Aici am fost întâmpinaţi de către purtătoarea de cuvânt, agent şef adjunct Corina Moraru. Deşi a fost angajată din sursă externă în urmă cu 13 ani, deci neavând o pregătire poliţienească riguroasă, ca lucrător operativ la SPF Porţile de Fier II, trebuie să spunem despre ea că este multiplă campioană naţională la tir cu pistolul, organizat de Ministerul Afacerilor Interne, fiind singura femeie din Ministerul Afacerilor Interne, care a reuşit să obţină de două ori locul I, consecutiv şi cu acelaşi scor:199 puncte din 200. Imaginea Poliţiei de Frontieră din judeţul Mehedinţi, Corina, este de fapt lucrător la Biroul de Supraveghere şi Control Naval din cadrul STPF Mehedinţi, iar funcţia de purtător de cuvânt o îndeplineşte benevol, deoarece această funcţie nu este prevăzută în organigrama serviciului teritorial, nici aici, precum nici la celelalte servicii teritoriale din Poliţia de Frontieră.
Am fost conduşi la comisarul-şef Sorin Coman, şeful STPF Mehedinţi, pentru a stabili un plan pentru zilele următoare, astfel încât să reuşim să surprindem activitatea tuturor structurilor Poliţiei de Frontieră din judeţ.
Întrucât urma Ziua Porţilor Deschise peste câteva zile, am stabilit să urmărim şi un exerciţiu demonstrativ, la un antrenament, cu lucrătorii din cadrul Compartimentului Sprijin Operativ din cadrul serviciului teritorial, lucru care s-a şi întâmplat. Din motive de siguranţă, nu îi putem prezenta, dar vă putem spune că sunt nişte poliţişti de frontieră extraordinari, foarte bine pregătiţi, care îşi fac treaba cu sârguinţă şi fără ezitare şi fiind implicaţi în soluţionarea cazurilor complexe de migraţie ilegală, contrabandă, trafic de droguri, trafic de maşini furate şi alte infracţiuni transfrontaliere. Aceştia sprijină permanent structurile operative din cadrul sectoarelor.
Decebalus Rex
De comun accord am stabilit ca prima oprire să o facem la sediul SPF Orşova. Acesta are sediul în localitatea Orşova şi se ocupă de supravegherea şi controlul trecerii frontierei de stat cu Republica Serbia, într-un raion cu o dezvoltare de front de 30,5 km fluviali şi 43,5 rutieri. Se învecinează în partea stângă cu SPF Drobeta Turnu Severin, iar în partea dreaptă cu SPF Sviniţa. Pe adâncime, sectorul are în responsabilitate 30 de km de la linia de frontieră, până pe aliniamentul dintre localitatea Podeni şi Vf. Goleţu Mare.
Sediul sectorului este aflat la 800 m faţă de linia de frontieră, dintre care 16,5 km rutieri sunt faţă de limita stângă, iar 29 de km rutieri faţă de limita dreaptă. Zona de responsabilitate este străbătută de comunicaţiile D.N 6 ce face legătura între Dr. Tr. Severin şi Orşova şi D.N.57 Orşova-Moldova Nouă. Zona este străbătută de fluviul Dunărea, râurile Bahna, Eşelniţa şi Mraconia.
Pentru că zona de responsabilitate prezintă versanţi cu pante abrupte, iar pădurile ocupă în totalitate terenul până la malul apei, a fost posibilă organizarea dispozitivului de supraveghere doar pe două aliniamente.
Am ajuns la sediul sectorului în momentul când poliţiştii de frontieră se aflau la şedinţa de tragere, astfel că am decis să mergem la pontonul de acostare al navelor pentru a participa la o parte din misiunea de suparveghere pe fluviu, ce avea loc în ziua respectivă.
Ne aşteptau acolo două echipaje, agent şef Sebastian Sârbu şi agent principal Cristian Ţârlui, pe ambarcaţiunea ONIX 26 SD, aceştia urmând să plece în misiune, şi echipajul care terminase misiunea, format din agent şef adjunct Claudiu Bobiţ împreună cu agent şef Daniel Spătăriu, pe ambarcaţiunea Harpon 550 Open.
După o scurtă patrulare a zonei, am plecat către Cazanele Mici, conform planului de acţiune. Ne-am oprit în Golful Macronia, în locul unde Dunărea are cea mai mare adâncime, de 120 de m. De aici am putut admira chipul lui Decebal sculptat în stâncă, cunoscutul basorelief înalt de 55 m şi lat de 25 m, aflat pe malul stâncos al Dunării, între localităţile Eşelniţa şi Dubova, cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa. Ideea construirii acestui basorelief i-a aparţinut omului de afaceri român Iosif Constantin Drăgan, un istoric amator, şi a durat 10 ani (1994 - 2004) pentru ca cei 12 sculptori – alpinişti, conduşi de sculptorul român Florin Cotarcea, să îl termine. Realizarea lui l-a costat pe omul de afaceri, în final, peste un milion de dolari.
Locul acesta a fost ales deoarece chiar în faţa basoreliefului, dar pe malul sârbesc, se găseşte de aproape 2000 ani o placă memorială antică („Tabula Traiana”), având 4 metri lungime şi 1,75 metri înălţime, monument ridicat de adversarul regelui Decebal, împăratul roman Traian, pentru a marca marşul trupelor imperiale romane spre Dacia şi pentru a comemora victoriile Imperiului Roman asupra regatului dac în Războiul din 105-106, dar şi finalizarea drumului militar roman al lui Traian.
Tot aici la Macronia, trebuie să amintim că exact pe stânca de pe malul Dunării, sub mănăstire, Asociaţia Frontiera Gălăţeană, cu sprijinul conducerii centrale a PFR, SNPPC şi CNP au amplasat, în anul 2018, în imediata vecinătate a statuii marelui rege dac, 16 basoreliefuri reprezentând figuri marcante ai conducătorilor ţărilor române în istoria lor. Aceleaşi instituţii, tot aici, de Ziua Poliţiei de Frontieră, anul acesta a fixat, pe un catarg de 6 m înălţime, o sculptură reprezentând un lup dacic.
Am fost debarcaţi şi preluaţi de către şeful de tură, inspector principal Mihai Gruia, alături de agentul şef adjunct Ştefan Tîrîş, pentru a merge în adâncimea zonei de responsabilitate, la frontiera verde. Undeva între Orşova şi Severin am întâlnit o patrulă, care efectua supravegherea zonei, formată din agent şef Eugen Costel Toma şi agent şef adjunct Gheorghe Dancău.
De acolo am plecat spre extremitatea vestică a sectorului, unde am mai întâlnit o altă ptrulă, formată din agent şef Cătălin Dragomir şi agent şef principal Dan Pariş.
Tărâmul smochinelor
Sviniţa, este renumită pentru faptul că orice gospodărie are cel puţin un smochin în curte. Este unicul loc din România unde, de aproximativ 500 de ani, în această localitate smochinele rodesc ca orice pom fructifer din alte zone ale ţării, iar pomii sunt cultivaţi. Oamenii de aici produc gemuri, dulceaţuri sau ţuică din gustosul fruct. În fiecare sfârşit de august, aici se organizează unicul festival al smochinelor, ocazie cu care, pe lângă manisfetările sportive şi culturale, expoziţii, conferinţe, întreceri, spectacole de muzică populară românească şi sârbească, invitaţi din ţară şi străinătate, comercianţii de bere şi mici, este premiată cea mai bună dulceaţă de smochine şi cea mai bună ţuică de fruct.
SPF Sviniţa are sediul în localitatea cu acelaşi nume şi execută supravegherea şi controlul trecerii frontierei de stat cu R. Serbia pe o lungime de 37 km fluviali şi 42 km rutieri. Ca vecini, în partea stângă se află SPF Orşova, iar în partea dreaptă se situează SPF Berzasca din cadrul judeţului Caraş Severin. Frontiera pe Dunăre trece prin mijlocul şenalului navigabil, iar în adâncime ajunge până la linia de 30 km aflată între Vârful Goletul Mare (Cota 799,5 m) şi Dealul Cărpiniş (Cota 849 m).
Sediul sectorului este dislocat în localitatea Sviniţa, la o distanţă de un km faţă de linia de frontieră, 24 km rutieri sau 20,5 km fluviali faţă de limita stângă, iar faţă de limita dreaptă 18 km rutieri sau 16,5 km fluviali.
Zona de responsabilitate este străbătută de D.N.57, drum paralel cu frontiera, şi de comunicaţia comunală neamenajată, care leagă localităţile Baia Nouă şi Eibenthal. În zonă sunt o serie de râuri care străbat zona de responsabilitate a sectorului, iar terenul este predominant muntos, împădurit cu păduri de foioase, cu căi de acces greu accesibile spre linia de frontieră, cu pante abrupte şi vegetaţie abundentă, dar şi zone de deal, acestea fiind folosite de către cetăţeni pentru lucrări agricole. Din acest motiv sunt străbătute de drumuri neamenajate, fapt care facilitează deplasarea persoanelor spre/de la frontieră, dar datorită faptului că vegetaţia nu este deasă, se poate observa raionului de responsabilitate în condiţii optime.
La sediul sectorului, inspectorul principal Cristian Brînduşescu ne-a spus că zona este în avantajul Poliţiei de Frontieră deoarece Dunărea este foarte lată, vizibilitatea este foarte bună şi există o serie de viaducte, aşadar migranţii pot fi depistaţi foarte uşor. În confirmarea celor spuse, amintim aici cazul întâmplat în data de 26 iunie a.c., când 9 turci au fost depistaţi trecând fraudulos frontiera.
După discuţii am plecat în raionul de responsabilitate, unde i-am întâlnit, pe drumul către SPF Berzasca, pe agent şef adjunct Ion Negoiţescu şi agent Mădălina Ibnicescu, într-un post control pe comunicaţie.
Am trecut apoi pe la pontonul sectorului, unde şeful de tură, agent şef Daniel Manea împreună cu agent şef adjunct Monica Grasu, efectuau supravegherea zonei de responsabilitate.
În drumul de întoarcere spre Drobeta Turnu Severin am surprsins şi o ambarcaţiune care patrula în zona Podului Grăniceri, cu echiajul compus din agent şef adjunct George Păcală şi agentul şef Cosmin Smada.
Simbolul hidroenergiei româneşti
SPF Drobeta Turnu Severin execută supravegherea şi controlul trecerii frontierei de stat în raionul de responsabilitate pe o lungime de 44 km fluviali, respectiv 50 pe cale rutieră. Se învecinează cu SPF Orşova şi SPF Porţile de Fier II. Linia de frontieră trece pe mijlocul şenalului navigabil al fluviului Dunărea, iar în adâncime zona de responsabilitate se întinde pâna la localităţile Devesel, limita stângă şi Cireşu, limita dreaptă.
Sediul sectorului este dislocat în localitatea Drobeta Turnu Severin, în aceeşi cladire cu sediul serviciului teritorial, la distanţa de 1,5 km faţă de linia de frontieră
Zona de responsabilitate este străbătută de comunicaţia E 70 şi DN 56, precum şi de magistrala feroviară Bucureşti – Craiova – Timişoara.
În subordinea sectorului există două puncte de trecere a frontierei, cărora le-am surprins şi noi activitatea.
SPF Porţile de Fier I a fost înfiinţat şi deschis traficului rutier internaţional la data de 17 mai 1972, de la această dată şi până în prezent având program de lucru non-stop (24/24 h). Până în anul 2006 PTF Porţile de Fier I s-a aflat în administrarea Poliţiei de Frontieră, iar din acel an locaţia de trecere a frontierei a fost preluată în administrare de către Autoritatea Natională a Vămilor, respectiv DRAOV Timişoara, punctul fiind modernizat în totalitate conform cerinţelor din Catalogul Schengen între anii 2009-2011.
Legătura dintre România şi Serbia se face pe Barajul Porţile de Fier I, unde este amenajată hidrocentrala cea mai mare din România, care produce 50% din hidroenergia ţării. Construcţia barajului a început la 7 septembrie 1964, când Gheorghe Gheorghiu Dej şi Iosif Broz Tito au participat la punerea pietrei de temelie la Porţile de Fier I.
Prima etapă a construcţiei a durat până în 1968, timp în care lucrările au început simultan pe cele două maluri cu construirea ecluzelor, a celor două centrale electrice şi a primelor trei câmpuri deversoare pe malul sârbesc. În acest timp, fluviul şi-a continuat cursul pe mijloc. În cea de-a doua etapă, care a durat până în 1970, apele au trecut prin ecluze, s-a izolat zona de mijloc şi s-au construit celelalte 11 guri deversoare. Uşor-uşor, nivelul apei a crescut şi s-a format lacul de acumulare care are o lungime de 130 de kilometri şi cuprinde peste 2 miliarde mc de apă. Sacrificiul a fost pe măsură: au fost acoperite de apă, pe partea românească 5600 ha, localitatea Orşova plus alte nouă sate au fost mutate integral, alte opt sate au fost mutate parţial, însumând peste 14 500 de locuitori, 102 km de drumuri, 27 km de cale ferată şi 88 000 mp de clădiri publice au fost pierdute, iar peste 100 de oameni au decedat în accidente de muncă. La relizarea sistemului, au muncit peste 12 000 de oameni aduşi din diferite locuri ale ţării.
Sistemul Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier I, simbol al energeticii româneşti, rod al colaborării româno-iugoslave, a fost inaugurat la 16 mai 1972. La inaugurare au participat preşedinţii celor două state, respectiv Nicolae Ceauşescu şi Iosif Broz Tito. După doi ani de la darea în exploatare, toate cheltuielile cu construcţia au fost recuperate, astfel că investiţia a fost declarată ca fiind cea mai eficientă din Europa.
Ideea amenajării potenţialului hidroenergetic a aparţinut hidroenergeticianlui Dorin Pavel, încă din anul 1922 care a întocmit trei scheme de amenajare, iar de una dintre ele s-a ţinut cont în executarea proiectului. Dorin Pavel s-a născut la 31 Mai 1900 la Sebeş, Judeţul Alba. Fiind pasionat de apele râului Sebeş, întotdeauna a fost atras de amenajarea şi utilizarea forţei apelor, astfel că a urmat cursurile Politehnice din Zürich – Elveţia, unde a obţinut diploma de inginer electromecanic în anul 1923 şi titlul de doctor în ştiinţe tehnice în 1925.
În întreg cursul vieţii sale a desfăşurat o activitate uriaşă, neobosit chiar şi în timpul duminicilor şi vacanţelor, elaborând schemele a 567 uzine hidroenergetice pe toate râurile ţării, cu date tehnice şi economice, apoi contribuind la realizarea în teren a proiectelor de valorificare a potenţialului energetic intern, cum sunt: sistemul de lacuri al capitalei, uzina Dobreşti, salbele de hidrocentrale de pe Bârzava, Bistriţa, Sadu, Argeş, Lotru, Sebeş, Someş, Olt, Siret, Râul Mare, Drăgan, Porţile de Fier ale Dunării, în plus şi soluţii la componenta hidraulică a Centralelor termoelectrice de la Doiceşti, Sân-Georgiu de Pădure, Paroşeni, Luduş, Craiova, Deva şi în sfârşit la sistemul de irigaţii din lunca Siretului, Jijiei, etc.
În punctul de frontieră ce leagă cele două ţări, poliţiştii de frontieră executau controalele documentelor la un şir lung de maşini atât pe intrarea în ţară cât şi spre ieşire. Astfel, i-am surprins pe agent şef adjunct Narcis Bârdeanu în timp ce controla documentele unui autoturism în baza de date, deoarece a părut suspect. Ulterior, s-a dovedit că nu era nimic în neregulă cu el. Agent şef Alina Cojocaru implementa la calculatorul din tonetă, documentele unor participanţi la trafic, iar agent principal Anca Drinceanu verifica documentele unor călători ce doreau să ajungă în Serbia.
Cel de-al doilea punct de trecere a frontierei se află în Portul Drobeta Turnu Severin, fiind relativ nou, din data de 20 iunie a.c., de când a apărut o cursă regulată cu o ambarcaţiune ce face legătura între Drobeteta Turnu Severin şi Kladovo. Deşi cursele se desfăşoară pe timpul zilei, punctul are program permanent. Lucrătorii de aici fac şi revizii şi controale la navele de marfă, astfel că trebuie să se asigure continuitatea serviciului. Deşi în general sunt doi lucrători, se întâmplă uneori ca să fie planificat doar unul singur, din lipsă de personal, ceea ce îngreuneză foarte mult munca acestuia. Noi i-am găsit pregătiţi să controleze documentele pasagerilor, care tocmai soseau din Serbia, pe agent şef adjunct Ionuţ Roman şi agent şef principal Petre Dan. Procedura este ca poliţistul de frontieră care urcă la bord să strângă paşapoartele, apoi le verifică în baza de date, iar când coboară pasagerii li se înmânează înapoi documentele. De această dată, nu au fost probleme.
Pentru că tot ne aflam în port, am decis să facem o vizită şi pe Nava Bază Cerna, locul unde ambarcaţiunile sectorului sunt acostate şi de unde se pleacă în misiunile de patrulare pe Fluviul Dunărea. De serviciu erau agent şef Grigore Stănescu, ofiţer de gardă şi agent şef Cătălin Mărgescu, care ne-au spus că principalele lor atribuţii constau în observarea fluviului, menţinerea permanentă a legăturilor cu Sectorul, Căpitănia Portului, Poliţia TN, precum şi verificarea ambarcaţiunilor care sunt acostate, verificare legăturilor, parâmelor, răspunzând direct de siguranţa navelor. De asemenea, în caz de urgenţă, ambii marinari se pot deplasa cu o ambarcaţiune pe apă, dar numai după ce un alt poliţist de frontieră vine să rămână de serviciu la nava bază.
Al doilea complex hidroenergetic ca mărime, din ţară
Sectorul Poliţiei de Frontieră Porţile de Fier II face parte din cadrul Inspectoratului Poliţiei de Frontieră Timişoara şi execută supravegherea şi controlul trecerii frontierei de stat a României în zona de jurisdicţie a comunelor Burila Mare şi Gogoşu, în adâncime inclusiv localitatea Jiana cu o dezvoltare de front de 41.5 km.
Punctul de dislocare al SPF Portile de Fier II se afla în localitatea Colonie Portile de Fier II, la distanţa de 750 m faţă de linia de frontieră şi este situat între SPF Gîrla Mare şi SPF Drobeta Turnu Severin. Zona de competenţă a sectorului este traversată de DN 56B ce leagă Colonia Porţile de Fier II de localitatea Hinova, judeţul Mehedinţi.
În anumite zone, primăvara şi toamna, când nivelul fluviului Dunărea creşte, terenul se inundă, devenind astfel neaccesibil pentru desfăşurarea unor activităţi ilicite, iar când temperaturile scad, este caracteristică apariţia fenomenului de ceaţă pe fluviul Dunărea, dimineaţa şi seara. De asemenea, în sezonul rece, în amonte de Hidrocentrala Porţile de Fier II, se fomează pod de gheaţă pe fluviul Dunărea. Primăvara şi toamna, pe întreaga zonă se formează curenţi de aer puternici, împiedicând trecerea ilegală a frontierei de stat cu mijloace plutitoare. În alte zone predomină mlaştina, iar zona este din nou foarte greu accesibilă pentru desfăşurarea activităţilor ilicite. De asemenea, mai există o zonă unde malurile fluviului Dunărea sunt abrupte, accesul de pe uscat în aceste zone fiind greu, activitatea facându-se numai de pe apă.
După ce ne-am întâlnit cu şeful de sector subcomisar Mircea Băloi, am mers în raionul de responsabilitate, pe malul Dunării. Acolo, într-o pădure am întâlnit patrula formată din agent şef adjunct Ovidiu Bădulescu şi agent şef adjunct Dumitru Dascălu. Am plecat mai departe şi ne-am oprit la un ponton civil de acostare, pe Dunăre, unde am stat de vorbă cu agentul şef Marius Băşica şi agentul şef adjunct Iulian Blocşureanu, echipajul unei ambarcaţiuni Arvor.
Ultima oprire în cadrul acestui sector a fost la PPF Porţile de Fier II. Punctul se află pe Insula Ostrov, Colonia Porţile de Fier II, chiar la intrarea pe podul care face legătura între România şi Serbia.
Inaugurarea Sistemului Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier II şi ridicarea retenţiei la Porţile de Fier I de la cota de 68,00 mdMA la cota de 69,50md MA a avut loc la 3 decembrie 1977. Lucrările din lacul de acumulare s-au executat pe fiecare mal prin organizaţiile de execuţie ale fiecărei ţări, dar realizarea lucrărilor la obiectivul principal a fost încredinţată organizaţiilor de execuţie ale părţii române. Lucrările au fost finalizate în anul 1984, dar apoi fiecare parte a mai instalat, în decursul anilor, diferite agregate.
Portile de Fier II este aşezată pe insula Ostrovul Mare, aceasta fiind o colonie unde locuiesc angajaţii firmelor ce lucrează la baraj.
Hidrocentrala Porţile de Fier II este a doua mare hidrocentrală de pe fluviul Dunărea, dar şi din România. Pe braţul principal al Dunării sunt amplasate dinspre malul stâng spre cel drept două centrale, fiecare cu câte opt agregate, un baraj cu şapte câmpuri deversoare, o ecluză pentru navigaţie de 34 m lăţime şi o centrală suplimentară cu două agregate. Pe braţul secundar Gogoşu este amplasat, în mijlocul albiei, un baraj din şapte câmpuri deversoare şi, alăturat, pe partea dreaptă a braţului, o centrală suplimentară cu două agregate.
În punct am fost întâmpinaţi de şeful de punct subinspector Alexandra Mogoşeanu, care ne-a condus prin interiorul punctului. L-am găsit, pe sensul de intrare în România, pe agent şef adjunct Răducu Gagiu, şef de grupă, iar pe sensul de ieşire pe agent şef adjunct Daniela Mutu. Am aflat că tranzitul este cam de 100 de autoturisme pe sens şi, de obicei, nu sunt constatate probleme.
Locul în care cocoşul cântă în trei limbi
La limita stângă a judeţului se află Sectorul Poliţei de Frontieră Gârla Mare. Este un sector de tip II care are sediul în localitatea Vrata, la o distanţă de 5 km faţă de frontieră şi exercită supravegherea şi controlul trecerii frontierei de stat cu Republica Bulgaria pe o distanţa de 28,3 km fluviali şi Republica Serbia 12,5 km fluviali între km flv 845,5 - 858, având o dezvoltare de front de 40,8 km pe fluviul Dunărea , învecinându-se în partea stângă cu SPF Calafat, iar în partea dreaptă cu SPF Porţile De Fier II. În adâncime, zona de responsabilitate se întinde până pe raza localităţilor Nicolae Bălcescu şi Oprişor.
Un lucru interesant de menţionat este faptul că linia de frontieră trece la frontiera cu Bulgaria pe mijlocul pânzei de apă a fluviului Dunărea, iar la frontiera cu Serbia pe mijlocul şenalului navigabil principal.
Zona de responsabilitate este străbătută de comunicaţia DN 56 C. Zona este traversată în
adâncime de râul Drincea şi este caracterizată de porţiuni de teren împădurit, porţiuni de teren inundabile, păşuni, bălţi, bazine piscicole şi terenuri arabile dispuse de-a lungul fluviului Dunărea, iar în adâncime, zona de câmpie şi deal este reprezentată de terenuri agricole şi canale de irigaţii.
Însoţiţi de echipa formată din agent Rădoi Alexandru şi agent şef adjunct Emil Stan, am mers să imortalizăm principala atracţie a zonei de responsabilitate – semnul de frontieră Triplex Confinium. Acesta este amplasat pe teritoriul comunei Pristol, cunoscută drept locul unde cocoşul cântă în trei ţări: România - Pristol, Serbia – Bukovce şi Bulgaria – Vârful, sau în trei limbi: română, sârbă şi bulgară. Pe malul românesc al Dunării, în dreptul gurii de vărsare a Râului Timoc, se află amplasată piatra de hotar dintre cele trei ţări: România, Serbia şi Bulgaria.
Potrivit inscripţiei de pe semnul de frontieră, acesta a fost amplasată în noiembrie 1919, după ce, în prealabil, s-au făcut delimitările frontierei dintre aceste trei state. Astfel, Triplex Confinium a fost explicat ca fiind intersecţia talvegului fluviului Dunărea cu talvegul râului Timoc, talvegul fiind linia care uneşte punctele cele mai adânci ale unui curs de apă. Astfel, s-au făcut măsurători pe Dunăre şi la gura Timocului, stabilindu-se amplasamentul Triplex Confinium, pe malul românesc al Dunării, la Pristol.
Înainte de a părăsi zona de competenţă am trecut şi pe la Pontonul SPF Gârla Mare, unde l-am găsit de serviu pe agent şef adjunct Sorin Tudor.
În ultima zi a periplului nostru în zona Mehedinţiului am asistat la Ziua Porţilor deschise pentru copii. Aceştia au fost foarte încântaţi de expoziţia de arme şi tehnica din dotare. Evident, nu putea să lipsească nici o demonstraţie cu câinele Cel, atracţia copiilor.
Dorim să mulţumim tuturor poliţiştilor de frontieră pentru sprijinul şi deschiderea de care au dat dovadă pentru realizarea acestui reportaj şi sperăm să revenim în curând, pe Defileul Dunării pentru a-i prezenta în paginile revistei şi pe cei care nu au fost de serviciu sau nu am avut timpul necesar să îi surprindem în activiatea de zi cu zi. De asemenea, mulţumim purtătoarei de cuvânt agent şef adjunct Corina Moraru, care ne-a sprijint furnizându-ne materiale informative pentru realizarea reportajului.
