
Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara (ITPF Timișoara), demonstrează că disciplina, perseverența și determinarea sunt valori care își găsesc locul atât în profesie, cât și în sport. În această toamnă, Ana Bercea a obținut locul I la proba de semimaraton, categoria de vârstă 46–60 de ani, în cadrul UVT Liberty Marathon, competiție organizată la Timișoara. Dincolo de performanța sportivă, povestea sa este despre curajul de a-ți depăși limitele, puterea exemplului și bucuria de a transforma o pasiune într-o adevărată performanță.
Când și cum a început povestea dumneavoastră cu alergatul?
Povestea mea cu alergatul a început în urmă cu aproximativ patru ani, atunci când îmi însoțeam fetele la antrenamente. Am început treptat, cu alergări de 3–5 km, iar de fiecare dată când terminam o alergare, antrenoarea fetelor îmi spunea: „Poți să mai faci încă un kilometru!”. Aceste cuvinte m-au încurajat să îmi depășesc limitele și, pas cu pas, alergarea a devenit o adevărată pasiune.
Vă amintiți prima competiție la care ați participat?
Da, prima mea competiție a fost Crosul UVT Liberty, în urmă cu doi ani, unde am obținut locul al II-lea. A fost o experiență frumoasă, care mi-a dat încredere și m-a motivat să continui. A fost unul dintre momentele care mi-au arătat că, prin muncă și perseverență, pot obține rezultate frumoase.
Există un sportiv care v-a inspirat?
Nu aș putea numi o singură persoană, pentru că inspirația mea vine din mai multe direcții. Cel mai mult mă inspiră copiii mei, colegii lor și oamenii din club alături de care mă antrenez. Le sunt recunoscătoare tuturor pentru încurajare, susținere și pentru energia pe care mi-o transmit. De la ei învăț, zi de zi, ce înseamnă ambiția, perseverența și bucuria de a merge mai departe.
Cum descrieți emoțiile trăite în momentul în care ați câștigat locul I la semimaraton?
Fiind primul meu semimaraton, am pornit la drum fără să mă gândesc la podium. A fost o cursă pe care îmi propusesem să o alerg încă de anul trecut, iar obiectivul meu principal era să o duc la bun sfârșit. Trecerea liniei de sosire a fost un moment încărcat de emoție și de o satisfacție profundă. Am simțit că am reușit să îmi depășesc limitele și că toată munca depusă a meritat. Locul I a fost o bucurie extraordinară, dar, dincolo de rezultat, cea mai mare victorie a fost cea personală.
Care a fost cel mai dificil moment al cursei și cum ați reușit să îl depășiți?
În jurul kilometrului 17 a fost momentul în care oboseala și-a spus cuvântul și m-am gândit că poate ar fi suficient să particip doar la crosuri. Însă, însoțindu-mi fetele la aproape toate competițiile sportive, mi-am amintit de forța, determinarea și dedicarea de care dau dovadă copiii în fiecare cursă. M-am gândit la exemplul lor și am găsit motivația de a continua. Uneori, tocmai cei de la care credem că avem noi de învățat sunt cei care ne oferă puterea să mergem mai departe.
Considerați că disciplina și spiritul de responsabilitate specifice meseriei de polițist de frontieră vă ajută în sport?
Bineînțeles! Disciplina și responsabilitatea sunt esențiale atât în profesia de polițist de frontieră, cât și în sport. Fără ele, este greu să obții rezultate și să evoluezi. Sportul presupune consecvență, răbdare și capacitatea de a-ți respecta obiectivele chiar și atunci când apar momente dificile. Cred că toate aceste valori se completează reciproc și mă ajută să devin mai bună, atât profesional, cât și personal.
Care este următoarea provocare sportivă pe care v-ați propus să o abordați?
Momentan, voi rămâne la distanța de semimaraton și îmi doresc să continui să mă bucur de fiecare cursă, să evoluez și să îmi depășesc treptat limitele. Nu exclud însă ca, în viitor, să încerc și un maraton. Îmi place să cred că fiecare kilometru parcurs mă pregătește pentru o nouă provocare și că, atunci când ai motivația potrivită, poți descoperi în tine resurse pe care nici nu știai că le ai.
Mihaela LEŞ















