 |
Istoria Politiei de Frontiera Romane |  |
1
 23
45
67
8Galeria comandantilor
|
||
In perioada 1878-1904 au loc mai multe modificari in evolutia institutiei graniceresti si a legislatiei, datorate atat evolutiei institutionale (in 1880 - dorobantii sunt trecuti la trupele teritoriale), cat si efectelor Razboiului de Independenta din 1877. Prin legea de organizare a armatei din 1881 regimentele de dorobanti au fuzionat cu cele de infanterie, iar dupa aceasta data nu au mai avut atributiuni pe linia asigurarii ordinii publice si sigurantei statului, controlul documentelor de calatorie fiind efectuat de catre revizorii vamali, sefii garilor de frontiera si comisarii speciali din statiile C.F.R.
La 1 aprilie 1903 apare Legea asupra organizarii Politiei Generale a Statului promulgata prin Decretul regal nr. 1330, precedata de discursul ministrului de interne Vasile Lascar rostit in sedinta Senatului din 25 ianuarie in care acesta remarca faptul ca "un numar considerabil de straini au trecut granita noastra fara controlul..." si se impune sa existe o Politie de Frontiera. La o frontiera de 2000 km, in 1903, existau 75 de trecatori, din care la 14 erau politisti, in fapt cate un singur agent care facea serviciu permanent zi si noapte. "Este o adevarata gluma..." - remarca in acea sedinta ministrul Vasile Lascar.
Inaltul Decret nr. 760 din 3 martie 1904, de instituire a corpului de graniceri, stabileste ca acesta, pe langa misiunea de paza si supraveghere a frontierelor, avea si indatoriri de ordin vamal si politienesc.
Prin Decretul-Regal nr. 1187 din 31 martie 1904 privind Regulamentul asupra serviciului de politie la punctele de frontiera in porturi si gari s-au pus bazele organizatorice functionale si relationale ale Politiei de Frontiera. La 1 aprilie 1904, prin Inalt Decret nr. 884, Corpul Granicerilor si-a schimbat denumirea in "Batalionul de Graniceri". Alte modificari apar in anii 1906
(la 1 septembrie 1906, prin Inalt Decret nr. 3178 s-a pus in aplicare primul Regulament al serviciului granicerilor, prin care s-au stabilit conditiile de functionare a serviciului de paza a granitelor si s-a introdus culoarea verde - inchis in loc de albastru. La 1 aprilie 1907 granicerii au primit si paza Bratului Chilia si a litoralului Marii Negre, care se faceau de catre Marina Militara. La 1 aprilie 1910, pentru paza pe Dunare si diferite transporturi pe apa, a luat fiinta in cadrul Corpului Granicerilor o companie de graniceri de marina, ce primise de la Marina Militara canoniera "Fulgerul", patru salupe - Vedea, Arges, Trotus, Teleorman -, vaporasul "Prutul" si patru salupe-automobile - A, B, C, D; - resedinta era la Galati), 1912, 1913 (in 1913 conditiile de recrutare a tinerilor pentru graniceri prevedeau: sa fie roman, sa fie robust, sa aiba inaltimea de cel putin 1,65 m, sa stie carte, adica a citi, scrie si socoti) si 1915.
La 26 februarie 1915 a fost promulgata Legea Granicerilor, care, la "Dispozitiuni generale", prevede:
Art. 1 Pentru paza si supravegherea frontierei Regatului se institue "Corpul Granicerilor". Corpul Granicerilor face parte integranta din armata; dispozitiunile generale ale Legilor si regulamentelor Militare sunt aplicabile afara de exceptiunile cerute de natura serviciului sau.
Art. 2 Pentru tot ce priveste executarea legilor vamale ale monopolurilor Statului si Administrative, Corpul Granicerilor sta sub ordinele Ministerului Finantelor, iar ca disciplina, pregatire de rasboiu si paza militara a frontierelor sta sub ordinele directe ale Ministerului de Rasboiu.
Anul 1919 a gasit institutia granicereasca intr-o noua postura: organizarea pazei frontierei Romaniei Mari. Realizarea visului de secole al romanilor a determinat implicit si profunde reorganizari ale granicerilor.
O importanta deosebita pe linia popularizarii activitatilor de la borne a avut-o aparitia, incepand cu 1 aprilie 1920, a primei reviste de arma, sub denumirea de "Revista Granicerilor" si sub indrumarea generalului Toma Liscu, comandantul Corpului Granicerilor din acea vreme. Ulterior, aceasta publicatie a avut si alte denumiri: Cuvantul Granicerilor, In slujba Patriei, De Veghe, Granicerul, Frontiera, iar in anumite perioade activitatea sa a fost intrerupta. Cu toate acestea, ea a ramas, intotdeauna, indiferent de perioadele traversate de societatea romaneasca, o publicatie centrala a celor de la fruntarii, astazi a politistilor de frontiera, contribuind la pregatirea profesionala a efectivelor, la mentinerea si dezvoltarea spiritului de corp si initiativa.
Inaltul Decret nr. 760 din 3 martie 1904, de instituire a corpului de graniceri, stabileste ca acesta, pe langa misiunea de paza si supraveghere a frontierelor, avea si indatoriri de ordin vamal si politienesc.
Prin Decretul-Regal nr. 1187 din 31 martie 1904 privind Regulamentul asupra serviciului de politie la punctele de frontiera in porturi si gari s-au pus bazele organizatorice functionale si relationale ale Politiei de Frontiera. La 1 aprilie 1904, prin Inalt Decret nr. 884, Corpul Granicerilor si-a schimbat denumirea in "Batalionul de Graniceri". Alte modificari apar in anii 1906
(la 1 septembrie 1906, prin Inalt Decret nr. 3178 s-a pus in aplicare primul Regulament al serviciului granicerilor, prin care s-au stabilit conditiile de functionare a serviciului de paza a granitelor si s-a introdus culoarea verde - inchis in loc de albastru. La 1 aprilie 1907 granicerii au primit si paza Bratului Chilia si a litoralului Marii Negre, care se faceau de catre Marina Militara. La 1 aprilie 1910, pentru paza pe Dunare si diferite transporturi pe apa, a luat fiinta in cadrul Corpului Granicerilor o companie de graniceri de marina, ce primise de la Marina Militara canoniera "Fulgerul", patru salupe - Vedea, Arges, Trotus, Teleorman -, vaporasul "Prutul" si patru salupe-automobile - A, B, C, D; - resedinta era la Galati), 1912, 1913 (in 1913 conditiile de recrutare a tinerilor pentru graniceri prevedeau: sa fie roman, sa fie robust, sa aiba inaltimea de cel putin 1,65 m, sa stie carte, adica a citi, scrie si socoti) si 1915. La 26 februarie 1915 a fost promulgata Legea Granicerilor, care, la "Dispozitiuni generale", prevede:
Art. 1 Pentru paza si supravegherea frontierei Regatului se institue "Corpul Granicerilor". Corpul Granicerilor face parte integranta din armata; dispozitiunile generale ale Legilor si regulamentelor Militare sunt aplicabile afara de exceptiunile cerute de natura serviciului sau.
Art. 2 Pentru tot ce priveste executarea legilor vamale ale monopolurilor Statului si Administrative, Corpul Granicerilor sta sub ordinele Ministerului Finantelor, iar ca disciplina, pregatire de rasboiu si paza militara a frontierelor sta sub ordinele directe ale Ministerului de Rasboiu.
Anul 1919 a gasit institutia granicereasca intr-o noua postura: organizarea pazei frontierei Romaniei Mari. Realizarea visului de secole al romanilor a determinat implicit si profunde reorganizari ale granicerilor.O importanta deosebita pe linia popularizarii activitatilor de la borne a avut-o aparitia, incepand cu 1 aprilie 1920, a primei reviste de arma, sub denumirea de "Revista Granicerilor" si sub indrumarea generalului Toma Liscu, comandantul Corpului Granicerilor din acea vreme. Ulterior, aceasta publicatie a avut si alte denumiri: Cuvantul Granicerilor, In slujba Patriei, De Veghe, Granicerul, Frontiera, iar in anumite perioade activitatea sa a fost intrerupta. Cu toate acestea, ea a ramas, intotdeauna, indiferent de perioadele traversate de societatea romaneasca, o publicatie centrala a celor de la fruntarii, astazi a politistilor de frontiera, contribuind la pregatirea profesionala a efectivelor, la mentinerea si dezvoltarea spiritului de corp si initiativa.