 |
Istoria Politiei de Frontiera Romane |  |
1
 23
45
67
8Galeria comandantilor
|
||
Spre exemplu, era interzisa intrarea in tara a strainilor care au fost expulzati sau izgoniti din tara pe cale administrativa ori prin hotarare judecatoreasca "cata vreme pedeapsa nu a fost ridicata". Evidenta acestor straini era tinuta intr-un "Registru alfabetic pentru inscrierea expulzatilor, extradatilor si izgonitilor".
O alta categorie de persoane carora nu li se permitea accesul in tara, chiar daca posedau documente in regula, erau cei "atinsi de dementa si care nu erau insotiti de altcineva". Scopul era acela de a nu fi afectata si tulburata ordinea si linistea publica prin lasarea libera a unor asemenea indivizi, cat si pentru a nu-i expune pe acestia diferitelor pericole sau accidente.
De asemenea, exista si categoria persoanelor carora le era interzisa intrarea in tara de Guvern, ca masura de siguranta. Acestea figurau in "Registrul alfabetic pentru inscrierea indivizilor urmariti si suspecti".
Legislatia romana care reglementa trecerea si controlul peste frontiera stipula, cu titlu de exceptie, ca se putea "permite iesirea din tara chiar fara pasaport sau bilet de 5 zile persoanelor pentru care se va da ordin special de ministru catre seful politiei punctului".
In 1928, conform Regulamentului asupra Serviciului de Politie la Punctele de Frontiera, Politia de Frontiera era un organ al Sigurantei nationale si avea sarcina de prevenire si combatere "a diferitelor actiuni daunatoare statului, atat prin observarea miscarilor de la frontiera, cat si prin activitatea informativa a celor care pun la cale actiuni in contra sigurantei interne si externe a statului".
In perioada interbelica, initial, au luat fiinta doua unitati - Regimentele 3 si 4 Graniceri. Ulterior, ajungandu-se la concluzia ca unui regiment ii revenea o arie de paza prea mare, au fost create treptat alte sase regimente, pentru ca, in 1944, sa se ajunga la un numar de zece.
In fata pericolului dezlantuirii celui de-al doilea razboi mondial, la 16 decembrie 1938, a fost adoptata "Legea pentru crearea zonelor militare si masurile necesare apararii tarii", teritoriul fiind impartit in zone militare, printre care si zona de granita, definita in articolul 3 ca "teritoriu romanesc de-a lungul hotarelor tarii a carui adancime variaza dupa natura granitei intre 10-30 km". In aceasta zona s-au aplicat mai multe restrictii specifice regimului de frontiera si nevoilor de aparare a tarii.
La 12 iulie 1940 a fost infiintata Directia Generala a Politiei si Securitatii Statului (incluzand si Politia de Frontiera, conform Legii 2370).
In timpul celei de-a doua conflagratii mondiale, fortele graniceresti au indeplinit misiuni caracteristice razboiului, iar pentru modul in care ele au fost indeplinite au fost citate prin Ordin de Zi pe Unitate, inclusiv prin Ordin de Zi pe Intreaga Armata.
Legea nr. 59, aprobata prin Decretul nr. 143 din 23 ianuarie 1941, a prevazut militarizarea oficiilor politienesti de la frontiera, porturi, aeroporturi si gari si au fost puse sub controlul Marelui Stat Major sau al altor organe ale armatei, hotarate de aceasta.
La 1 ianuarie 1946 a luat fiinta Comandamentul Trupelor de Graniceri, organizat pe trei Brigazi de Graniceri, un Centru de Instructie al Granicerilor si un Grup de Nave. Brigada avea in compunere doua regimente, iar regimentul doua batalioane si un batalion de instructie.
Instructiunile nr. 28860 din 8 martie 1947 pentru organizarea si executarea controlului si supravegherii in spatele frontierei, prevedea ca acestea se faceau de catre echipele speciale de politie si jandarmi in vederea stavilirii trecerilor peste frontiera ce se faceau pe scara intinsa din cauza pazei insuficient facute.
La 21 iunie 1947, prin Legea nr. 208, Comandamentul Trupelor de Graniceri a fost scos din subordinea Ministerului Apararii Nationale si trecut in cea a Ministerului de Interne, avand aceeasi misiune - paza si apararea frontierelor. Pe linia si zona de frontiera granicerii aveau atributiuni de politie generala, iar comandantii de unitati de paza si subofiterii comandanti de plutoane erau imputerniciti ca ofiteri ai Politiei Judiciare.
In 1948 a fost infiintat Serviciul de Pasapoarte si Politie de Frontiera din subordinea Ministerului de Interne, iar, un an mai tarziu, Trupele de Graniceri aveau ca sarcina si controlul punctelor de trecere a frontierei.
Prin Legea nr. 53 din 24 februarie 1948 pentru stabilirea unor masuri de siguranta in zona de frontiera, paza si supravegherea granitelor se facea pe linia de frontiera si in interiorul tarii, pe o adancime de 25 km de la aceasta linie. Mentionam ca, dupa anul 1944, o data cu instaurarea regimului comunist si pana la Revolutia din 1989, activitatea celor de la fruntarii poarta pecetea conceptiei epocii conform careia "trupele de graniceri se integreaza in sistemul general de aparare a patriei". Prin Decretul nr. 25/22 ianuarie 1949 se infiinteaza Militia, in cadrul Ministerului Afacerilor Interne, si se desfiinteaza Politia si Jandarmeria, iar prin Decretul nr. 102/16 martie 1949 se infiinteaza Trupele de Securitate.
Prin H.C.M. nr. 1361/11.07.1956 structura M.I. era constituita din Departamentul Securitatii si Departamentul Internelor. La Directia Securitatii se aflau Trupele de Securitate, Trupele de Graniceri si Trupele de Paza. Prin Decretul nr. 68/20.02.1960 Trupele de Graniceri au fost trecute la Ministerul Fortelor Armate iar punctele de frontiera au ramas in structura Comandamentului Trupelor de Graniceri. In 1964, prin H.C.M. nr. 258/26 mai, punctele de control pentru trecerea frontierei de stat au trecut de la M.F.A. la M.A.I.
O alta categorie de persoane carora nu li se permitea accesul in tara, chiar daca posedau documente in regula, erau cei "atinsi de dementa si care nu erau insotiti de altcineva". Scopul era acela de a nu fi afectata si tulburata ordinea si linistea publica prin lasarea libera a unor asemenea indivizi, cat si pentru a nu-i expune pe acestia diferitelor pericole sau accidente.De asemenea, exista si categoria persoanelor carora le era interzisa intrarea in tara de Guvern, ca masura de siguranta. Acestea figurau in "Registrul alfabetic pentru inscrierea indivizilor urmariti si suspecti".
Legislatia romana care reglementa trecerea si controlul peste frontiera stipula, cu titlu de exceptie, ca se putea "permite iesirea din tara chiar fara pasaport sau bilet de 5 zile persoanelor pentru care se va da ordin special de ministru catre seful politiei punctului".
In 1928, conform Regulamentului asupra Serviciului de Politie la Punctele de Frontiera, Politia de Frontiera era un organ al Sigurantei nationale si avea sarcina de prevenire si combatere "a diferitelor actiuni daunatoare statului, atat prin observarea miscarilor de la frontiera, cat si prin activitatea informativa a celor care pun la cale actiuni in contra sigurantei interne si externe a statului".
In perioada interbelica, initial, au luat fiinta doua unitati - Regimentele 3 si 4 Graniceri. Ulterior, ajungandu-se la concluzia ca unui regiment ii revenea o arie de paza prea mare, au fost create treptat alte sase regimente, pentru ca, in 1944, sa se ajunga la un numar de zece.
In fata pericolului dezlantuirii celui de-al doilea razboi mondial, la 16 decembrie 1938, a fost adoptata "Legea pentru crearea zonelor militare si masurile necesare apararii tarii", teritoriul fiind impartit in zone militare, printre care si zona de granita, definita in articolul 3 ca "teritoriu romanesc de-a lungul hotarelor tarii a carui adancime variaza dupa natura granitei intre 10-30 km". In aceasta zona s-au aplicat mai multe restrictii specifice regimului de frontiera si nevoilor de aparare a tarii.
La 12 iulie 1940 a fost infiintata Directia Generala a Politiei si Securitatii Statului (incluzand si Politia de Frontiera, conform Legii 2370).
In timpul celei de-a doua conflagratii mondiale, fortele graniceresti au indeplinit misiuni caracteristice razboiului, iar pentru modul in care ele au fost indeplinite au fost citate prin Ordin de Zi pe Unitate, inclusiv prin Ordin de Zi pe Intreaga Armata.
Legea nr. 59, aprobata prin Decretul nr. 143 din 23 ianuarie 1941, a prevazut militarizarea oficiilor politienesti de la frontiera, porturi, aeroporturi si gari si au fost puse sub controlul Marelui Stat Major sau al altor organe ale armatei, hotarate de aceasta.
La 1 ianuarie 1946 a luat fiinta Comandamentul Trupelor de Graniceri, organizat pe trei Brigazi de Graniceri, un Centru de Instructie al Granicerilor si un Grup de Nave. Brigada avea in compunere doua regimente, iar regimentul doua batalioane si un batalion de instructie.
Instructiunile nr. 28860 din 8 martie 1947 pentru organizarea si executarea controlului si supravegherii in spatele frontierei, prevedea ca acestea se faceau de catre echipele speciale de politie si jandarmi in vederea stavilirii trecerilor peste frontiera ce se faceau pe scara intinsa din cauza pazei insuficient facute.
La 21 iunie 1947, prin Legea nr. 208, Comandamentul Trupelor de Graniceri a fost scos din subordinea Ministerului Apararii Nationale si trecut in cea a Ministerului de Interne, avand aceeasi misiune - paza si apararea frontierelor. Pe linia si zona de frontiera granicerii aveau atributiuni de politie generala, iar comandantii de unitati de paza si subofiterii comandanti de plutoane erau imputerniciti ca ofiteri ai Politiei Judiciare.
In 1948 a fost infiintat Serviciul de Pasapoarte si Politie de Frontiera din subordinea Ministerului de Interne, iar, un an mai tarziu, Trupele de Graniceri aveau ca sarcina si controlul punctelor de trecere a frontierei.
Prin Legea nr. 53 din 24 februarie 1948 pentru stabilirea unor masuri de siguranta in zona de frontiera, paza si supravegherea granitelor se facea pe linia de frontiera si in interiorul tarii, pe o adancime de 25 km de la aceasta linie. Mentionam ca, dupa anul 1944, o data cu instaurarea regimului comunist si pana la Revolutia din 1989, activitatea celor de la fruntarii poarta pecetea conceptiei epocii conform careia "trupele de graniceri se integreaza in sistemul general de aparare a patriei". Prin Decretul nr. 25/22 ianuarie 1949 se infiinteaza Militia, in cadrul Ministerului Afacerilor Interne, si se desfiinteaza Politia si Jandarmeria, iar prin Decretul nr. 102/16 martie 1949 se infiinteaza Trupele de Securitate. Prin H.C.M. nr. 1361/11.07.1956 structura M.I. era constituita din Departamentul Securitatii si Departamentul Internelor. La Directia Securitatii se aflau Trupele de Securitate, Trupele de Graniceri si Trupele de Paza. Prin Decretul nr. 68/20.02.1960 Trupele de Graniceri au fost trecute la Ministerul Fortelor Armate iar punctele de frontiera au ramas in structura Comandamentului Trupelor de Graniceri. In 1964, prin H.C.M. nr. 258/26 mai, punctele de control pentru trecerea frontierei de stat au trecut de la M.F.A. la M.A.I.